dumnezeul pe care a trebuit să-l slujiți nu există. Adevărat!
Era doar un idol, un rod al imaginației Sfinției voastre.
Pe Dumnezeul Cel Viu, al lui Avraam, al lui Moise, al Dreptului Ilie sau al Sfântului Ioan Botezătorul, nu L-ați întâlnit și nu L-ați cunoscut încă.
Pe Dumnezeu care e Iubire, vorba Sfântului Ioan Teologul, nu L-ați primit în cămara sufletului, așa că v-a fost ușor să vă lepădați de El. Nu putem iubi ce nu cunoaștem (deplin), ce nu înțelegem!
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Deși rămâneți preot în veac, doar Dumnezeu (nu oamenii, nici măcar cei dragi dvs.) știe ce e în sufletul Sfinției Voastre odată cu alegerea pe care ați făcut-o, de apostazie.
Sunt încă oameni (creștini, iertați-le vina aceasta!) care vă iubesc sincer, vă sunt sufletește alături (deși fizic departe), se roagă pentru dvs., nu vă știu lacrimile și durerea, dar simt dragoste față de aproapele căzut între tâlhari, robul lui Dumnezeu, Ilie. De diavol nu voi pomeni, căci dacă renegați pe Dumnezeu, atunci nici Tatăl minciunii nu există.
Doar dvs. știți durerea unei vieți neîmplinite și ce v-a condus la această despărțire firească. Nu poți sluji Iubirea, Calea, Adevărul și Viața, neiubind. Era de așteptat să coborâți din Ierusalim spre Ierihon. Și, deși acum socotiți că sunteți mai teafăr decât anterior plecării, vă înșelați!
Am nădejde însă, căci atâta timp cât omul trăiește, e loc de însănătoșire sufletească și/sau trupească.
Cu durere vă scriu, mâhnit de unele mărturii ale dvs. și pus pe gânduri de altele. Scârbit de lucrarea celui potrivnic în durerea ce vă macină, dar cu un strop de nădejde că nu e totul pierdut. Nu încă!
Sinceritatea dvs., dusă la extrem uneori (nu mereu în sensul cel bun), e prilej de bucurie întru Învierea lui Hristos în sufletul în care L-ați răstignit. Crezând că nu ați rătăcit calea, ci abia acum ați aflat-o pe cea adevărată, puteți fi pricină de pierzare a unora mai mici, prin pilda dvs., prin ce alegeți să gândiți, să faceți, să rostiți. Mi-e milă de cei ce se vor sminti întru dvs., Domnul să ne ierte tuturor necredința, ca nici unul să nu piară!
Cât timp unii trec pe alături, ca preotul și levitul din pildă, rănile noastre (Sfinției voastre) nu se vor vindeca.
Cât timp Ilie, cel căzut între tâlhari, e doar rănit, sângerează, dar inima îi bate, cred că e doar o chestiune de timp până la ungerea rănilor voastre cu untdelemn și vin, de către Samarineanul milostiv, un gest înfăptuit de dragostea Sa care ne smintește.
Vă veți ridica sănătos și veți porni pe drumul Damascului, lepădându-vă de Saul și devenind un Pavel între atei, spre mântuirea unora. Amin!
*I.A sunt inițialele scriitorului Ion Aion, pe numele real Ilie Toader
