Sfântul Mucenic Teodot a fost un bun creștin. El a urmat îndemnul Apostolului Pavel și a ridicat război împotriva poftelor trupești. El a sporit în fapte bune și înțelepciune încât a ajuns altora învățător. Prin învățăturile sale îi convertea la Creștinism pe iudei și pe elini, iar pe păcătoși îi îndemna la pocăință. El primise de la Dumnezeu și darul tămăduirii și prin punerea mâinilor și prin rugăciune vindeca boli trupești pe care nimeni nu le putea vindeca iar cu vorba bună și cu ascultare vindeca rănile sufletești. El a primit coroana muceniciei în timpul prigoanelor lui Dioclețian.
Pentru că își câștiga traiul fiind hangiu, avea deseori ocazia de a găzdui creștini așa că în timpul prigoanelor a început să ofere adăpost celor care se ascundeau și care încercau să scape de persecuții sau deseori aduna moaștele creștinilor uciși pentru credința lor și le îngropa cu cinste, punându-le în loc de odihnă. Vicleanul guvernator Teotecn a ordonat ca toată mâncarea și băutura să fie spurcată cu jertfe idolești și astfel să-i întineze pe creștini. Fericitul Teodot când a văzut așa ceva a scos proviziile pe care le avea pentru han și a împărțit la creștini ținându-i departe de murdăria lui Teotecn. Hanul său s-a transformat astfel din casă de oaspeți în biserică de rugăciune și altar al lui Dumnezeu.
În acele timpuri de prigoană guvernatorul a înecat în lac șapte fecioare, după ce le-a batjocorit mânându-le dezvelite înaintea idolilor pe care-i duceau la lac. Sfântul Teodot s-a rugat la Dumnezeu să le dea putere să îndure rușinea și chinurile iar mai târziu le-a căutat trupurile pentru a le îngropa cu cinstea cuvenită. A avut și o vedenie a sfintei Tecusa care îi arăta unde sunt trupurile fecioarelor dar i s-au arătat și îngeri care-i spuneau să se ferească de vânzător. El nu știa cine e vânzătorul așa că a făcut ceea ce avea de făcut. A ajuns însoțit la lacul unde fuseseră aruncate cele șapte fecioare, iar lacul s-a dat la o parte dezvăluind trupurile mucenițelor. Teodot și tovarășii lui au tăiat legăturile care le țineau pe fecioare pe fundul lacului și au dus trupurile și le-a îngropat lângă biserica sfinților patriarhi. Numele celor șapte fecioare sunt Tecusa, Alexandra, Claudia, Fainia, Eufrasia, Matrona și Iulia, ele pătimind în ziua de 18 mai.
Când guvernatorul și preoții idolești au aflat că trupurile fecioarelor au dispărut din lac s-au mâniat și au făcut vâlvă mare, iar Polihronie, unul din cei care-l ajutaseră pe Teodot în fapta lui a plecat în târg să vadă ce se întâmplă. Dar a fost prins și repede a mărturisit că hangiul le-a luat pe fecioare și le-a îngropat. Trupurile fecioarelor au fost dezgropate și arse iar Teodot a fost prins chinuit și omorât. Preotul Fronton a furat la rândul lui trupul lui Teodot și l-a îngropat cu cinstea ce se cuvenea unui mucenic al lui Hristos.
