ACTUALITATEANALIZA incorectă politic a lui Eugen Sechila, veteran al războiului din Afganistan:...

ANALIZA incorectă politic a lui Eugen Sechila, veteran al războiului din Afganistan: Ce ar trebui să învățăm din victoria talibanilor

În cele ce urmează vă prezentăm un articol greu, din toate punctele de vedere, pe tema fierbinte a momentului, victoria talibanilor în războiul din Afganistan.
Înainte de a citi opinia lui Eugen Sechila, trebuie să precizăm că domnia sa a participat la războiul din Afganistan în calitate de combatant al Legiunii Străine, cunoscând realitatea de pe teren de la fața locului, nu din auzite.

Putem fi sau nu de acord cu el, dar articolul merită citit. Fără alte introduceri, vă lăsăm dvs comentariile la finalul parcurgerii acestui articol ( Redactia).

Iată textul:

Afghanistan, o lecție de istorie servită în direct lumii întregi”, sau „Ce ar trebui să învățăm din victoria talibanilor” ar putea fi titlul acestui articol pe care mă pregătesc să-l scriu sub imboldul – nu atît al evenimentelor petrecute în Afghanistan în ultimele 48 de ore – dar mai ales al interpretărilor pe care buni prieteni de-ai mei, patrioți și naționaliști creștini le dau acestor evenimente.

Nu aș îndrăzni să disec aceste evenimente din perspectiva politico-militară, în primul rând pentru că nu sunt analist, dar mai ales pentru că ce mi se pare interesant de înțeles este tâlcul, noima acestor evenimente în contextul umanitătii de astăzi, care trăiește în minciună și care este gata să îmbrățișeze mondialismul ca pe singură soluție existența la problemele lumii.

Atunci cînd împărtășim în spațiul public părerile noaste despre un astfel de subiect,  ar fi bine să încercăm să analizăm situația într-o notă cât mai rece și obiectivă, detasandu-ne de sentimentalisme amorsate în mentalitatea noastră (nu numai) de industria hollywoodiană  a vremurilor, care ni-i prezintă mereu pe talibani că fiind băieții răi, americanii și coaliția NATO, evident, eroii pozitivi care instaurează democrația și-i salvează pe cei oprimați, iar teroriști sunt doar cei pe care sistemul oficial îi declară așa, etc.

Ține-ți EROII aproape! Cumpără un tricou sau o bluză cu chipul unui Mare Român și vei contribui la susținerea siteului R3media.

Dar o analiză politico-militară cît mai completă ar implica explicarea și înțelegerea principiilor artei războiului în general, al conflictului asimetric în particular și, în fine, al conflictului din Afghanistan că și speță a conflictului asimetric, în care, de la bun început,  provocarea lansată de către cel puternic (America  și NATO) are șanse slabe de reușită, în fața unui adversar care pare slab inițial, care nu beneficiază de logistică și susținere internățională (material, diplomatic, mediatic), dar care se sprijină doar pe propriile resurse, pe propriile convingeri și credințe, care duce un război “low budget” și care are timpul de partea lui, ale cărui alianțe sunt stabilite nu pe un limbaj de lemn diplomatic, ci pe interese tangibile, concrete și firești în societățile tribale care știu și vor să supraviețuiască.

Deci, cum o astfel de analiză exhaustivă nu este realizabilă aici și nu este nici subiectul articolului acesta, mă voi limita la doar cîteva idei care ar putea să rezume politic, social și militar conflictul din Afghanistan și deznodământul acestuia.

În primul rând, trebuie știut că războiul nu este decît o continuare a politicii pe alte cai decît cele diplomatice, că el nu este un scop și o finalitate în sine, scopul real fiind doar pacea de la sfârșit și condițiile în care această va fi stabilită, eventual în urmă unor negocieri: impusă de învingători, acceptată de învinși. Victoria sau înfrângerea părților pot fi parțiale sau totale, dar scopul războiului rămâne, deci,  poziția pe care fiecare o are la masă tratativelor de la sfârșit și din care vor rezultă condițiile în care fiecare își va duce viața din acel moment.  În cazul de față, avem de-a face cu o victorie totală a talibanilor, care nu au negociat nimic cu nimeni atunci cînd au ajuns la Kabul, în față cărora nimeni nu a avut nici un argument.

Deznodământul unui conflict este consecința victoriilor sau infrângerilor operaționale și tactice de pe teren, dar mai ales a direcțiilor strategice alese de comandamentul militar și, mai mult de-atît, de analiză profundă pe care politicul și militarul au datoria să o facă înainte de se angaja într-un conflict. Putem spune, pe bună dreptate, că rezultatul acțiunilor militare (victorii sau înfrîngeri) poartă în sine germenul sădit atunci cînd ele au fost concepute, de militar și de politic. În cazul de față, infringerea suferită de americani și coaliția NATO, denotă – în ciuda serviciilor CIA, a dronelor și a sateliților – ignoranța lor despre situația reală din Afghanistan  și propria lor incoerența politică. Căci eșecul este, în primul rând, unul politic.

Încă un lucru ce merită precizat: conflictul asimetric înseamnă confruntarea dintre două forțe total diferite că formă, volum, doctrină, dotare materială. În speță, pe de o parte NATO, armata americană, Armata  Națională Afghană și pe de altă parte Talibanii, că insurgenți. Dar între cele două forțe există o entitate mai puțin activă și totuși indispensabilă obținerii victoriei: populația civilă și sprijinul pe care această îl acordă la un moment dat uneia din părți. Populația civilă va acorda sprijinul său aceluia dintre beligeranți  care îi poate garanta că poate trăi în pace și în acord cu nevoile și credințele ei.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Dar populația civilă este și cea care are cel mai mult de suferit într-un astfel de conflict; întâi, ea este pusă să aleagă cum se poziționează față de unul sau altul dintre beligeranți, asumându-și astfel cohorta de consecințe ce vor surveni la deznodământul conflictului. Un analist onest recunoaște acest lucru și faptul că o imixtiune externă în problemele unui popor  va genera, din aceste cauze,  mai multă suferință decît are pretenția că alină. Istoria recentă a lumii este plină de astfel de exemple, cînd în numele unor declarate juste cauze, occidentalii au intervenit în viață unor popoare că să le salveze de la tiranie, lăsând mai apoi populația civilă pradă sfasierilor interne și represaliilor de la sfârșit de război, iar politică americană este exemplul cel mai grăitor de cinism și ipocrizie în acest sens. Vedem rezultatele în Siria, Irak, Libia și acum în Afghanistan.   Cei care se grăbesc să-i diabolizeze pe talibani și să-i compatimeasca pe cei care au susținut coaliția pe durata conflictului, au tendința să-i exonereze pe americani și coaliția occidentală de responsabilitatea lor în toată această drama.

În ciuda “ideilor nobile” care i-au mânat pe americani în război și odată cu ei tot Occidentul, în ciuda scopului declarat de a stârpi flagelul terorismului internațional reprezentat de Al-qaida, al impactului emoțional declanșat de prăbușirea turnurilor din America, al trendului mediatic conform căruia drepturile omului și, în special, ale femeilor din Afghanistan, sunt anulate de către talibani, de la ofensivă coaliției NATO din 2001 în acest teritoriu, americanii și coaliția și regimul politic de la Kabul nu au reușit să-și atragă mulți susținători, sau să convingă populația civilă că-i pot oferi  pacea mult dorită și odată cu ea sacrosancta democrația occidentală.   Ori dacă nu ar fi așa, de ce de 20 de ani, aceste idei fermecătoare nu-și pot găși susținerea populației civile? Sau de ce nu pot fi ele implementate? Poate pentru că poporul  Afghan se identifica mai mult cu propriile valori ancestrale, mai degrabă decît cu cele importate din SUA și Occident.

Grupul etnic majoritar în Afghanistan (că dealtfel  și-ntr-o bună parte din Pakistan) poartă numele de Pashtun, iar cultură Afghana are că sinonim cultură Pashtun, sau Pashtunwali, ceea ce s-ar traduce moț a moț “Calea Afghanului” sau “Calea Pashtunului”.

Dacă este un lucru pe care decidenții politici și militari care au inițiat acest conflict ar fi trebuit să-l studieze cu rigoare, acesta este Pashtunwali, o tradiție care s-a fasonat de-a lungul timpului în sânul unui popor ce are la bază o cultură tribală, războinică, un popor care stăpânește un teritoriu aspru, dur, cu un climat aspru, cotropit de mulți invadatori de-a lungul timpului, dar nesupus și neschimbat de nimeni.  Acum, nu știu dacă citadinii din Kabul care deplâng plecarea americanilor și abdicarea regimului lui Ashraf Ghani se consideră pashtuni, dar sunt convins că talibanii se consideră pashtuni. Măcar ei știu ce sunt.

Am fost de multe ori întrebat de prieteni: „Finalmente, de ce ai fost în Afghanistan? Care este scopul acestui război?” Chiar dacă la fața locului nu mi-am putut da seama de finalitatea ascunsă a acestui conflict, de interesele lui oculte, nedeclarate lumii, în timp, am ajuns să cred că tradiția Pashtun în sine deranjează trendul occidental al democrației ipocrite și această Nouă Ordine Mondială care vrea să șteargă identitățile popoarelor și tradițiile lor. Cert, talibanii sunt relativ recenți  în istoria acestui popor, deci nu pot fi considerați exponenții ideali ai culturii Pashtun, ei nu sunt reprezentativi  100% pentru această tradiție, dar ei apar că o reacție firească a corpului social atunci cînd acesta este amenințat în integritatea lui, asemenea anticorpilor și ganglionilor în fața stimulilor infecțioși.

Personal, experiență confruntării mele directe cu talibanii, m-a făcut să-i respect pentru consecvență și determinarea lor, dar culmea, m-a făcut să părăsesc instituția statului Occidental, scârbit de ipocrizia lui. În orice caz, atîta timp cît am fost pe sol afghan, privirile civililor nu m-au făcut să mă simt un eliberator ci mai degrabă un invadator.

Deci, dragi prieteni naționaliști creștini, înainte să-i judecați pe talibani, amintiți-vă că în ciuda aparențelor, poporul Afghan cu un guvern nedemocratic taliban este poate mai stăpân pe propriile reguli de viață, cultură, tradiții, religie, resurse, decît este poporul Român, condus de o “elită”  vasală, lipsită de orice onoare, lipsită de orice empatie față de popor, de orice respect și evlavie față de eroii neamului și jertfă lor, față de tradiția Creștină și în sine de Hristos.  Și, culmea ironiei, s-ar putea într-o zi să recunoaștem, noi cei conduși de la turnul Babel din Bruxelles, că afghanii sunt mai liberi decît noi.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Într-o lume în care mai- marii capi se amuză să terorizeze planeta, să regizeze probleme și să vină mai apoi cu soluții prefabricate, să pună eticheta de terorist asupra celor care nu se conformează, într-o lume în care minciuna și sodomia ajung să fie impuse prin lege, victoria talibanilor pare să fie una autentică, necenzurată  și neregizata de nimeni, scăpată de sub hegemonia corectitudinii politice și care face notă discordantă cu un oarecare scenariu Orwelian în care marea majorității a populației pare să-și găsească locul. Ea este consecința unei stări de fapt din societatea Afghană, profund ancorată în cultură ei ancestrală, Pashtunwaly, a consecvenței războinicilor talibani și a incoerenței politice a regimului de la Kabul, artificial implementat și ținut sub perfuzii de coaliția internățională  timp de 20 de ani.

Actualmente, guvernul taliban nu are cum să placă lumii, căci stă că un ghimpe-n coasta mondialismului, nu că existența lor ar fi o amenințare la adresa acestuia la modul ofensiv, ci pentru că prestanța  și victoria lor poate fi un model pentru alții. Înclin să cred că talibanii nu au obținut victoria militară cu forța armelor, ci cu armătura internă, invizibilă, a culturii Pashtun, adevărat exemplu de reziliența socială și economică.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

9 COMENTARII

  1. Avem de invatat din lectia afgana, chiar daca razboiul de pe teritoriul Romaniei nu este unul clasic.
    Acum ma gandesc ca un avantaj al razboiului clasic ar fi fost constientizarea pericolului si al inamicilor si de catre masa amorfa de oi…

  2. autoconducere…..nu mai aveau nicio resursa de exploatat? Nu a mai fost rentabil sa lupte intr-un razboi propriuzis pentru ca au introdus propria dictayura mondiala prin aceasta panndemie inventata, prin discriminarea nevaccinatilor, care au devenit peste noapte echivalenti cu teroristii … noi, necaccinatii suntem talibanii….cu care abia au inceput razboiul.

  3. Sper ca nu suntem atat de naivi sa credem ca talibanii ii reprezinta pe pashtuni. Talibanii sunt doar extremisti religiosi care sunt folositi de puterile ce doresc controlul asupra Afganistanului. In aceste zile, Afganistanul a trecut de la controlul american la cel chinez. Ideea ca Afganistanul e sub control taliban este doar o fatada…

    • Localnicii au știut dintotdeauna pentru cine și în ce scop se-ncordează mașina de război americană: „I was speaking the other day with Scott Pelley of CBS News’s „60 Minutes” about the mood in Iraq. He had just returned from filming a piece there and he told me something disturbing. Scott had gone around and asked Iraqis on the streets what they called American troops — wondering if they had nicknames for us in the way we used to call the Nazis „Krauts” or the Vietcong „Charlie.” And what did he find? „Many Iraqis have so much distrust for U.S. forces we found they’ve come up with a nickname for our troops,” Scott said. „They call American soldiers ‘The Jews,’ as in, ‘Don’t go down that street, the Jews set up a roadblock.”‘”

      • Foarte realist răspunsul irankienilor pentru apelativul soldaților americani. Ăștia și sunt cei care stau în spatele americanilor, și a întregii lumi. Dar să nu îl urâm pe evreul de rând pentru asta. După cum s-a văzut și el e o victimă a acestor așa ziși ”evrei” pentru că au fost cei mai vaccinați din toate națiunile, și ca dovadă a virusului ascuns în vaccin, și cu cele mai mari cazuri de infectări. E mai complicată această cabală. Cheia o găsiți în cartea Apocalipsei, dar se cere descifrată: ”Știu necazul tău și sărăcia ta, dar ești bogat, și hula din partea celor ce zic despre ei înșiși că sunt iudei și nu sunt, ci o sinagogă a satanei” (Apocalipsa 2, 9) și ”iată, îți dau din sinagoga satanei, dintre cei care zic despre sine că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină și să se închine înaintea picioarelor tale și vor cunoaște că te-am iubit” (Apocalipsa 3, 9).

  4. Eliberarea sau Cucerirea Afganistanului? – de Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

    „Unele voci mi-au reproşat că în materialele despre ceea ce se întâmplă în Afganistan aş fi fost nedrept faţă de Talibani. Că aceştia nu ar fi atât de fanatici islamişti cât patrioţi. Că nu sunt mercenari, cum am spus eu, ai Chinei şi şeicilor arabi, ci luptători pentru Patria Afgană. Deci ei chiar au eliberat Afganistanul, nu l-au ocupat, cum zic eu.” https://mihaiandreialdea.org/2021/08/20/eliberarea-sau-cucerirea-afganistanului/

  5. Cred că e ceva mai mult aici decât simpla ignoranță a americanilor. La un moment dat, acum câteva luni, sau mai mult, nu știu precis, îmi amintesc de un titlu de știre care foarte vag menționa de o înțelegere între Biden și talibanii din Afganistan, care în mod ciudat le-au fost dușmani până nu de mult campionilor libertății și democrației. De 20 de ani să fi împotriva talibanilor, totul începând cu World Trade Center (o altă poveste cusută cu ață albă) ca mai apoi să te aliezi cu proprii dușmani, e o chestie tare ciudat, care sună orwelian: Oceania e în război cu Eurasia. Dar după anumite interese de la un timp afli că Oceania n-a fost niciodată în război cu Eurasia, că au fost aliați tot timpul… În fine. Nu s-a precizat clar care anume era înțelegerea între Biden și talibani, dar acum pricep coțcăria. BIden le-a dat înapoi pe tavă, Afganistanul, talibanilor. Și asta oricât ar fi fost costul de ridicat. Fie și cu costul viețile civililor din Kabul, că doar nu erau viața cetățenilor americani în joc… Dacă asta a fost înțelegerea, ceea ce a ieșit, haosul din Kabul și aeroport, e o are pată de rușine pe obrazul american. Asta dacă democrații mai au așa ceva. Trump n-ar fi făcut niciodată acest lucru.
    Total de acord cu ideea că acest popor crescut în condiții aspre și cu legile lor ancestrale să fie mai liber conduși de legile lor decât noi de ”progresiștii” cu vederi ”open mind” de la Bruxel. Acum înțeleg mai bine de ce arabii, ori de câte ori în ultimii 30 de ani, apărea un reprotaj despre situația din întregul orient, vedeam în revolte de stradă cum ard steagul american în fața camerelor TV.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 4.063 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...