Ar fi multe mizerii de discutat în perioada asta, dar nu putem să nu ne oprim puțin la grofăraia recentă de la Miercurea Ciuc.
Da, „dăm Cezarului ce-i al Cezarului”. Viktor Orban e un conservator foarte util propriului popor. Servește interesul național al țării sale. Relevant, activ, implicat. Bătăios, versat, poate chiar curajos (deși curajul alor lui s-a cam terminat la Lechfeld, prin anul 955). Mă rog, asta e altă discuție…
Da, știm că lobby-ul maghiar e mult mai activ în spațiul internațional decât cel românesc, care nu prea mai există. Diaspora ungurească face eforturi mari, sistematice, sub egida Budapestei, ca să convingă o lume întreagă că ei au dreptate. Că Transilvania e a lor și că românii nu le dau drepturile cuvenite.
Da, știm și de planul „Aurora Zorilor”, știm și de planul „Kos Karoly”, știm că grofărimea de la Budapesta nu a încetat să plângă înainte de a merge la culcare, în nicio seară, privind harta actuală a Europei. Degeaba le spui că e bine, măcar, că Trianonul le-a dat o țară independentă, că între 1541 și 1918 au fost ba sub turci, ba sub Habsburgi. N-ai cu cine…
N-am zis nimic nici când un ONG maghiar și-a tras pretenții de partid politic și chiar a pătruns la guvernarea României în peste 20 de ani din cei 32 scurși de la Revoluție. Dar deja e prea mult…
Katalin Novak în „vizită privată” în România, cu provocări pe față? Viktor Orban plimbându-se nestingherit, cu fulare cu Sepsi la gât, cu discursuri pline de tupeu la Băile Tușnad? „Ținutul Secuiesc” în sus, „Ținutul Secuiesc” în jos? Până când?!
La recensământul din 2002, doar 532 de persoane s-au declarat secui. În 2011, etnicii maghiari din Harghita, Covasna și Mureș au fost influențați politic și îndemnați să se declare secui. În același timp, secuii s-au considerat apropiați de turci, deși au fost adversari în repetate rânduri, în istorie, și au și religii diferite.
Secuii i-au considerat pe turci „un frate mai mare regăsit”. În timpul Războiului de Independență de la 1877-1878, mulți secui amenințau să treacă în România și să atace satele românești, din solidaritate față de otomani. În 2006, liderii autonomiștilor secui din România au semnat un protocol de colaborare cu autonomiștii uiguri din fostul Turkistan, aflat azi în China.
Ca să fim clari: „Ținutul Secuiesc” nu există, iar România e „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”! Un ministru al României (indiferent că se numește Eduard Novak, Tanczos Barna, sau cum mai vreți voi) nu are voie să se abată de la politica țării sale și de la Constituția statului pe care îl servește. Punct!
Nici FRF n-are voie să nu reacționeze după ce s-a întâmplat la Miercurea Ciuc, iar Ministerul de Externe trebuie să ne facă odată dovada că există și în realitate, nu doar pe hârtie, și să convoace niște vinovați la raport!
Cum să-ți umble prim-ministrul Ungariei după cum vrea el, prin țara ta?! Imberbul Aurescu să nu mai fumeze în birou și să nu mai trăiască din amintiri, că oricum „victoria de la Haga” n-a fost decât o fâsâială sterilă. Din contră, ar trebui să tragă de urechi toată diplomația maghiară, în frunte cu Peter Szijjarto (băiat bun și educat, de altfel, dar am zis deja că interesele noastre nu coincid cu cele maghiare. Ghinion!). Cum își poate permite un stat să facă pe teritoriul altui stat ce ne face Ungaria nouă? Chiar am ajuns ultimii fraieri?!
Din păcate, nu cred că o să vedem vreo reacție din partea statului român. Provocările din ultima vreme s-au întâmplat tocmai pentru că România a ajuns un sat fără câini. O provincie zemoasă, dar plină de slugi, a oricărui imperiu vreți voi. Instituții impotente, demnitari aserviți și lași, clasă politică analfabetă funcțional. Nu putem ignora adevărul încontinuu, că n-am înnebunit cu toții.
P.S.: Pe Laszlo Tokes l-as expulza instant, explicațiile pentru asta curg ca un fluviu chiar din propria sa gură. Omul n-are nicio treabă cu România. Iar pe Viktor Orban, dacă aș fi omologul său, l-aș lua puțin la individual compus. De asemenea, Eduard Novak ar trebui demis în șuturi, iar denumirea clubului „Csikszereda” să fie invalidată, deoarece deja avem nume corespondent în limba română. Se cheamă „Miercurea Ciuc”!
Dar cu cine să faci asta? Cu o legumă de general plagiator, al cărui singur merit e că a eliberat Nassiriya la aproape un an după ce o eliberaseră deja americanii? Cu un președinte inutil, care nu cred că e conștient pe ce lume e, din moment ce nu ratează niciun concediu și nicio partidă de golf, în schimb ratează absolut toate evenimentele importante pentru România? Sau, poate, cu un Guvern care are atâtea clase cât două trenuri mai lungi, controlat de niște Servicii vomitive, care își beau cafeaua, antinațional, cu alte Servicii?
Ai putea s-o faci cu poporul, de jos în sus. Dar nu degeaba i-au tot fost servite și lui virtuțile toleranței, multiculturalismului și ciorbei etnice călduțe, cu mândria că la noi, ca la nimeni, chiar merge și nu escaladează inevitabil. Servite chiar și pe filiera cușer-conservatorist-naționalistă, prin genul “ei sunt adevărații rasiști” și “nu ne putem atinge de statuile lor, c-am fi la fel de răi ca ei”. De sus n-o să mai vină deocamdată decât piedici, ori cine nu-i dispus să dea șuturi împotrivă, tot împiedicat o să rămână. Unde nu mai e morală, trebuie măcar frică să fie. Și cât mai curând, altfel cu cât se urcă mai sus la cap, cu atât mai greu e de dat jos. Și-i păcat să se ajungă acolo.