Într-un articol redactat recent, intitulat „România, aliată sau rivală? Politica președintelui german este discutabilă”, jurnalistul Antoni Rybczyński, spune că nu este clar dacă România, a doua cea mai mare țară din Europa Centrală și de Est și de pe flancul estic al NATO, condusă de un președinte cu rădăcini germane, este un aliat sau un rival pentru polonezi, informează Rmx.news.
Potrivit acestuia, sunt doi pretendenți la mantaua de lider al flancului estic al NATO: Polonia și România. Până la izbucnirea războiului din Ucraina a existat o cooperare armonioasă, dar războiul a accentuat importanța Varșoviei, iar Bucureștiul pare să aibă o problemă în acest sens.
Franța și Germania au profitat deja de situație. Până de curând, nu putea exista nicio îndoială că Polonia a jucat rolul principal în ‘Inițiativa celor Trei Mări’, dar acest lucru nu i-a mulțumit niciodată pe unii din afara regiunii.
Ceea ce s-a întâmplat la Kiev și Riga în a doua jumătate a lunii iunie trebuie tratat cu seriozitate.
La Riga, la finalul Summit-ului Inițiativei celor Trei Mări, a fost luată decizia de a bloca următorul summit care va avea loc în 2023 în Lituania. În schimb, summitul va avea loc în România, stat care nu s-a angajat în mod deosebit în inițiativele diplomatice și de ajutor legate de războiul din Ucraina. Această evoluție a avut loc și în ciuda faptului că România a organizat un Summit al celor Trei Mări în 2018, iar Lituania nu a găzduit încă unul.
În plus, președintele României Klaus Iohannis a declarat unilateral că România preia „Președinția Inițiativei celor Trei Mări” deși nu există un astfel de titlu formal în niciunul dintre documentele inițiativei. Națiunile fondatoare ale inițiativei sunt Polonia și Croația, iar România își semnalează dorința de a fi pe picior de egalitate cu Polonia.
În timp ce Polonia este mai aproape de SUA și Regatul Unit, România pare să fie mai aproape de Franța și Germania. Acest lucru a fost vizibil atunci când președintele Iohannis l-a însoțit pe președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și apoi premierul italian Mario Draghi într-o vizită la Kiev, pretinzând că reprezintă Europa Centrală. În acest fel, românii au semnalat că sunt mai aproape de linia franceză și germană asupra conflictului decât de poziția luată de Polonia și statele baltice.
O analiză a acțiunilor românești în războiul din Ucraina arată un răspuns restrâns, care implică ajutor umanitar limitat și sprijin militar foarte limitat, care nu se apropie de nivelurile de sprijin venite din Polonia, Cehia, Slovacia, statele baltice și țările scandinave.
Este posibil ca România să facă presiuni pentru ca Germania să aibă statutul de membru cu drepturi depline al Inițiativei celor Trei Mări. Până acum, la fel ca SUA și UE, Germania a fost un „partener strategic” al inițiativei. Iohannis însuși este un german etnic care vorbește limba germană mai bine decât vorbește românește.
Berlinul este foarte dornic să facă din România cel mai important partener al „vechiului vest” în partea noastră de Europa. De când Polonia a refuzat mandatul Comisiei Europene pentru negocierea noului acord de parteneriat cu Rusia în 2006, Germania a făcut presiuni pentru o mai mare implicare în regiunea Mării Negre, cu România în calitate de coordonator.
Până la război, România avea intenții să fie principalul partener al SUA în această parte a lumii. Acum, din cauza războiului din Ucraina, își dă seama că nu are nicio șansă să realizeze asta. Prin urmare, se apropie de Germania și Franța.
Provocarea Poloniei este acum să se asigure că își păstrează rolul principal pe flancul estic al NATO și că împiedică Germania să reușească să împartă națiunile împotriva Poloniei pentru a conduce în această parte a lumii, se arată în articolul redactat de Antoni Rybczyński.
