OPINIIViaţa noastră e în mâinile lui Dumnezeu

Viaţa noastră e în mâinile lui Dumnezeu

Oamenii care au credință înțeleg că viaţa noastră este un dar, realizează că nu putem controla totul, știu că suntem în mâinile lui Dumnezeu, nu într-ale noastre. De aceea, avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ridicând viața mai presus de simpla supravieţuire biologică și conferindu-i un sens mult mai înalt, căci nu ne mai raportăm la ea în mod determinist şi materialist.

Această raportare însă lipsește cu desăvârșire din sistemele bazate pe controlul totalitar al omului, vieţii, naturii, societăţii şi istoriei, sub pretextul furnizării „bunăstării” şi „siguranţei”, al transformării lumii într-un utopic și egalitarist „rai pe pământ”, în care „nu vor mai exista conflicte”, fiindcă totul va fi în mâinile unei singure puteri. Însă această închistare în imanent şi în biologic ne îmbolnăvește sufletește şi ne anulează libertatea. Robi ai fricii, nu mai avem încredere în pronia lui Dumnezeu, ci în măsurile de protecţie excesive, chiar dacă liberticide, impuse în mod dictatorial de către stat. Ajungem să credem că toate acestea ne ocrotesc mult mai mult decât o pot face Dumnezeu sau Sfinţii, la moaştele cărora nu ni s-a mai permis să mergem, nici să ne închinăm.

Într-un mesaj transmis de ziua prăznuirii Sfinților Martiri Năsăudeni, Preasfințitul Macarie al Europa de Nord i-a îndemnat pe credincioşi să mărturisească, „dacă ne este atacată Biserica și libertatea de-a ne închina, dăruită nouă de Dumnezeu”.

Libertatea de închinare e un drept fundamental, pentru a cărui apărare credincioșii au ieşit în stradă în mai multe oraşe din lume, chiar şi din Franţa ‒ statul cu cei mai mulţi atei din Uniunea Europeană, potrivit unui studiu realizat de Eurostat în urmă cu câţiva ani. Aici, în noiembrie, au avut loc manifestaţii ample în mai multe oraşe împotriva măsurilor dure de carantină, dar şi proteste ale credincioşilor catolici, printre care mulţi tineri (după cum se poate vedea din înregistrările video din mediul online), care au cerut autorităţilor să permită deschiderea bisericilor, pentru ca oamenii să participe la slujbele religioase, cu respectarea regulilor de distanţare. Mulţi tineri s-au adunat la rugăciune în faţa bisericilor din diferite oraşe ale Franţei, chiar dacă riscau să fie amendaţi, în Franţa fiind în vigoare un ordin care interzice rugăciunea pe stradă în perioada carantinei.

De asemenea, într-o scrisoare deschisă, publicată de ziarul Le Figaro, cinci episcopi și mai mulți intelectuali catolici, printre care şi Pierre Manent, au pledat pentru „libertatea de închinare” în timpul carantinei recent introduse în Franţa. „Mulți catolici refuză să-și părăsească bisericile, unde credincioșii găsesc alinare și speranță, în aceste vremuri prin care e foarte greu să treci în singurătate. Liturghia nu este pentru ei doar un mod de a-şi exercita credința, ci constituie sursa și manifestarea ei supremă”, afirmă semnatarii scrisorii. „Conștienți de măsurile pentru sănătate care trebuie luate”, semnatarii s-au întrebat de ce rămân totuși deschise „localurile de consum și marile lanțuri de retail”, care „nu răspund celor mai profunde aspirații ale inimii și nu sunt suficiente pentru a atenua temerile”.

Aceste aspiraţii profunde ale inimii ţin de acea latură din noi care ne ridică mai presus de pura supravieţuire biologică ‒ sunt acele nevoi lăuntrice a căror neglijare sau necunoaştere ne îmbolnăvesc sufletește. Astfel, o nevoie esenţială a sufletului este aceea de-a se hrăni din cuvintele Vieţii („Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” Matei 4: 4), de a lua parte la Sfintele Taine, de a se bucura de frumuseţea şi armonia Creaţiei, de a reflecta la rostul mai profund al vieţii, la marile sensuri ale existenţei, către care aspiră, fiind însetat de Adevăr, de bine şi de frumos.

Prin urmare, nu poate fi justificată închiderea bisericilor, a teatrelor, a sălilor de spectacol (unde se respectau cu stricteţe regulile de distanţare şi de siguranţă), pentru a rupe omul de credinţă şi cultură, singurele care îi pot tămădui frica de moarte, rămânând în schimb deschise mall-urile şi sălile de păcănele. Cel care se afla deja în moarte sufletească în „vechea normalitate”, al cărui sine era confiscat în „raiul” senzaţiilor amplificate la maximum, al hedonismului şi consumerismului, va fi o pradă ușoară a panicii în „noua normalitate”, lipsindu-i pilonii morali de sprijin sufletesc: credinţa şi cultura autentică, întemeiată în adevăr şi valorile eterne, care au un sens transcendent.

Fragment din articolul „De ce nu putem fi captivi în distopia «noii normalităţi»”, Revista Familia Ortodoxă, ianuarie 2021

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Mai avem nevoie de 9.468 de lei...

Dragi prieteni, dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele...