Scurtă cronologie a zilei de 22 decembrie, ziua în care Nicolae Ceaușescu este îndepărtat definitiv de la putere:
Mișcarea de protest împotriva lui Ceaușescu, având amploarea unei revolte populare, s-a declanșat la primele ore ale zilei de 22 decembrie, 03:00, pe câteva platforme industriale bucureștene, zeci de mii de oameni deplasându-se spre centrul Bucureștiului.
La ora 07:00 – Ministrul Apărării, Generalul Vasile Milea dă ordin forțelor armate din București să se pregătească să iasă din cazărmi
La ora 08:00 are loc o ședință a Consiliului Politic Executiv, la care sunt prezenți: Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu, Ion Dincă, Silviu Curticeanu, Tudor Postelnicu si Vlad Iulian. Milea este umilit de Ceaușescu, care-i reproșează că lipsa de fermitate în acțiuni și faptul că nu chemase trupe militare suplimentare în Piața Palatului. De fapt, Milea ordonase trupelor care veneau din țară să se oprească la intrarea în București.
Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Zeontal, pulbere dentara, cu continut de 100% pulbere de zeolit natural și vei contribui la susținerea siteului R3media
În jurul acestei ore, generalul Iulian Vlad, șeful Securității, dă ordin dispozitivului care păzea sediul puterii, Comitetul Central, să se retragă din dispozitiv. Dispozitivul era de mărimea unei brigăzi, înarmate. Pe lângă această forță, Vlad a mai dispus retragerea a 700 de elevi și ofițeri de la Academia MAI. Astfel, mulțimea a avut acces liber în Piața Palatului (actuala Piață a Revoluției).
Tot Vlad va mărturisi că a dat ordinul deschiderii ușilor Comitetului Central.
La ora 08:30 – Ceaușescu cere o mașină pentru a pleca acasă, din cauza degradării stării sale de sănătate. Este informat că nu se poate deplasa în siguranță, deoarece sunt muncitori pe străzi. Speriată, Elena Ceaușescu își sună copiii și îi cheamă la ea. După ședință Ceaușescu cere elaborarea unui decret prin care se instituie starea de necesitate în întreaga țară.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
La ora 09:00 – Generalul Eftimescu l-a primit la Marele Stat Major peatașatul militar C.F.A.U.( reprezentanța la București a Comandamentului Forțelor Armate Unite din Tratatul de la Varșovia) contraamiral Mihailov, cu care a purtat o discuție de aproximativ 30 de minute.
La întrevedere a participat și Mircea Dumitru, șeful Biroului special, ca translator de limbă rusă, iar maiorul Lungu Gheorghe, ofițer în cadrul aceluiași birou, a asigurat protecția. Același general Eftimescu Nicolae, revenind de la sediul fostului CC al PCR (cam cu o jumătate de oră înainte de decolarea elicopterului cu care a fugit cuplul Ceaușescu), a fost însoțit de un grup de patru civili, care au rămas în așteptare la punctul de control“
La ora 09:25 – Generalul Vasile Milea se împușcă sau, conform soției sale, este rănit prin împușcare. Suspiciunea că a fost ucis a dus la deshumarea acestuia în 2005.
La ora 10:00 – Generalul Victor Atanasie Stănculescu este chemat de Ceaușescu și numit, verbal, nou ministru al Apărării. Primește ordinul de a opri muncitorii să ajungă la comitetul Central „Mergeți și opriți”.
La ora 10:07 – Stănculescu dă ordin unităților MApN să nu tragă în oameni: „nu se trage de către nimeni, nici foc de avertizare – să se parlamenteze”. În același timp, generalul Iulian Vlad ordonă dispozitivului de pază și protecție care asigura securitatea perimetrului clădirii puterii să se retragă în unități și să lase cale liberă mulțimii către Comitetul Central.
La ora 10:11 – La radio se citește decretul de instituire a stării de necesitate în întreaga țară.
La ora 10:40 – Generalul Stănculescu, în opoziție cu ceea ce primise de la Ceaușescu, reiterează ordinul de mai devreme și cere unităților militare să se întoarcă în cazărmi.
„Eu am profitat de acest ordin dat într-adevăr așa de Ceaușescu… uite că eu uitasem amănuntul ăsta, dar mi-a ordonat «Opriți!», și eu am spus: «Da, opresc». Eu am oprit forțele care erau aduse de Milea din țară la margine (la periferiile Bucureștilor, n.a)”, a mărturisit ulterior, Victor Atanasie Stănculescu istoricului Alex Mihai Stoenescu, în volumul “Istoria Loviturilor de Stat, vol.4.2)
Alex M Stoenescu: Ce ordine i-ați dat?
Victor Atanasie Stănculescu: V-am spus. Am profitat de ordinul lui Ceaușescu și am dat ordine invers.
La ora 10:51 – Decretul de instituire al stării de necesitate în întreaga țară este citit și la Televiziune. Se anunță moartea „trădătorului Milea”.
La ora 11:20 – Generalul Eftimescu întocmește un plan pentru evacuarea soților Ceaușescu folosind blindatele aflate în apropiere.
Planul lui Eftimescu prevedea venirea TAB-urilor „cu trapele deschise spre intrarea B, flancate de cordoane de militari pe laturi și de acolo, pe strada Onești, cu tancurile în frunte înaintau în viteză trecând peste oameni, călcând peste oameni cu ele.
La ora 11:30 – Generalul Stănculescu dă ordin tuturor forțelor militare din țară să se retragă în cazărmi.
La ora 12:06 – Generalul Stănculescu, în acord cu șeful direcției a V-a a Securității, îi propune lui Ceaușescu să părăsească sediul CC cu un elicopter, pentru a ajunge “la unul din centrele de comandă din țară. Pregătesc să fiți instalat la centrul de comandă și să conduceți de acolo». Ceausescu se opune, dar ordinele sale de oprire a demonstrantilor pentru a nu intra în CC nu sunt respectate și sub presiunea mulțimii, decide să plece cu elicopterul.
Ceaușescu mai face o încercare disperată de a vorbi mulțimii și iese la balconul CC-ului, dar este huiduit, iar cineva aruncă o bucată de lemn care lovește portavocea cu care fostul lider încerca să comunice cu oamenii (foto).
La ora 12:09 – Elicopterul pilotat de Vasile Maluțan decolează de pe sediul Comitetului Central, astfel, că “teoretic și practic, Ceaușescu era îndepărtat de la putere”( Alex Mihai Stoenescu).
La ora 12:21 – Elicopterul care-l transporta pe Nicolae Ceaușescu aterizează la Snagov. Ceauşescu a chemat în ajutor câteva elicoptere cu militari, armament şi muniţie, pentru a proteja aparatul prezidenţial. Elicopterele se aflau în apropiere, la Otopeni, la câteva minute de zbor.
La ora 12:45 – Televiziunea Română „Liberă” anunță „fuga” lui Ceaușescu.
La ora 12:47 – Elicopterul prezidențial decolează în direcția Târgoviște.
La ora 13:09 – Aparatul pilotat de Vasile Maluțan aterizează pe marginea drumului drumului Bucureşti – Titu – Găeşti – Piteşti, Nicolae şi Elena Ceauşescu mai aveau de partea lor doar cele două gărzi de corp: maiorul Florian Raţ şi căpitanul Marian Rusu. Acesta îi mințise pe cei doi că elicopterul va fi distrus de apărarea anti-aeriană dacă nu va ateriza de urgență. Cei doi sunt lăsați pe marginea șoselei, la „ia-mă nene”.
La ora 13:30 – Deși comandantul suprem al forțelor armate se afla oficial, în funcție, Generalul Stănculescu preia prerogativele lui Ceaușescu și anunță Armata, prin telegrama nr.38/22 decembrie 1989, să asculte numai ordinele sale, preluând, astfel, de facto, puterea.
Nota telefonică a Ministerului Apărării Naționale, Nr. 39/ 22 decembrie 1989, ora 13.30: Se vor executa numai ordinele primite de la Ministrul Apărării Naționale. Față de cele ordonate, comandanții militari să asigure paza obiectivelor civile de importanță deosebită cu subunități înarmate, care să nu tragă decât în situa]ia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităților în asigurarea pazei, comandanții militari să se pună de acord cu reprezentanții organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe brațul stâng banderolă tricoloră. Același ordin îl emite și conducerea Ministerului de Interne pentru unitățile sale.
La ora 13:32 – Nicolae și Elena Ceaușescu se urcă în mașina doctorului Nicolae Decă.
La ora 13:55 – Dr. Nicolae Decă îi lasă pe cei doi lângă o Dacie neagră, aflată la poarta unei case. Acolo, proprietarul mașinii, Petrişor Niculae, îi ia pe cei doi și conduce spre Târgoviște. Acolo, sunt asaltați de muncitorii de la Combinatul de Oțeluri Speciale și se retrag. Ultima gardă de corp, maiorul Florian Raț, îi părăsește pe cei doi.
La ora 14:26 – Nicolae și Elena Ceaușescu ajung la Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor din Târgoviște. De-acolo sunt preluați de doi milițieni, plutonierul Constantin Paise (33 de ani) şi sergentul-major Ion Enache (26 de ani) de la Rutieră, și sunt duși la Inspectorat. De-acolo vor fi preluați de Armată și duși la unitatea militară din Târgoviște, comandată de colonelul Andrei Kemenici.
În acest interval, Generalul Stănculescu îl cheamă pe Ion Iliescu, în acel moment director al Editurii Tehnice, la sediul MApN îi oferă protecție și-l recunoaște ca succesor al lui Nicolae Ceaușescu. În scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat și de colonelul Gheorghe Rațiu, din partea conducerii Securității.
Înainte de ora 14:00 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceaușescu și sprijinit de Armată, Ministerul de Interne și Securitate.
La ora 14:35 – Teodor Brateș, șeful știrilor TVR, îl prezintă publicului pe Ion Iliescu: „Stimați telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici în studio pe Ion Iliescu…Domnul Iliescu este fiul… este fiul unui revoluționar, unui patriot, el însuși patriot. După ce aviația… reprezentantul aviației ne va comunica ceva foarte important, vă rugăm… și ceva foarte urgent, vă rugăm să-l ascultați pe Ion Iliescu. Poftim…
La ora 14:45 – Generalul Stănculescu ordonă Armatei ocuparea punctelor cheie din București: Palatul RSR, Palatul Telefoanelor, TVR. Deși nu erau atacate de nimeni.
Concomitent, la TVR încep să-și facă apariția mesajele panicarde: „Se trage cu tunul la Sibiu în populație. Sunt atacate unități economice vitale la Brașov… În stația de metrou Izvor… există puncte de retragere a teroriștilor… De la IPSCAIA se trage în bolnavii Spitalului CFR Băneasa… În strada Lipscani nr. 19, de pe acoperișul blocului se trage cu arme automate în populație..”( Lucia Hossu Longin).
În jurul orelor 16:00, Ion Iliescu, director al editurii Tehnice, ajunge la MApN, unde generalul Stănculescu „îi dă raportul”( Gelu Voican Voiculescu) și „îl tratează ca pe un președinte”. Se hotărăște înființarea unui Front al Salvării Naționale.
În jurul orelor 17:00, la Comitetul Central are loc celebrul discurs al lui Ion Iliescu, în care acesta anunță formarea noului Front al Salvării Naționale.
La ora 18:00 – 18:30, în patru puncte din București își fac apariția, concomitent, „teroriștii”, care-l „apără pe Ceaușescu”, deși acesta era deja prins și în posesia Armatei, aflată sub controlul generalilor de la București.
continutu a aparut identic si in radio-activenews…..
-v.roncea cica avea 19 ani la evenimente,
nu stim in ce relatie era cu stagiul militar…..
Ciudat, pentru o presă liberă de 33 ani, care iubește „a good story”.
Trebuie că au fost multe unități militare (ca în fiecare an), care formau „TR-iști” (militar „cu termen redus”), fiindcă fuseseră admiși la facultate (cred că mulți dintre ei – în ciuda presupusei abilități intelectuale – iubeau celebrul „f-word”, ca înlocuitor universal, mai ales de verbe).
Aceștia depuneau jurământul militar (către RSR și Comandantul Suprem!) pe … 1 Decembrie (desigur, nicio surpriză).
Deci, în 1989, pe 15 decembrie – la DOUĂ SĂPTĂMÂNI după eveniment – aflau de „tulburări”; poate intraseră și în vreo stare de alertă/alarmă/ceva.
O săptămână mai târziu, aflau de la comandanți (ofițeri români profesioniști – ei urmau să fie „amatorii” din rezervă) că … Comandantul Suprem (aka „Dictatorul”) a „fugit” (cu elicopterul)! Or fi văzut tablourile sale din fiecare sală de clasă dispărute fără urmă, peste noapte.
Aveau și televizoare în sălile de clasă: pentru „Telejurnal”, cuvântări speciale, derby-uri Steaua-Dinamo (armata română avea ȘI ofițeri dinamoviști! – comandantul nostru de „companie” era dinamovist!), cupele europene (Lucescu & Co.!), campionate europene și mondiale, turnee de calificări etc.
Cu ce suflet or fi privit militarii … „evenimentele” ? Li s-o fi pus la dispoziție asistență psihologică ? (Nee, nu erau ei așa sofisticați!)
Celebra presă liberă încă nu ne-a spus povestea, a ignorat o puzderie de știri-trăsnet!
De la generația bunicilor știu că elevii au plâns când au fost obligați să rupă din manuale pagina cu chipul Regelui (tipul era chipeș, nimic de zis!). La ’89 n-am auzit să fi plâns cineva.
Ne ajunsese bunăstarea la os – iar înțelegerea nici până la genunchiul broaștei (mulțumită ȘI înțelepciunii Marelui Cârmaci – care se apucase să ne povestească ce știe abia în decembrie; până atunci vorbise, decenii, în aluzii).