Numărul elevilor cu probleme de învățare s-a TRIPLAT în ultimii 5 ani. Creierul copiilor, otrăvit de accesul prematur și timpul exagerat petrecut în fața ecranelor

Din ce în ce mai mulți elevi au grave probleme de învățare, experții avertizând că o cauză principală este timpul exagerat petrecut de aceștia în fața ecranelor fie că vorbim de telefon, tabletă sau calculator. Specialiștii avertizează că accesul de timpuriu la tehnologie poate afecta grav modul în care copiii învață sau fac conexiuni, informează Adevărul.

Astfel, conform datelor oficiale transmise de Ministerul Educației, numărul elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) s-a triplat în ultimii 5 ani, ajungând la peste 70.000 în anul școlar 2023-2024. Concret, potrivit datelor transmise de Ministerul Educației, numărul elevilor cu CES din învățământul de masă este de 51.784, iar al celor din învățământ special este de 19.450. Astfel, oficial România are peste 71.234 de școlari cu cerințe educaționale speciale. Dar numărul ar putea fi mult mai mare, pentru că avem de a face cu o subraportare, atrag atenția psihologii, care susțin că părinții se feresc să scoată astfel de certificate pentru copii, de teama stigmatizării, iar unii refuză chiar și atunci când profesorii de sprijin le prezintă avantajele.

„Părinții acceptă evaluarea atunci când nu mai au altă soluție, văd rezultatele școlare foarte slabe, iar în cele din urmă acceptă evaluarea copilului, nu de bunăvoie”, afirmă profesorul de sprijin Marilena Băltănescu.

Persoanele născute după anii 2000 au avut acces de timpuriu la TV, calculator și smartphone, iar asta se reflectă și în numărul din ce în ce mai mare de copii cu cerințe educaționale speciale. Cel mai des sunt întâlnite cazuri de deficiență mentală și tulburări TSI (tulburări specifice de învățare): dislexie, disgrafie și discalculie, potrivit psihopedagogului. Acestea nu sunt rezultatul unor capacități cognitive reduse sau al unor deficiențe mentale, ci sunt mai degrabă consecința diferențelor în modul în care creierul procesează informațiile.

„În 24 de ani de învățământ, am observat că sunt din ce în ce mai mulți copii care au acest insucces școlar pentru că prezintă dificultăți de învățare. Iar dacă nu sunt recunoscuți printre copiii cu deficiențe, nu au CES, ei nu pot fi sprijiniți și nu beneficiază de o programă adaptată”, spune psihopedagogul Marilena Băltănescu.

De altfel, numeroase studii arată că accesul de timpuriu la tehnologie determină întârzieri în învățare și abilități sociale, dar și probleme de comportament sau de concentrare.

Un studiu publicat în revista JAMA Pediatrics, anul trecut, arată că bebelușii în vârstă de 1 an care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor au avut un risc mai mare de întârzieri în dezvoltarea comunicării și a rezolvării problemelor la vârstele de 2 și 4 ani. Iar studiul Adolescent Brain Cognitive Development (ABCD), realizat de Institutul Național de Sănătate (NIH) care urmărește creierul copiilor de 9-10 ani, evidențiază chiar că partea din față a creierului lor se subțiază, cortexul frontal se subțiază. Grav este că acesta este chiar centrul de judecată al creierului, după cum spun specialiștii.

Totodată, o expunere de două ore pe zi la ecrane pentru copiii cu vârste între 3 și 5 ani a fost asociată cu o scădere de 1 punct al coeficientului de inteligență (IQ), conform unui studiu realizat în Franța. Ba mai mult, televizorul aprins în timpul meselor în familie poate scădea IQ-ul cu 1,5 puncte.

Experții avertizează asupra pericolelor expunerii prelungite ale copiilor în fața ecranelor

Numeroși experți în creșterea copiilor recomandă ca micuții până la doi ani nu ar trebui să aibă acces la ecrane, iar între doi și patru ani, timpul maxim petrecut este cuprins între 30-60 de minute. În preadolescenţă şi adolescenţă accesul la dispozitive digitale poate creşte, dar să nu depăşească trei ore.

Urania Cremene, expert în parenting, afirmă că cei mai mulţi părinţi nu sunt conştienţi de efectele nocive ale ecranelor.

„Conform psihologilor şi specialiştilor în neuroştiinţe, un copil până la doi ani nu ar trebui să aibă deloc acces la tehnologie, ci joaca să fie făcută prin experienţă directă: căţărat, cuburi, tobogan – tot ce înseamnă joc liber. Între doi şi patru ani, specialiştii se pun de acord cu privire la faptul că între o jumătate de oră şi o oră ar fi suficient. Timpul poate să crească, dar nu trebuie să depăşească trei ore în preadolescenţă sau adolescenţă; asta înseamnă inclusiv teme pe care ei şi le fac cu ajutorul tehnologiei. Acestea sunt nişte date care preced perioada aşa-zis pandemică, dar adevărul este că aceste cifre au explodat. Adică, astăzi, dacă îi mai spui unui părinte să stea copilul o oră pe zi la ecran, îţi râde în nas. Fără doar şi poate, realitatea ne arată că un copil între patru şi şapte ani îşi petrece cel puţin două ore pe zi în faţa unui ecran, dacă nu trei sau patru, atunci când e cu bunicii sau în timpul unui weekend, când afară nu este o vreme favorabilă”, a spus experta în parenting.

Pe de altă parte, cei mai mulţi părinţi nu sunt conştienţi de efectele nocive ale ecranelor, atrage atenţia Urania Cremene. Ea spune că timpul petrecut în fața ecranului deconectează copilul de la realitate, ceea ce va duce la modificări comportamentale.

„ Este o diferenţă uriaşă între a lăsa un copil două ore în faţa unui ecran, încontinuu, şi a-i oferi aceleaşi două ore în patru calupuri de câte o jumătate de oră. Pentru că în momentul în care un copil se conectează la un ecran, indiferent ce urmăreşte acolo, el se deconectează de el însuşi şi se deconectează de realitatea în care se află în acel moment. Această lipsă de conectare faţă de propriile emoţii, propriul corp – lipsa de conectare la realitate – duce la modificări comportamentale pe care părinţii le văd. Fiecare părinte va spune: ‘Copilul meu, după ce se uită o oră la desene animate sau se joacă pe calculator o oră, îmi ia cel puţin un sfert de oră, o jumătate de oră, să mă reconectez cu el. Asta duce la dificultăţi de comunicare, de gestionare a propriilor emoţii. Copiii care consumă mai mult ecran (…) sunt mai fragili emoţional, se frustrează mai uşor”, a explicat specialista.

Din cauza petrecerii timpului pe rețelele sociale, copiii își pierd răbdarea în viața reală.

Explicaţia, susţine Urania Cremene, este că atunci când cei mici folosesc echipamente electronice de la vârste fragede, creierul se obişnuieşte cu un ritm “foarte alert” în care primeşte informaţia. În prezent, desenele animate, reclamele sau multe filme au o succesiune mult mai rapidă a cadrelor comparativ cu desenele animate produse acum câteva zeci de ani.

„Creierul lor primeşte continuu informaţie şi (…) nu mai au răbdare cu ritmul firesc al vieţii. Pentru că noi vorbim cu o anumită cadenţă; la şcoală, profesoara vorbeşte cu o anumită cadenţă. Ei, fiind obişnuiţi cu un ritm extrem de rapid, nu se mai pot concentra, de aceea nu mai pot să citească, iar despre mulţi, mai apoi, se spune că au deficit de atenţie. Dar este pur şi simplu felul în care creierul lor a fost învăţat să primească informaţia şi faptul că informaţia a rămas neînchisă, buclele au rămas neînchise. Dacă ne uităm la TikTok sau chiar la Facebook, Instagram, sunt foarte multe video-uri care încep într-un punct şi se termină în alt punct, dar informaţia nu este completă. Iar atunci creierul nu mai este obişnuit să înceapă o activitate şi să o ducă până la capăt, să închidă activităţile, buclele. Şi atunci apare un haos atât în comportament, în comunicare, cât şi în felul în care copilul îşi gestionează timpul. Se aşează la teme şi se ridică peste două minute. La şcoală se întâmplă acelaşi lucru”, a arătat Urania Cremene.