10 asemănări înfricoșătoare între distopia din „Minunata lume nouă” și realitatea zilelor noastre

Clasicul  „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley este des invocat în zilele noastre ca model totalitar spre care se îndreaptă lumea.

R3media vă invită să observați 10 asemănări între lumea de azi și distopia lui Huxley și să trageți singuri concluziile.

Manipularea limbajului: În „Minunata lume nouă” „mama” și „tata” sunt cuvinte considerate obscene, care trebuie eliminate din vorbire.

În 2021, Parlamentul European a adoptat o procedură internă, prin care se asigură folosirea unui „limbaj inclusiv”, evitându-se termeni precum „mamă” sau „tată”, în documentele oficiale.

Situația este similară în Statele Unite. În Camera Reprezentanților, șefa Partidului Democrat, Nancy Pelosi, a redactat un regulament din care elimină termeni precum „mama”, „tata”, „sora”, „fiica”, etc și sunt înlocuiți cu termeni „neutri”, precum „părinte”, „copil”, „rudă”, etc din limbajul oficial folosit de parlamentari,

Abolirea familiei : Copiii nu mai au părinți, ci sunt născuți prin inginerie genetică, în incubatoare uriașe.

Există deja numeroase „fabrici” de copii, care produc micuți pentru cuplurile infertile bogate sau pentru homosexualii care vor să devină „părinți”.

În martie 2020, un activist din rețeaua Fundațiilor Deschise (Open Network) a cerut în mod direct abolirea familiei.

Sport egal afacere: În distopie Sporturile erau permise doar în măsura în care sporeau consumul și generau interese economice.

În anul 2021 majoritatea sporturilor au devenit industrii, în care fiecare competiție are „băuturi oficiale”, iar spectatorii sunt încurajați să consume. Totul merge înainte, în ciuda protestelor de pe arenele sportive.

Activitățile de amatori, însă, nu sunt încă, interzise.

Sexualizarea copiilor: Copiii fac educație sexuală de mici. În distopie, aceștia sunt puși să participe în „jocuri erotice”, considerându-se că ținerea în frâu a instinctelor ține de trecutul îndepărtat.

În zilele noastre, Organizația Mondială a Sănătății a emis un ghid în care recomandă startul educației sexuale de la vârsta de 4 ani. Cine nu este de acord cu educația sexuală comprehensivă este „medieval”, conform vicepremierului român, Dan Barna.

Rolul părinților în educația copiilor este luat de stat. În distopia lui Huxley, copiii sunt educați de stat din fragedă pruncie, pentru a servi intereselor statului.

Tendința aceasta este tocmai frecventă, mai ales în Europa. Cei șapte ani de-acasă au fost, gradual, eliminați. Instituții de „protecție a copilului” sunt implicate în cazuri de preluare a copiilor de la părinți, invocând diferite motive. Cel mai notoriu caz este al instituției norvegiene Barnevernet.

Încurajarea consumului industrial, nu al manufactuii individuale. În „Lumea nouă” obiectele nu se repară, deoarece este mult mai bine pentru economie să se consume produse noi. „Aruncatu-i mai bun ca reparatul. Cine cîrpește sărăcește; cine folosește acul va rămîne ca săracul” este deviza care li se insuflă copiilor de mici.

În consecință, nimeni nu mai știe să facă nimic.

În 2021, vedem că politicile economice sunt proiectate pentru încuraja achiziția produselor noi, în detrimentul celor uzate.

Eliminarea lui Dumnezeu de către stat. În „lumea nouă”, Dumnezeu nu mai are loc în societate, iar crucilor li s-au retezat vârfurile. Biblia și alte cărți reigioase sunt considerate „pornografice” de morala oficială a Statului Mondial.

În secoul XXI, credincioșii sunt insultați public fiind considerați „bigoți”, „înapoiați”, iar simbolurile creștine sunt modificate.

Chiar în România, crucile au dispărut de pe anumite reprezentări grafice ale statului. Ministerul Educației a scos crucea de pe un desen al Catedralei din Timișoara. Același lucru s-a întâmplat în Grecia.

Demonizarea și interzicerea culturii clasice. În „Minunata Lume Nouă” cultura clasică este interzisă maselor. De altfel, tot ce este „vechi” este periculos, altfel oamenii nu ar putea fi transformați în „niște animale drăguțe și blînde”.

În secolul XXI, cultura clasică este considerată din ce în ce mai periculoasă, tot mai mulți autori și gânditori fiind scoși din școli și universități. Statui și monumente ale unor personalități sunt demolate.

O lume fără țări. În „Minunata lume nouă” nu mai sunt țări și popoare, toți oamenii fiind o masă amorfă, fără identitate, fără trecut, care trăiește într-un stat mondial, ai cărui conducători nu pot fi aleși.

În secolul XXI se vorbește din ce în ce mai mult despre un suprastat european, în care toate culturile naționale și locale se topesc într-o vagă identitate europeană.

Sistemul de credit social. Cine nu se supunea regulilor distopiei este exilat în diferite insule. Oamenii care trăiesc în mod tradițional sunt izolați în rezervații, unde sunt vizitați și numiți „sălbatici” de către „omul nou”. Azi, oponenții sunt numiți „conspiraționiști”, „fasciști”, „deplorabili” sau „de ev mediu”.

În China, sistemul de credit social este activ, la propriu. Deocamdată, izolarea are loc în mediul virtual, unde rețelele de socializare – care acționează din poziție de monopol suprastatal –  te șterg dacă nu te supui iluzoriilor „regulilor comunității”. Și la noi sau în Occident se cere izolarea nevaccinaților, de exemplu.

În concluzie, vă invităm să citiți „Minunata lume nouă” al lui Aldous Huxley, dacă nu ați făcut-o deja.