Mircea Miclea, despre „România Educată”: Soluții total greșite, uniformizare în jos și banalități solemne

Raportul final „România Educată” lansat de președintele Klaus Iohannis miercuri și asumat de Guvern ca bază pentru crearea unui pachet legislativ în educație este compus din soluții greșite, „banalități solemne”, metamăsuri și doar câteva soluții concrete, spune cercetătorul Mircea Miclea, profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației, potrivit EduPedu.ro.

Documentul publicat de președinte la șapte ani de la anunțarea lui a fost analizat de către domnul Miclea, care a atras atenția că documentul România Educată „este unul politicianist, cu funcția de a promova o imagine, aproape la modul propagandistic, de la numărul de poze din interiorul documentului și până la numărul de persoane implicate în consultare”.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

„O prostie repetată de 10.000 de oameni rămâne însă o prostie. Să nu confundăm adevărul cu numărul de voci care spun o propoziție.”, a precizat acesta. În continuare, Mircea Miclea a structurat opinia sa în patru categorii:

„1) Sunt soluții greșite, din punctul meu de vedere.

O să fiu foarte concret, nu ambiguu cum este documentul. De exemplu, la pagina 39, se spune următorul lucru: „Cei care au dat admitere la liceu și au obținut o ofertă de studii își pot ocupa locul confirmat și pot opta pentru a nu participa la Evaluarea Națională”.

Asta înseamnă că Evaluarea Națională devine facultativă sau opțională; cei mai buni elevi vor da admitere la licee, dacă vor reuși atunci ei nu vor mai participa la Evaluare, deci Evaluarea Națională eventual va rămâne ca un examen pe care îl vor da doar cei care nu au reușit. Ceea ce e o greșeală majoră.

Soluția corectă era deja de 11 ani scrisă în Legea Educației 1/2011, la articolul 76, în care se spunea că e posibilă admiterea organizată de liceu, dar în felul următor: se lua ca pondere de 30% media obținută în gimnaziu, 30% media de la Evaluarea Națională care era obligatorie pentru toți și care are și funcția de diagnoză a sistemului și 30% media de admitere la liceu, dacă numărul de candidați depășea numărul de locuri. Astfel, repartiția se făcea după Evaluarea Națională, care era obligatorie. Aceasta era soluția corectă.

Soluția de acum, de a face Evaluarea Națională opțională și de a face prevalentă admiterea direct la liceu e total greșită. Îi face pe elevii de gimnaziu să nu mai învețe materia de Evaluare Națională, ci doar subiectele la care se dă admitere. Nu mai contează nimic din gimnaziu, din clasa a V-a dacă mă gândesc că mă duc la Lazăr, știu din ce dau examen și la aia mă pregătesc, nu mai învăț nimic altceva. Asta este un dezastru.

O altă soluție greșită este Bacalaureatul unitar, care să aibă în spate „un trunchi comun”. Asta înseamnă că tu încerci timp de 4 ani să diferențiezi liceele prin ce anume studiază elevii la acele licee, iar în spatele acestei diferențieri stă un proces de orientare în carieră. Adică tu i-ai orientat la ce liceu să meargă, iar apoi îi uniformizezi dând un bacalaureat unitar. La ce bun diferențierea dacă totul e unitar la final? Și apoi acest Bacalaureat unitar cu trunchi comun va fi o uniformizare din păcate în jos. Va trebui găsit un trunchi comun care să fie și la liceul cu profil sportiv, și la liceul tehnologic și la mate-info. Acest lucru nu se poate face decât printr-o uniformizare în jos.

2) A doua categorie de soluții sunt soluții deja cunoscute, care sunt reeditate, respuse.

De exemplu: atunci când se vorbește despre analfabetismul funcțional, la paginile 39 și 40, se vorbește despre faptul că trebuie inițiate programe de identificare timpurie a analfabetismului funcțional prin utilizarea Evaluărilor Naționale la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Aceste evaluări există din 2011, dar sunt prezentate ca fiind o soluție inovatoare.

La fel se spune că se va dezvolta portofoliul educațional al elevilor: această soluție este deja în articolul 73 din Legea Educației [N. Red. – Articolul 73 din Legea educației în vigoare prevede că (1) Portofoliul educațional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obținute în urma evaluării competențelor dobândite sau a participării la activități de învățare, în diferite contexte, precum și produse sau rezultate ale acestor activități, în contexte de învățare formale, nonformale și informale. (2) Portofoliul educațional este elementul central al evaluării învățării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare și reprezintă cartea de identitate educațională a elevului.].

Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media.

La cariera didactică, la formarea inițială se prezintă ca fiind o soluție inovatoare extinderea progresivă a Masteratului Didactic și oferirea posibilității dublei specializări. Dar aceste lucruri sunt prezente în articolele 236 și 237 din Legea Educației în vigoare, in extenso.

Ca să nu mai spun și că unele soluții sunt de o banalitate totală, sunt soluții evidente, dar reiterate. De exemplu, când se vorbește din nou de reducerea analfabetismului funcțional se spune că e necesară creșterea calității predării și învățării. Aceasta este o soluție atât de evidentă, că îmi vine în cap o expresie a lui Hegel, care se referea la aceste soluții ca la „banalități solemne”. E plin de „banalități solemne” în soluțiile prezentate în document.

Aceasta e a doua categorie de soluții și ele reprezintă cam 75% din total, cel puțin. Soluții arhicunoscute respuse sau „banalități solemne”.

3) A treia categorie de soluții sunt de fapt meta-măsuri. Adică: pentru realizarea unui obiectiv se prezintă niște măsuri despre care se spune că se vor aplica prin alte măsuri care au nevoie de măsuri.

Să iau un exemplu: la pagina 59 unde este vorba despre formarea inițială a cadrelor didactice se spune că se va lua măsura de a elabora standarde de formare inițială, iar pe baza acestei măsuri se va lua o altă măsură de revizuire a curriculumului în funcție de aceste standarde, iar pe baza acestui curriculum revizuit se va face o extindere a Masteratului Didactic. Aceasta, după cum vedem, nu este o măsură, e o metamăsură. În loc să spună o măsură concretă, spune că luăm niște măsuri care se vor baza pe niște măsuri care se vor baza pe niște măsuri. Există numai meta, metamăsuri. Seamănă cu limba de lemn de pe vremea comunismului.

4) A patra categorie sunt soluțiile pe care le așteptam, soluțiile concrete. Din păcate, acestea sunt foarte puține.

De exemplu, să se aloce un consilier școlar la fiecare 500 de elevi. Este o măsură corectă și concretă. Se spune exact ce trebuie făcut.

Aceste măsuri erau de așteptat după ce s-a reflectat asupra unui document aproape 7 ani de zile, nu măsuri arhicunoscute reiterate ca măsuri solemne și nici metamăsuri. Din păcate, măsurile acestea corecte și concrete sunt foarte puține.

Acestea sunt categoriile de măsuri pe care le-am identificat eu.

Deși documentul a fost prezentat ca unul de soluții, opinia mea este că documentul este un document politicianist. Funcția lui a fost de a promova o imagine, aproape la modul propagandistic, de la numărul de poze din interiorul documentului și până la numărul de persoane implicate în consultare, fiind arhicunoscut faptul că celor pe care îi implici formal, chiar și printr-o invitație, la consultare, le reduci spiritul critic și asta s-a și vrut, reducerea spiritului critic.

O prostie repetată de 10.000 de oameni rămâne însă o prostie. Să nu confundăm adevărul cu numărul de voci care spun o propoziție.

Poartă simbolurile naționale aproape de suflet. La propriu! Cumpără un tricou cu stema României și vei contribui la susținerea siteului R3media.

În consecință, documentul a fost elaborat în scop politicianist și toată responsabilitatea implementării lui a fost basculată, după aproape 7 ani, către executiv și legislativ. Vom vedea câți ani le va trebui ca să implementeze acest document. Trebuie să le dorim succes!”, scrie domnul Miclea.

Acesta a subliniat, în cele din urmă, faptul că raportul nu se bazează pe analize, ci pe opinii și „dacă ideea e multiplicată de 16.000 de ori, atunci ea devine corectă pur și simplu prin multiplicare, nu prin analiză și adevăr științific”.