Senatorul (AUR) Sorin Lavric l-a evocat în Parlamentul României pe preotul Liviu Brânzaș, fost deținut politic timp de 13 ani în temnițele comuniste.
Părintele Brânzaș este unul dintre preoții care a oficiat slujba Învierii în întunericul minei Cavnic, la 800 de metri sub pământ.
De-a lungul timpului, senatorul AUR a evocat o serie de personalități ale rezistenței anti-comuniste: profesorul Grigore Caraza, Monseniorul Vladimir Ghika, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, pr. Nicolae Steinhardt, Mitropolitul Visarion Puiu, Toma Arnăuțoiu sau Virgil Maxim.
Iată textul declarației politice:
Deși nu l-am întîlnit niciodată pe Liviu Brânzaș, de el mă leagă amintirea unei lecturi tulburătoare. E vorba de Raza din catacombă, volumul de memorii din închisorile comuniste.
Din paginile lui am aflat ce vînă teribilă, de paladin dornic de a muri pentru credința creștină, dospea sub pielea acestui bărbat mărunt la stat, dar dezmărginit la suflet. Pentru Brînzaș, țara nu era vorbă în vînt, cum nici Hristos nu era slogan găunos, bun de îngînat doar de sărbători.
Liviu Brânzaș s-a născut pe 16 decembrie 1930 în satul Sâniob din județul Bihor. La 18 ani, vînat fiind de Securitate, a stat ascuns doi ani de zile în munții Apuseni. A fost prins în 1951, la vîrsta de 21 de ani.
A făcut 13 ani de închisoare. La Aiud a stat în aceeași celulă cu Dumitru Stăniloae. După eliberare, s-a înscris la Teologie la vîrsta de 38 de ani, fiind hirotonit cîțiva ani mai tîrziu.
Brânzaş va rămîne în literatura penitenciară prin capodopera Raza din catacombă, mărturie înfiorătoare despre cum poate asceza mistică să ducă la transfigurarea prin suferință. În această carte, slujba de înviere din noaptea de Paști (din aprilie 1953), ținută la 800 de metri sub pămînt, în mina de la Cavnic, reprezintă o pagină memorabilă.
Citez:
„În această noapte, în ocnă, impresia de catacombă este mai reală ca oricând. Pe margini sunt oameni care ţin atârnate sfredele de diverse dimensiuni. La mijloc, un grup de preoți se strîng pentru slujba Învierii.
Ca la o comandă, lămpile se sting, una câte una. Întuneric absolut. Linişte suprafirească. Brusc se aprinde o lampă. Lumina ţâşneşte parcă din infinitul beznei. Se aude vocea preotului: Veniţi de luaţi Lumină!
Cine a trăit o asemenea noapte trebuie să devină un alt om! Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleşitor, răsare o rază de lumină de care nu te poţi împărtăşi nicicând şi nicăieri în altă parte.”
După 1990 Liviu Brînzaș a fost un membru marcant al Asociației Foștilor Deținuți Politici, străduindu-se să aducă adevărul istoric la lumină. Din păcate, nu a reușit, din cauza boicotului la care masoreții marxiști i-au supus pe deținuții politici după 1990.
Ce nu a reușit preotul ortodox va reuși partidul AUR în următorii ani.
Părintele a murit pe 3 septembrie 1998.
Sînt onorat ca, sub cupola Senatului României, să rostesc numele lui Liviu Brânzaș.
