Succesul poliției secrete este dat, în sistemele totalitare, de capacitatea sa de a controla societatea civilă. Așa se explică soliditatea sistemului comunist, care a fost ținut în viață și de acțiunile eficiente ale Securității. De aceea, imixtiunea serviciilor secrete în domenii foarte diverse, presă audiovizuală, societăți comerciale, partide politice sau mediul academic, este un semnal serios pentru militarizarea spațiului public din România.
Deși greu de dovedit de către colegii de breaslă, au existat ziariști care au acuzat imixtiunea serviciilor de informații în redacțiile ziarelor, radiourilor și televiziunilor.[1] Aceste acuze au început încă din primele luni ale tranziției democratice, când redacțiile multor ziare comuniste treceau la spațiul de libertate post-comunist, fără însă a schimba in corpore întreaga echipă. În zilele post-revoluționare, Scânteia a devenit Adevărul, cu o contribuție semnificativă la instigarea la violență a minerilor din 13-15 iunie 1990.[2] Foarte puțini ziariști au recunoscut, cu trecerea timpului, că sunt sau au fost agenți sunt acoperire, iar mărturia lor a fost primită cu și mai multă suspiciune, cu cât aceasta nu este o practică deloc răspândită. Un caz rar este cel al lui Robert Turcescu, care a făcut publică apartenența sa la Direcția Informații Militare, de ofițer cu grad de locotenent-colonel.[3] Deși greu de dovedit în instanța de judecată, faptul că redacțiile ziarelor sunt „colonizate” cu agenți sub acoperire nu mai este demult o simplă ipoteză bizară, la fel cum prezența agenților în mediul de afaceri și diferite instituții publice a devenit de notorietate.[4] De altfel, campaniile de presă au fost în mod oficial desemnate de către CSAT „vulnerabilitate națională” în timpul mandatelor lui Traian Băsescu, ceea ce spune multe despre dorința serviciilor secrete de a controla presa liberă și opinia publică.[5] Această „insidioasă cucerire a instituțiilor și a economiei”, cum o numește Alina Mungiu-Pippidi, este un fenomen de lungă durată. El a debutat imediat după prăbușirea regimului comunist, dar a ajuns la o dimensiune și la o intensitate ce pune serios sub semnul întrebării funcționarea economiei libere, de piață, în România.
Citește și: Pentru siguranța dumneavoastră (II)
Tranziția economică de la o economie centralizată, de stat, la una liberă, de piață, a întâmpinat probleme serioase în primii ani ai post-comunismului. Piața având nevoie de proprietari care să facă schimburi libere, transferul proprietății publice comuniste în domeniul privat a fost soluția cea mai accesibilă, mult mai la îndemână decât infuzia de capital privat, care avea să aibă loc abia în faza secundă a tranziției, începând cu anii 2000. Dilema capitalismului fără capitaliști,[6] specifică întregii Europe Centrale și de Est, a fost rezolvată accelerat prin dezmembrarea proprietății publice valoroase (active, nu pasive), prin implicarea unei vaste rețele de influență. Dominată de (foști) ofițeri de Securitate, rețeaua a dat naștere, prin transferul accelerat al proprietății publice în conturi și domenii private, unei noi clase sociale de îmbogățiți ai tranziției.[7]
Citește și: Pentru siguranța dumneavoastră (I)
Precum în scenariul filmului „Kapitalism, rețeta noastră secretă”, regizat de Alexandru Solomon,[8] vedem cum ofițerii fostei Securități și-au folosit influența pentru a selecta și a-și apropria cele mai valoroase active din patrimoniul statului român. În film, îl vedem pe George Copos urcând pe scara socială de la „simplu agent de turism” la statutul de proprietar al celor mai rentabile hoteluri, construite în România din împrumuturile luate de la Fondul Monetar Internațional de către statul socialist român.[9] La fel, îl vedem pe Ioan Niculae, făcând tranziția de la „simplu ofițer de marină” la mare proprietar de combinate agrochimice. Sau pe Dan Voiculescu, tranzitând de la „simplu agent comercial” la cel de proprietar al unui trust media, construit după retragerea din funcția de gestionar al fondurilor folosite de regimul comunist în tranzacțiile de comerț exterior.[10] Alții, precum George Pădure, ofițer al Securității „fugit” în Belgia, s-au întors din „exil” cu sume mari de bani și au deschis primele firme private din România.[11]
Însă, la fel de bine, acești ofițeri și colaboratori fideli ai Securității, au intrat direct în politică, ajungând până în cea mai înaltă funcție de demnitate publică, cum este cazul lui Traian Băsescu. Secretar de stat în Ministerul Transporturilor, apoi ministru în același domeniu, primar al Bucureștiului, apoi Președinte al României timp de 10 ani (2004-2014). În ciuda declarațiilor sale, date pe proprie răspundere cu ocazia candidaturilor sale la primărie și la președinție, că nu a colaborat cu fosta Securitate, Traian Băsescu a fost dovedit și declarat colaborator de către instanțele de judecată, acesta pierzându-și beneficiile de care s-ar fi putut folosi ca fost Președinte al României.[12] Numele său conspirativ era „Petrov”. Niciodată Parchetul nu a deschis un dosar penal pentru fals în declarații. Dar asta nu înseamnă că noii îmbogățiți ai tranziției, foști ofițeri sau colaboratori ai Securității, au evitat spațiul politic. Din contră, ei au tranzacționat capitalul economic și l-au preschimbat în capital politic, fondând partide (Dan Voiculescu), devenind primari în București (George Pădure) sau chiar miniștri (George Copos). De altfel, această conversie a formelor de capital și accesul rapid la puterea politică a foștilor ofițeri ai Securității au făcut imposibilă legiferarea unei lustrații în post-comunism, o măsură reparatorie, care să-i țină deoparte de funcțiile politice democratice pe cei care au sprijinit zi de zi funcționarea sistemului totalitar comunist.
Iar pentru a deveni mai puțini vizibili în mediile sociale în care se inserează, agenții SRI au devenit anonimi și în sectorul învățământului superior. Deși instituțiile proprii de școlarizare, precum Academia Națională de Informații (ANI), rămân instituții publice, se interzice înscrierea cursanților ANI sau a oricărui ofițer SRI (oriunde ar studia acesta la programe de masterat profesional și studii post-universitare) în Registrul Matricol Unic al universităților din România (RMUR). Deși obligatorie începând din 2011, conform Legii 1/2011, înregistrarea în RMUR a fost anulată în 2019 de guvernul PNL condus de Ludovic Orban prin OUG 84/2019, adoptată prin Legea 93/2021, pentru cursanții ANI și ofițerii SRI. Ei sunt, de atunci, înregistrați separat în Registrul Matricol Special (RMS), gestionat de SRI. Accesarea datelor din RMS se face doar cu certificat emis de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS). Astfel, școlarizarea ofițerilor SRI în orice instituție de învățământ superior a devenit un secret de stat. Doar ocazional, prin accident, se poate afla că un cadru didactic este ofițer SRI. Acesta este cazul unui asistent universitar, care a recunoscut public că a lucrat într-o divizie SRI în paralel cu activitatea didactică universitară, sondarea opiniei publice la o companie de specialitate și în paralel cu activitatea publicistică.[13]
Coordonând cenzura, intimidarea și eliminarea opoziției față de propaganda de stat prin supraveghere extinsă și permanentă în cadrul sistemelor totalitare, serviciile secrete devin azi tot mai de folos sistemului nedemocratic care se construiește pe ruinele scurtei democrații post-decembriste.
[1] Liviu Mihaiu, „Cum să recunoști un securist în presă. Curs intensiv de deconspirare în 10 puncte”, Mediafax.ro, 23.05.2017, https://www.mediafax.ro/social/cum-sa-recunosti-un-securist-in-presa-curs-intensiv-de-deconspirare-in-10-puncte-i-16365347 (consultat la 20.06.2023).
[2] George Arun, „Presa și Securitatea, un concubinaj cronic”, Deutsche Welle, 07.09.2022, https://www.dw.com/ro/presa-și-securitatea-un-concubinaj-cronic/a-63036284 (consultat la 20.06.2023).
[3] ***, „Scandalul Turcescu, ofițer sub acoperire. Dezbatere: mai avem nevoie și de alte mărturisiri pentru o presă curată?”, România Curată, 22.09.2014, https://www.romaniacurata.ro/scandalul-turcescu-ofiter-sub-acoperire-dezbatere-mai-avem-nevoie-si-de-alte-marturisiri-pentru-o-presa-curata/ (consultat la 22.06.2023).
[4] Alina Mungiu-Pippidi, „Securistocrația. Când specialiști egal securiști”, România Curată, 25.07.2022, https://www.romaniacurata.ro/securistocratia-cind-specialisti-egal-securisti/ (consultat la 21.06.2023).
[5] Alina Mungiu-Pippidi, „Prostia la vârf, vulnerabilitate națională”, România Liberă, 30.06.2010, https://romanialibera.ro/special/prostia-la-varf-vulnerabilitate-nationala-192228/ (consultat la 22.06.2023).
[6] Gil Eyal, Iván Szelényi, Eleanor Townsley, Capitalism fără capitaliști. Noua elită conducătoare din Europa de Est, trad. rom. Ionel Nicu Sava, Crisitian Mihail Miehs, București, Omega, 2001.
[7] David Stark, László Bruszt, Traiectorii postsocialiste. Transformarea politicii și a proprietății în Europa Centrală și de Est, trad. rom. Romana Careja, București, Ziua, 2002.
[8] Kapitalism – Rețeta noastră secretă, Official Trailer, Cinepub, 27.04.2017, https://www.youtube.com/watch?v=s1Xi1oA0Bf8 (consultat la 22.06.2023).
[9] Este vorba de „Athenee Palace (Hilton)”, „Astoria” și „Flora (Crowne Plaza)” din București, hotelul „Europa” din Eforie Nord, hotelurile „Sport” și „Bradul” din Poiana Brașov.
[10] Este vorba de firma „Crescent”, înregistrată de către Securitate în Cipru, în acea vreme un „paradis fiscal”.
[11] George Pădure este cel care a deschis primul magazin de electrocasnice din București, „GePa Electrocenter”.
[12] Andreea Pora, „ÎCCJ: Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea și pierde privilegiile de fost președinte”, Europa Liberă România, 23.03.2022, https://romania.europalibera.org/a/înalta-curte-decizie-definitivă-traianbăsescu-este-colaborator-al-securității-/31766339.html (consultat la 22.06.2023).
[13] Adelina Mărăcine, Ciprian Ranghel, „Eu nu știu să fie ceva mai moral decât patriotismul”, spune șeful din SRI care a predat la facultate fără să se știe că lucra la resursele umane ale serviciului secret”, Libertatea, 19.07.2023, https://www.libertatea.ro/stiri/eu-nu-stiu-sa-fie-ceva-mai-moral-decat-patriotismul-spune-seful-sri-care-a-predat-la-facultate-fara-sa-se-stie-ca-lucra-la-resursele-umane-ale-serviciului-secret-4610785 (consultat la 26.10.2023).
