OPINIIZiua în care n-am tras niciun foc

Ziua în care n-am tras niciun foc

A trecut iarăși ziua de 28 iunie. Cvasineobservată. De așteptat, având în vedere clasa politică semi-vertebrată, semi-alfabetizată și semi-națională de care ne bucurăm astăzi.

De neacceptat, luând în considerare faptul că e una din cele mai negre zile din istoria statului român modern. Raptul teritorial brutal, cu miros de tundră și taiga, aplicat de Uniunea Sovietică unei Românii Mari ce se pusese, în sfârșit, cu roțile pe un ecartament occidental, a fost abominabil nu atât prin schimbările teritoriale produse, cât prin efectele strivitoare asupra românității din stânga Prutului și de la nord de Putna.

Lucrurile s-au petrecut așa cum istoria – mai ales cea trăită – le-a consemnat deja. Cu un modus operandi specific hanilor tătari de secol XIII, rușii ne-au dat un ultimatum sec pe 26 iunie 1940, prin care, folosind dreptul forței specific realismului politic muscal, ei urmau să înfăptuiască o reparație istorică. Prea puțin mai conta că, nici din punct de vedere cultural, nici demografic, nici istoric, Basarabia nu aparținuse niciodată rușilor, ci fusese parte a trupului Moldovei lui Ștefan cel Mare. O majoritate solidă a celor aproape patru milioane de locuitori era românească.

Prea puțin conta și faptul că Bucovina nu aparținuse niciodată teritorial conducerii de la Moscova și că orașul Cernăuți nu fusese niciodată pe lista urbelor rusești. „Când ai putere, ai și dreptate” – asta era axioma după care se ghidau Stalin și bolșevicii săi. Bucureștii au propus o negociere, însă contrapropunerea a venit sub forma unui al doilea ultimatum sovietic. După ce l-au acceptat cu inima făcută franjuri, Gafencu, Davidescu, Tătărescu, Giurescu, Argetoianu și ceilalți se așteptau că trupele Armatei Roșii vor respecta măcar termenul de patru zile impus României pentru a evacua administrația și armata.

Dar cum ar putea rușii respecta vreodată ceva? Doar se pot învecina, teoretic, cu oricine vor ei. Astfel, după nici 24 de ore scurse de la al doilea ultimatum, Armata Roșie a intrat pe (încă) teritoriul României. La pachet cu revendicările lor teritoriale, au luat și Ținutul Herța, despre care nu suflaseră o vorbă nicăieri. A urmat prăpădul. Crime, deportări, gloanțe, incendieri, violuri, lacrimi și strigăte de disperare pe care nici măcar hârtia cronicilor nu le-a putut descrie în toată urâciunea lor scârnavă și abominabilă.

Sigur, putem discuta contrafactual, dând curs analizelor ulterioare conform cărora România nu ar fi dispărut de pe harta Europei dacă ar fi rezistat armat pretențiilor sovietice. Avem exemplul Finlandei, care i-a oprit pe ruși pe linia Mannerheim. Analog, România avea linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați, prin care destul de mulți au susținut că bolșevicii n-ar fi putut trece. Măcar nu ușor. Poate ar fi fost o rezistență care i-ar fi determinat pe germani să conștientizeze două aspecte: unu, că Armata Română nu se joacă, și doi, că resursele României sunt prea importante pentru mașinăria de război germană pentru ca țara noastră să fie lăsată de izbeliște în fața Armatei Roșii. Avem și exemplul Poloniei, care deși a fost atacată din două părți și dezmembrată de URSS și Germania Nazistă, a reapărut pe harta lumii după Pacea de la Paris.

Putem dezbate zile întregi scenarii care oricum nu au fost puse în scenă. Cine știe? E ușor să privim de la o distanță de 82 de ani. Generația politică de atunci (care avea multe clase peste cea de astăzi, însă orbita oarecum în jurul unui rege slab, hedonist și egocentric) nu a preferat rezistența armată împotriva URSS. Cu excepții notabile, bineînțeles. Cert e că invazia sovietică în Basarabia, Bucovina de Nord și Herța a inițiat un proces lung de rusificare prin care fibra românească a fost sufocată, elitele eliminate, iar populația confuză, hăituită sistematic și sângerândă identitar, psihologic.

După un an de zile, Armata Română a eliberat teritoriile furate de Stalin, însă doar pentru a se retrage din nou în primăvara-vara lui 1944, și a le pierde definitiv în 1945. La vederea uniformelor române care au trecut Prutul la sfârșit de iunie 1941, românii din Basarabia, Bucovina de Nord și Herța izbucneau în hohote sfâșietoare de plâns, răsuflând ușurați.

N-a fost să fie, iar odiosul pact Ribbentrop-Molotov își mai produce efectele și astăzi, după mai bine de 80 de ani. Unul după altul, demnitarii aflați în poziții de decizie după 1989 au ratat context după context istoric și s-au făcut preș la picioarele oricăror interese, uitând să servească, în primul rând, interesul național, pentru care au depus jurământ.

E de prisos să pomenim și aici numele acestor personaje pe care istoria deja le-a închis în debara. De la președinți de țară la miniștri de Externe, la diplomați și la parlamentari, cu toții repetă greșelile trecutului cu o seninătate vecină cu două surori vitrege: prostia și nebunia.

Sub orice formă statală și sub orice regim politic s-ar afla, Rusia are două datorii istorice față de România: teritoriile furate și tezaurul confiscat. E o realitate indiscutabilă, pe care nicio comisie de istorici nu mai are sens s-o dezbată.

În schimb, poporul nostru și conducătorii săi au, de asemenea, două datorii morale: de a repara greșelile istoriei și de a anula efectele produse până astăzi de odiosul pact Ribbentrop-Molotov.

28 iunie 1940 trebuie să ne amintească întotdeauna că Unirea face Puterea!

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumim!

Redacția R3media

Dacă dorești să fii alături de noi, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

[gs-fb-comments]

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate