ȘTIRICalendarul zilei 2 martie: 117 ani de la nașterea lui Radu Gyr,...

Calendarul zilei 2 martie: 117 ani de la nașterea lui Radu Gyr, poetul temnițelor comuniste

Radu Gyr, pe adevăratul său nume Radu Ştefan Demetrescu, s-a născut la 2 martie 1905, la poalele Gruiului din Câmpulung Muscel, de unde şi pseudonimul literar Gyr, prin derivaţie.

Viitorul poet s-a născut într-o familie de intelectuali, fiind fiu al actorului Ștefan Demetrescu și al muzicienei Eugeniei Gherghel.

Pe când copilul avea trei ani, familia se mută la Craiova, acolo unde tatăl va lucra la Teatrul Național din Bănie.

a vârsta de 14 ani compune un poem istoric, intitulat „În munţi”, care s-a şi pus în scenă, fiind jucat la 7 iunie 1919, pe scena Teatrului Naţional din Craiova. Urmează cursurile liceului Carol I pe care le parcurge cu sârguinţă. În această perioadă, în sufletul poetului încep să se nască sentimente puternic naţionaliste alimentate de idealul proaspăt realizat al Unirii tuturor românilor. Atât de mult suferea pentru ţara sa încât în toamna anului 1916, când Ardealul era zguduit de invazia trupelor germano-austriece, Radu, un copil pe atunci, se oferă voluntar ca cercetaş brancardier pe una din ambulanţele trase de cai, lângă trupele române de la Târgu Jiu. „Zăvoiul Jiului, îşi aminteşte poetul, era plin de cadavre şi răniţi „militari şi civili „iar albele râurilor se învolburau de sânge şi resturi de furgoane şi echipamente”. Martor al atâtor scene dramatice, cu inima aprinsă de un elan patriotic, tânărul Radu îşi cultivă de pe acum simţul jertfei şi al onoarei care l-au însoţit până la sfârşitul vieţii.

Bursier al liceului şi fruntaş al clasei sale, Radu Gyr colaborează la mai multe reviste literare locale, ataşându-se mai mult revistei craiovene „Năzuinţi”, condusă de poeta Elena Farago pentru care va nutri sentimente nobile şi aleasă preţuire. Sub îndrumarea pedagogică a acesteia, Radu Gyr debutează cu primul volum de poezii, intitulat „Linişti de schituri”, odată cu absolvirea Liceului Carol I.

În 1924 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În 1925 Societatea Scriitorilor Români îi oferă „premiul sonetului”; Mihail Dragomirescu îi oferă „premiul Scriitorilor tineri.

În 1927 se căsătoreşte cu frumoasa Flora, cea care-i va rămâne soție până la final și care-i va dărui o fiică, Simona.

Condamnat pentru activitatea politică de două regimuri

Colaborează la revista Universul literar şi apoi la alte reviste literare de formaţie naţionalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarmă-Piatră, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeană, precum şi la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studenţesc; tot de la Radu Gyr ne-au rămas traduceri din Goethe, Verlaine, Baudelaire, recenzii şi eseuri literare precum şi studii critice. A fost premiat de Editura Soccec, de Societatea scriitorilor Romani în două rânduri şi de Academia Română pentru următoarele volume de poezii: Plânge Strâmbă-Lemne, 1927; Cerbul de lumină, 1928; Stele pentru leagăn, 1936; Cununi uscate, 1938, Corabia cu tufănici (1939) şi multe volume de poezii pentru copii.
Radu Gyr devine Ministru al Teatrelor în timpul Guvernului legionar, ocazie cu care iniţiază demersurile şi aprobă înfiinţarea unui teatru evreiesc, Baraşeum, singurul existent în lume la ora aceea, cu doua săli „de revistă şi de dramă”.

După rebeliunea legionară, Gyr este condamnat de regimul Antonescu la 12 ani de închisoare.
Primește ocazia reabilitării prin înscrierea pe front și este rănit în luptele din Rusia.

După 23 august 1944, este arestat din nou și trimis în judecată de-al doilea mare proces al criminalilor de război „ziariştii şi scriitorii și este condamnat din nou la 12 ani de temniță grea.

În închisoare, în condiții teribile Radu Gyr a creat poezia care L-a adus pe Hristos în celulă.

În toamna anului 1946, în spitalul penitenciarului Văcăreşti, Radu Gyr compune celebra poezie Azi-noapte Iisus, poezie ce avea să ridice moral şi spiritual sute de mii de deţinuţi.

La sfârşitul anului 1955, cu puţin înainte de expirarea celor 12 ani de condamnare, e eliberat. Până în 1954 Radu Gyr compune în temniţă 200 de poezii pe care le trimite afară prin prietenul său de detenţie, Dumitru Cristea, care, la ieşirea din temniţă, le aşterne pe hârtie în trei caiete, în octombrie 1954.

Această perioadă de libertate a durat aproximativ până prin luna februarie 1958, când a fost din nou arestat. Printre acuzații, poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”.

La proces, a fost condamnat la moarte, dar ulterior pedeapsa i-a fost comutată în muncă silnică pe viață.

Respectat de Patriarhul Iustinian

Rezultatul recursului n-a fost comunicat condamnaţilor, decât peste un an de zile. Aceştia au fost ţinuţi „în continuare „în camerele osândiţilor la moarte care aveau un regim special: „condamnaţii erau legaţi cu lanţuri grele la picioare; s-a aplicat un crunt regim de batjocură şi teroare din partea gardienilor.

A fost eliberat în 1963. De la eliberare și până la moarte, s-a dedicat familiei, pe care a iubit-o mai mult decât orice.

S-a stins pe 29 aprilie 1975, la vârsta de 75 de ani. La înmormântare, Patriarhul Iustinian a trimis corala Patriarhiei, în semn de respect, iar slujba a fost oficiată de trei preoți.

Târziu, după-90, opera poetului este tipărită aproape integral, prin osârdia cu precăderea a fiicei acestuia, Simona Popa.

În 2010, instanțele au recunoscut caracterul politic al condamnării lui Radu Gyr din 1959, poetul fiind reabilitat și juridic, după cum informa Adevărul.

VOI N-AŢI FOST CU NOI ÎN CELULE

Voi n-aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e via ţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.
Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele ţării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind după harfele vieţii.
Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.
Voi nu ştiţi în crunta închisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se-nchid în zăvoare,
şi-n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.
Aţi stat la ospeţe-ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candelă-aprinsă şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
când noi cu obraji ca pământul şi vineţi,
gustăm din osândă şi spaimă.
Când porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde să urle,
când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu ştiţi ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-aţi fost cu noi în celule.

Iisus in celula

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani.

Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi.

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns.

–  Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui.
M-am pipait. si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumim!

Redacția R3media

Dacă dorești să fii alături de noi, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

[gs-fb-comments]

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate

IMPORTANT

O chemaR3 la susținere

Dragi prieteni, după patru luni de pauză, revenim la voi pentru a sprijini efortul nostru. Dacă doriți să ne ajutați luna aceasta, o puteți face...