Pentru siguranța dumneavoastră (I)

„Lumea în care trăim s-a schimbat după 11 septembrie 2001”. „După apariția Covid, nimic nu va mai fi la fel”. Așa ni se spunea, tuturor cetățenilor, pe toate posturile de radio și televiziune, de către toți miniștrii și președinții de state, de toate oficialitățile internaționale. Ni se spunea că lumea este complet nesigură, că avem neapărată nevoie de protecția unui stat atotputernic, care să lupte împotriva teroriștilor, evazioniștilor, traficanților, tuturor bolilor și schimbărilor climatice.

La fiecare restrângere de drepturi și libertăți, ni se spunea că totul este spre siguranța noastră. „Für ihre siecherheit” nu mai era o lozincă abjectă a naziștilor, era chiar esența noii ordini politice și sociale. Treptat, poliția desemnată să lupte împotriva elementelor ostile, de la teroriști la poluatori, a început să apere sistemul ce-și sporea zilnic puterile, în timp ce propaganda de stat intona imnul siguranței. De aceea, în România nu mai poți crește prea mulți porci în gospodărie, nu mai poți însoți copilul în școală, nu mai poți ieși din casă înainte de ora 11 și nici nu poți întârzia afară după ora 13 dacă ai împlinit 65 de ani, nu-ți poți îngropa morții creștinește, nu poți merge la slujba de la biserică, nu mai poți merge în oraș fără „declarație”.

Totul este prea periculos, pentru tine sau pentru ceilalți, întotdeauna „ceilalți” fiind o abstracțiune, nu oameni concreți. Lista extrem de lungă de interdicții ce se scrie sub privirile noastre nu conține niciodată două imperative: de a munci ieftin, mult și bine și de a da ascultare neabătută celor care propagă Adevărul oficial.

De fapt, de succesul poliției secrete depinde chiar supraviețuirea adevărului oficial. Fără acest mecanism de protecție prin distrugerea economică, morală și fizică a oponenților pe care poliția secretă o exercită, Ministerul Adevărului, însărcinat cu propaganda de stat, ar trebui să înfrunte contradicțiile logice, faptele disonante și critica deschisă. Odată controlul informației asigurat, aparatul de propagandă poate continua să inunde nestingherit spațiul public cu singura versiune acceptabilă, versiunea oficială. Nu doar companiile private care dețin mijloacele de informare în masă (agenții de știri, televiziuni, ziare și reviste on-line) și gestionează rețelele de socializare (Facebook, Twitter, Instagram) trebuie să cenzureze, să închidă pagini web, să închidă conturi de utilizator, așa cum s-a întâmplat pe o scară nemaivăzută în țările occidentale începând din februarie 2020, în scopul declarat al gestionării infectării cu coronavirus (Covid-19). Nu doar ele trebuie să filtreze conținutul on-line în sprijinul versiunii oficiale (Google), să promoveze asiduu versiunea oficială prin apel la „experți în dezinformare” (Reuters, Agence France Press, CNN, BBC, NBC și alții) care să decredibilizeze orice versiune diferită (nu neapărat complet opusă) celei oficiale.

Este nevoie ca poliția secretă să controleze chiar sursa informațiilor neconforme, anume să dețină acces la mediile de stocare a informațiilor. Acest lucru se întâmplă prin dreptul conferit Serviciului Român de Informații (SRI) de a ridica, sechestra și verifica orice mediu de stocare (hard-disk), fără hotărâre judecătorească, indiferent de obiecțiile legate de existența unei vieți private pe care cetățenii le-ar putea invoca. La fel, prin modificarea și completarea legii 535/2004, SRI se asociază Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații (ANCOM) și Ministerului de Interne pentru eliminarea informațiilor găzduite de serviciilor de găzduire (pagini web, furnizori de servicii de internet etc.) și urmărește conformarea acestor servicii de găzduire (host) la ordinul de eliminare. Totul se realizează pentru „prevenirea utilizării abuzive a serviciilor de găzduire pentru diseminarea către public a materialelor de propagandă teroristă și a conținutului cu caracter terorist”.[1] Cum definiția „terorismului”, a „terorii” produse prin acțiuni sau difuzare de informații este la latitudinea SRI, orice informație se poate dovedi neconformă, „suspectă” sau „periculoasă”. S-ar putea să fie o critică la adresa sistemului totalitar, care „produce neîncredere în autorități”, dar s-ar putea să fie un element ideologic contrar ideologiei dominante, ideologie pe care poliția secretă o slujește.

De altfel, controlul informațiilor este domeniul predilect al poliției politice. Cum arăta Orwell în romanul său O mie nouă sute optzeci și patru, trecutul poate fi periculos pentru sistemul totalitar. O singură informație autentică necenzurată, provenită din trecut, poate afecta, prin contradicție, eșafodajul versiunii propagate oficial azi. Controlul trecutului este, deci, esențial. De aceea, interviul dat de Nicolae Ciucă radioului public (Radio România Actualități – RRA) în care anunța solemn, la trecerea sa în rezervă, că nu va accepta niciodată o funcție publică a fost modificat, textul interviului fiind „editat” pe pagina de internet a RRA imediat ce Nicolae Ciucă a devenit prim-ministru al Guvernului României.[2]

Altfel, declarațiile hotărâte de la finalul carierei militare ar fi intrat în conflict cu rolul politic evident desfășurat ulterior. Acest simplu exemplu este revelator pentru procesul de construire treptată a unui Minister al Adevărului, gestionat de aparatul de propagandă oficială. Nu este de mirare că Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, prin Agenția pentru Digitalizarea României (ADR), își asumă rolul de „prevenire și combatere a dezinformării în mediul online”. Conform unei Hotărâri de Guvern (HG), încă în dezbatere, derivată din Legea nr. 354/2022 privind protecția sistemelor informatice, Ministerul elaborează și propune strategia națională în domeniul prevenirii și combaterii dezinformării în mediul online, dar și elaborează și inițiază proiecte de acte normative în acest domeniu, al dezinformării în mediul online. [3] ADR primise deja numeroase atribuții, inclusiv de a elabora proiecte de acte normative în domeniul său de activitate.[4] Toate aceste atribuții i-au fost acordate pe baza legislativă construită doar prin ordonanțe de urgență (OUG 69/2019, OUG 90/2019, OUG 4/2020), deci, prin acte ale executivului, justificate de situația „periculoasă” pe care o traversăm.

Dezinformarea nu este altceva decât un conținut fals sau înșelător care este răspândit cu intenția de înșela, a induce în eroare pentru a obține un folos economic, social, cultural sau politic, dar poate reprezenta, conform aceleiași HG, și operațiuni coordonate de influență a informațiilor ale unor actori naționali sau străini de a influența un public țintă.

Astfel, dezinformarea combătută de Ministerul Propagandei este orice versiune deviantă de la adevărul declarat oficial. Orice abatere de la linia oficială este opera coordonată a unor actori interni sau externi, vizând un public țintă, considerat vulnerabil. De aceea, controlul informației este vital în controlul monopolului adevărului. Ceea ce era realizat cu mare trudă în romanul O mie nouă sute optzeci și patru prin distrugerea și rescrierea arhivelor de tipărituri (ziare, reviste, cărți), lucru realizat anterior de către Inchiziția Catolică prin trecerea la Index (Index Librorum Prohibitorum, cu o ultimă ediție publicată în 1948) a unor lucrări neconforme, va fi realizat acum prin algoritmii de calcul al Inteligenței Artificiale (IA). Odată acordat dreptul SRI de a controla complet mediile de stocare și cel acordat ANCOM și ADR de a elimina tot ce este neconform (numit sec „dezinformare”) din mediul online, triumful Adevărului elaborat de Ministerul Adevărului va fi mult ușurat. De altfel, controlul informațiilor din mediul on-line, altădată mediu de libertate, de critică și de ne-conformare, a fost inițial atribuit Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), îndreptățit să sancționeze pecuniar și funcțional pagini de internet, la fel cum o face cu mediul audio-vizual. Suprimarea libertății de exprimare în mediul audio-vizual nu mai este demult o acuzație fantezistă, după ce posturi de televiziune sau radio au fost sancționate în mod repetat pentru abateri de la „deontologia profesională”. Această sintagmă acoperă de multe ori un conținut „neconform” sau o atitudine ostilă instituțiilor publice sau persoanelor cu funcții politice.[5]

Astfel, cenzura extinsă a fost realizată nu de către birocrație de stat, încă limitată în acțiune de existența unor garanții constituționale (precum Primul Amendament al Constituției Statelor Unite sau Articolul 30 din Constituția României), ci de entități private, anume de companii comerciale posesoare ale rețelelor sociale (Facebook, Tweeter, Instagram), motoarelor de căutare de pe internet (Google), posturilor de televiziune și de radio (CNN, NBC, CBS, ABC etc.), ziarelor și revistelor (New York Times, Washington Post, Time etc.). Prin fuziunea neașteptată dintre public și privat, neașteptată cel puțin în logica tradiției liberale occidentale, s-a găsit calea optimă exercitării celei mai intense și extinse cenzuri practicate în țările care se intitulau „libere” în timpul Războiului Rece. Nimic surprinzător, deci, în declarația nonșalantă a directorului Google România, care afirma fără reținere că a eliminat, în doar trei luni din anul 2022, 100.000 de clipuri și înregistrări video despre războiul din Ucraina, a suspendat plăți către diferite media, a blocat numeroase canale și 17.000.000 de reclame și a împiedicat să fie citite 275 de publicații media. Acest efort este însă, insuficient, consideră compania, pentru combaterea dezinformării.[6] Iar „dezinformare” este tot ceea ce nu poate fi „confirmat” oficial, tot ceea ce se deplasează, chiar și cu o simplă nuanță, de la versiunea sacrosanctă emisă de aparatul de propagandă de stat. De altfel, cazurile de cenzură a unor opinii ce se deplasează, chiar și ușor, de la versiunea oficială, nu sunt apanajul Google.

În urma distanțării față de poziția guvernului în privința conflictului arabo-israelian, Ion Cristoiu s-a văzut cenzurat de către YouTube.[7] Contul său a fost suspendat pentru că ziaristul se opunea tendinței din presa oficială de a considera uciderea de civili palestinieni drept justificată, drept o măsură reparatorie pentru atentatele teroriste palestiniene.

Conform Actului Digital European, chiar furnizorii de servicii, de rețele de comunicații, trebuie să se conformeze Adevărului „confirmat” de „verificatorii de autenticitate” agreați de Comisia Europeană. Orice mică deplasare față de versiunea oficială a Adevărului urmează să fie sancționată pentru nerespectarea „standardelor comunității”, de fapt o sancțiune pentru ruperea consensului. Acesta este, de fapt, punctul vulnerabil al oricărei propagande totalitare, existența unor voci independente și contrare. Această „vulnerabilitate” a campaniilor de presă (independente și contrare propagandei de stat) a fost deja identificată și contracarată chiar din timpul mandatelor prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Semințele plantate atunci dau roade astăzi. Coordonând cenzura, intimidarea și eliminarea opoziției față de propaganda de stat prin supraveghere extinsă și permanentă, serviciile secrete sunt azi indispensabile sistemului totalitar care se construiește pe ruinele firavei democrații post-decembriste

[1] Știrile TVR, „Modificări la Legea privind prevenirea și combaterea terorismului, promulgate”, TVR, 28.03.2023, http://stiri.tvr.ro/modificari-la-legea-privind-prevenirea-si-combaterea-terorismului-promulgate_927876.html#view (consultat la 26.05.2023).

[2] Lucian Davidescu, „Radio România Actualități coafează istoria ca să-l salveze pe Ciucă de ridicol”, România Curată, 23.10.2021, https://www.romaniacurata.ro/radio-romania-actualitati-coafeaza-istoria-ca-sa-l-salveze-pe-ciuca-de-ridicol/ (consultat la 26.05.2023).

[3] MCID, „Reorganizarea Ministerului cercetării, inovării și digitalizării în consultare publică”, 10.05.2023, https://mcid.gov.ro/reorganizarea-ministerului-cercetarii-inovarii-si-digitalizarii-in-consultare-publica-11103/ (consultat la 26.05.2023).

[4] ADR, „Hotărâre privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Digitalizarea României”, https://www.adr.gov.ro/atributii/ (consultat la 26.05.2023).

[5] CNA a sancționat repetat numeroase posturi de televiziune, pe diferite subiecte. B1, de exemplu, a fost amendat pentru emisiuni despre ministrul de interne, Lucian Bode. HotNews, „S-a vorbit prea mult despre Bode, amendă” / B1 TV amendată cu 10.000 de lei de CNA pentru emisiunea „Buna, România”, 01.02.2023, https://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-26056952-vorbit-prea-mult-despre-bode-amenda-b1-amendata-10-000-lei-cna-pentru-emisiunea-buna-romania.htm (consultat la 26.05.2023).

[6] ***, „Elisabeta Moraru, CEO Google România: în ultimele trei luni ale anului trecut, doar pe Ucraina, am eliminat 100.000 de video-uri pentru dezinformare”, G4Media.ro, 21.10.2023, https://www.g4media.ro/elisabeta-moraru-ceo-google-romania-in-ultimele-trei-luni-ale-anului-trecut-doar-pe-ucraina-am-eliminat-100-000-de-video-uri-pentru-dezinformare.html (consultat la 25.10.2023).

[7] Adriana Popescu, „Ion Cristoiu, cenzurat de YouTube. Jurnalistul anunță că nu va ceda presiunilor”, evz.ro, 20.10.2023, https://evz.ro/ion-cristoiu-cenzurat-you-tube.html (consultat la 25.10.2023).