David Sacks: Neoconii și stânga woke și-au dat mâna și ne conduc către al Al Treilea Război Mondial (Woke)

Elon Musk și-a atras din nou critici feroce pe Twitter, pentru că a propus pacea. Luni, Musk a propus un acord de pace, care să pună capăt războiului din Ucraina, fapt pentru care a fost acuzat public ca fiind o marionetă pro-Putin, de către gloata de pe Twitter, comunitate care s-a  format cu scopul de a cenzura discursul pe toate temele legate de Ucraina.

Însuși președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, l-a acuzat pe Musk că sprijină Rusia – chiar dacă compania lui Musk, SpaceX, a donat Starlink, ca să susțină eforturile de război ale Ucrainei,  în valoare de 80 de milioane de dolari. (Dezvăluire completă: Musk îmi este prieten, iar eu sunt investitor în SpaceX.) Ambasadorul ucrainean în Germania, Andri Melnik , a fost mai puțin subtil, spunându-I lui Elon să se „care”, iar David Frum a postat pe Twitter, fără dovezi, că „surse rusești” s-au folosit de Elon ca să lanseze un „balon de încercare” referitor la o propunere de pace, deoarece le este frică să nu piardă Crimeea. Zeci de utilizatori Twitter autentificați  le-au urmat exemplul, cerându-i expres lui Musk să-și vadă de treaba lui.

Însă, ce contează în această poveste nu este faptul că lui Musk a fost pus la zid, ci, mai degrabă, că stupul twitterilor folosește aceleași tactici de anulare intolerante, la care recurge ca să  pună definitiv punct dezbaterii pe probleme politice interne, pentru a modela politica SUA față de Ucraina. Tweeterii fac acest lucru demonizând disidenții, defăimând adversarii și catalogând ca inacceptabilă din punct de vedere ideologic orice cale spre pace sau dezescaladare.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu(click aici), vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Gloata online a decis că orice sprijin în favoarea unui acord negociat – chiar și propunerile pe care Zelensky însuși părea să le susțină la începutul războiului – echivalează cu a fi de partea Rusiei, acuzându-I pe cei care fac apel la compromis și temperare ca sunt apologeții lui Putin. Aceasta îi abate de la  un discurs rezonabil și îngustează fereastra Overton susținătorilor înfrângerii totale a Rusiei și răsturnării regimului Putin – chiar cu riscul unui al treilea război mondial.

Dar nimic nu e nou sub soare: a devenit o obișnuință pentru „Gloatele Woke” de pe Twitter să își demonizeze și defăimeze adversarii politici, să conteste motivele oricui le pune la îndoială obiectivele sau tacticile și să înăbușe disidența chiar și în propriile lor  rânduri, declarând închisă din start orice dezbatere pe anumite subiecte.

Ceea ce conferă unicitate versiunii „Țin cu Ucraina” a gloatei Twitter este faptul că reunește două forțe care își juraseră că se vor dușmăni toată viața – respectiv,  gruparea Woke de stânga și cea neoconservatoare de dreapta. Se dovedește însă că ambele au în comun multe  trăsături ideologice și de personalitate detestabile și aceeași abordare lipsită de scrupule față de angajamentul politic. Avem de a face cu un nou mariaj politic.

Cu doar puțin peste un deceniu în urmă, fostul președinte Barack Obama o învingea pe Hillary Clinton  în alegeri și devenea Președinte, în mare parte datorită opoziției lui față de războiul din Irak. La acea vreme, Stânga disprețuia vulturii neoconii,  pentru că extinseseră politica dezastruoasă „Forever Wars”, a administrației Bush-Cheney, în Orientul Mijlociu. Mai mult, Stânga l-a susținut pe Obama în politica sa față de Ucraina, când a refuzat să escaladeze controversa cu Rusia în problema Crimeei, subliniind că America nu are interese vitale de securitate în Ucraina, deși Rusia are. Drept urmare, Rusia ar putea să-și mențină mereu „dominația în materie de escaladare”, spunea Obama. „Acesta este un exemplu de caz în care trebuie să știm foarte clar care ne sunt  interesele  fundamentale și pentru ce suntem dispuși să mergem la război”.

Dar, după ce neoconii au părăsit în mare parte Partidul Republican din cauza lui Trump, și-au negat toate opiniile conservatoare privitoare la politica internă și au devenit comentatori la  MSNBC, Stânga și-a descoperit o nouă pasiune pentru politica externă intervenționistă, atâta timp cât servește „democrația” și se opune „autocrației”—un termen din ce în ce mai maleabil, pe care atât adepții Woke, cât și neoconii îl folosesc acum când se referă nu doar la Putin, ci și la lideri aleși democratic, precum Viktor Orban în Ungaria, Giorgia Meloni în Italia și Donald Trump în Statele Unite.

În ciuda faptului că a votat pentru Obama, pentru că a promis să se despartă de politica  externă neoconservatoare, Stânga s-a alăturat acum neoconilor, ca să se opună politicii externe temperate a lui Obama în chestiunea Ucraina.

Această schimbare de macaz ne contrariază, dar, la nivel pur tactic, ea are un anumit sens. Neoconii au inventat jocul anulării înainte ca tabla pe care să-l joace,Twitter, să fi apărut. Neoconservatorii resping cu aroganță punctul de vedere al opoziției, sub pretextul că este argumentat cu rea-credință și că nu merită luat în seamă, și etichetează pe oricine îndrăznește să le pună la îndoială cauza drept eretic sau trădător.

David Frum a stabilit standardul neocon pentru această tactică, atunci când a etichetat numărul mic de membri ai Dreptei, care s-au opus războiului din Irak, drept „conservatori nepatrioți”, la începutul acelui dezastru strategic. Revenind pe repede înainte la ziua de azi, vedem că oricine sugerează că s-ar putea ca extinderea NATO să fi contribuit la actuala criză din Ucraina sau că sancțiunile impuse Rusiei nu funcționează și s-au întors împotriva unei Europe care se va cutremura în curând, sau chiar că SUA trebuie să acorde prioritate evitării unui război mondial cu o Rusie dotată cu arme nucleare, este acuzat public ca este lacheul lui Putin.

Denaturarea în acest fel a dezbaterii permite acestei gândiri delirante și contradictorii să se treacă necontestată. Astfel, ajungem la concluzia că Putin este un nebun care va ucide fără discernământ pentru a-și atinge obiectivele, însă, cu siguranță, Putin este de asemenea și un jucător la cacealma, când vorbește despre folosirea armelor nucleare. Și folosește acel bluf doar pentru că pierde războiul, dar, dacă nu este oprit în Ucraina, Putin va continua să cucerească restul Europei. Regimul lui Putin trebuie să cadă pentru că Putin i-a ucis sau i-a întemnițat pe toți reformatorii liberali și s-a înhămat la o politică de Extremă Dreapta foarte radicală, însă, cumva, va fi înlocuit de un reformator liberal, când regimul lui se va prăbuși.

Este un nonsens, iar o dezbatere reală ar da la iveala câteva din aberațiile (absurditățile) acestui raționament. Însă, o astfel de dezbatere ne este interzisă.

Atâta timp cât această alianța a necoconilor Woke este lăsată să stabilească condițiile dezbaterii, vom continua să asistăm la un proces treptat și ireversibil de  escaladare și mai mare și mai periculoasă a acestui conflict.

Nu va exista o soluție pașnică la acest conflict în care America nici măcar nu este implicată în negociere și în care noi ar trebui să conducem efortul. În schimb, noi am susținut  ucrainenii și cererile lor maximaliste, mărind sancțiunile împotriva Rusiei, pe măsură ce Putin își radicalizează retorica împotriva Occidentului. Cineva a aruncat în aer conducta Nord Stream, în cazul în care o altă națiune-cheie, cum ar fi Germania, s-ar fi gândit să vină la masa negocierilor. Și acum jucăm jocul lașității nucleare cu un lider rus care, dacă ar fi să ne luăm după discursul lui dezlânat despre „Războiul împotriva Occidentului”, de vinerea trecută, pare că și-a pierdut controlul.

Un război regional s-a transformat în Primul Război Mondial, deoarece toate părțile au ridicat pretenții maximaliste și au presupus că alții jucau la cacealma. Istoria se poate repeta, mai ales dacă mass-media, rețelele sociale și elita politicii externe își unesc forțele și folosesc tacticile de anulare ale adepților Woke ca să împiedice discutarea unor alternative. În acest moment, suntem blocați pe calea escaladării și destinația este Woke War III.

Articol scris de omul de afaceri David Sacks, pentru Newsweek și tradus de R3media