Două situații tragice bântuie încă România acestor 32 de ani. Acestea au fost generate de niște declarații iresponsabile ale politicienilor ipocriți și dornici de capital electoral.
Prima este a lui Petre Roman, făcută pe vremea când a fost numit Prim Ministru care a afirmat că toată industria țării de la acel moment, făcută cu sacrificii de către părinții și bunicii noștri, nu e decât un morman de fiare vechi.
Ce a urmat după această declarație, în exact vreo două zeci de ani consecutivi, e practic o tragedie a societății românești.
Nu vreau să mă opresc acum la declarația iresponsabilă a lui Petre Roman, și la ceea ce a urmat după…adică la distrugerea industriei și implicit a economiei românești. Există studii ale Institutului Academiei Române care demonstrează destul de trist, injustețea acestei acțiuni de distrugere și jaf a unei economii care din punct de vedere al infrastructuri industriale, se afla la începutul anilor ’90 pe locul 10 în lume. Pe ce loc suntem astăzi?
Două remarci aș dori să fac numai, în completarea situației distrugerii industriei românești.
Pentru cei care susțin că aveam o industrie necompetitivă și neperformantă, aș dori să țină cont că la acel moment 1990 România era o țară cu zero datorii, iar această industrie dacă producea măcar un leu profit, nu putea fi falimentară. Investițiile erau plătite și aveam și bani de primit. Afirm cu toată convingerea că ceea ce s-a întâmplat cu industria României, a fost un jaf organizat la care părtași au fost politicienii acelor vremuri și câțiva derbedei naționali și internaționali. Iar Sistemul dirijat de servicii, nu e deloc străin de acest lucru. Doamna Kovesi nu se sesizează? Sau n-are ordin de afară pentru așa ceva?!
A doua remarcă este că foarte mulți români (toți pe care-i știu, și nu sunt puțini!) care lucrează în străinătate, ca specialiști formați la școala românească de învățământ și de producție industrială de dinainte de ’90, mi-au confirmat că dacă nu se distrugea infrastructura industrială pe care o aveam după căderea regimului Ceaușist, astăzi eram pe puțin în top 10 din punct de vedere economic.
Cealaltă situație tragică cu care s-a confruntat România în acești 32 de ani este uciderea de prunci nenăscuți. Statisticile spun că au fost peste două zeci de milioane de astfel de cazuri.
Adevărat de trist!
Oare unde eram acum, astăzi…ca țară, în acești 32 de ani fără zecile de milioane de prunci uciși cu bună știință?
Mă opresc pe stradă și văd tineri, de o seamă cu copiii mei cei mari, cu copii mici de mână, și-mi dau lacrimile. Aceștia au fost cei norocoși. Sau poate că nu?
Sunt sigur că dacă nu existau aceste crime cu premeditare a milioane de suflete nenăscute, românii aveau altă capacitate de înțelegere, și dădeau dovadă de discernământ în toate acțiunile și deciziile lor din acești 30 de ani.
Și cu siguranță, nu probabil…cred că aveam și conducători responsabili, care ar fi dus țara într-o direcție bună. Așa însă, avem conducătorii pe care îi merităm.
Să ne rugăm la Bunul DUMNEZEU ca să ne ierte și să ne înțelepțească, măcar acum în al doisprezecelea ceas!
Iată ca astăzi în anul de grație 2022, revine frumos ambalat și cu cele mai bune intenții, pentru că știm cum este pavat drumul spre iad…capitolul despre uciderea pruncilor nenăscuți.
Și vedem declarația doamnei Gabriela Firea, mironosița și cuvioasa căruia partidul i-a dat un minister care nu prea există în realitate. Duduca Firea a făcut câteva declarații pro avort, de te doare mintea.
Ea, ministru al familiei! Care familie?
De abia aici se vede ipocrizia și dubla măsura a acestor nelegiuiți din politică. Ca și Petre Roman în ’90 și mai toți politicienii până astăzi, cu unele mici excepții. Să ne dăm bine și cu unii, și cu alții? Însă nu se poate să fim și conservatori, și progresiști în același timp? Și cu sufletul curat…dar și cu slănina în pod?
A veni cu argumentul extrem al jertfirii femeii pe altarul globalismului, mi se pare grețos din partea Gabrielei Firea. Oare asta a învățat ea din Sfânta Biserică de la Maica Domnului, unde se dă drept o credincioasă, alături de prea credinciosul ei soț, domnul primar Pandele, făcând cruci ca să-i vadă oamenii?
Să fim înțeleși, un partid care se declară și se vrea conservator așa cum este AUR, la fel ca și alții care se declară pro viață și cu DUMNEZEU, nu poate să vină cu legi care să legitimeze extremele. Pentru că și în societatea românească, se judecă, din păcate, în extreme! Tocmai ca manipularea cu ajutorul mediei aservite progresiștilor globaliști, să reușească pe deplin.
Sunt o mulțime de măsuri care se pot lua pentru încurajarea și protejarea natalității și a Familiei, fără a fi radicale și represive.
Și acestea se pot face cu ajutorul BOR, și prin propriul exemplu ( vezi guvernatorii republicani din SUA, precum Ron De Santis și alții), de-asemenea printr-o educație sănătoasă și corectă( nu cea sexuală de astăzi impusă de globaliștii progresiști) în principiile credinței noastre strămoșești.
Citeam acum mai mult de zece ani, cum Patriarhul Georgiei s-a hotărât să boteze, adică să fie nașul de botez al fiecăruia celui de al cincilea copil dintr-o familie, încurajând astfel natalitatea. Și natalitatea în Georgia a crescut.
La fel statul și guvernul poate veni cu ajutoare adecvate pentru familiile cu mai mulți copii.
Se pot face o mulțime de lucruri frumoase și utile în acest sens, nefiind nevoie de legi și de judecăți extreme.
Se merge din păcate pe factorul emoțional, iar Gabriela Firea speculează mârșav această situație de dinaintea anilor ’89. E o complicitate voită cu presa marxistă și globalistă care ia ca reper acea epocă, și se fac judecăți greșite.
Și atunci era foarte multă ipocrizie, și din cauza lipsei de credință a conducătorilor, se făcea raportarea la etica socialistă, și nu la principiile și valorile creștine, care se traduc în mod deosebit prin dragostea și iubirea de aproape.
HRISTOS ne cere clar și explicit ca să ne iubim dușmanii.
Știu că ne este greu de cele mai multe ori, pentru foarte mulți dintre noi ca să facem asta. Dar ce ne facem în schimb când foarte mulți dintre noi, nu-și iubesc aproapele?
Aceștia care nu-și pot iubi nici aproapele, nu se pot pune în locul lor și-i mint, îi umilesc și-i fură cu nerușinare. Îi și omoară prin diverse mijloace perfide. Corupția ucide, într-adevăr…dar spus acest lucru de către niște oameni fără discernământ, cred că-și pierde din intensitate.
Iar politicienilor le este mai la îndemână de cele mai multe ori…așa ca duduca Firea, ipocrizia, fariseismul și dubla măsură. Fără să cad în patima judecării aproapelui, dar trebuie să spun acest lucru pentru că nu-mi cade deloc bine să văd astfel de afirmații care smintesc pur și simplu. Mai ales din partea unei credincioase precum Gabriela Firea, care se declară cu frică de Dumnezeu, din postura de ministru al Familiei.
