Pentru siguranța cetățenilor, toate spațiile (fizic, mediatic, virtual) au intrat sub controlul strict al serviciilor secrete. Într-o lume extrem de periculoasă, spațiile necontrolate pot deveni capcane mortale pentru cetățenii neatenți, (în general) neinstruiți sau (în special) neinițiați în tainele combaterii dușmanilor permanenți și omniprezenți. Spațiul on-line, mediu de exprimare a nemulțumirii și a opoziției față de puterea executivă și de instituțiile statului birocratic, era ultimul spațiu liber de constrângere.
Consiliul Național al Audio-Vizualului (CNA) era deja îndelung folosită pentru limitarea libertății de exprimare în mediul audio-vizual. În spațiul public fizic, restricțiile de circulație, adunare, exprimare liberă instituite în starea de urgență prelungită și în cea „de alertă” au fost perpetuate în 2023 prin modificarea Codului Penal, la inițiativa primului-ministru Nicolae Ciucă și a ministrului de interne Lucian Bode, precum și prin modificarea Legii nr. 286/2009. Astfel, articolul 371 Cod Penal, ce pedepsea cu amendă sau închisoare de la 3 luni la doi ani formele grave ale tulburarea ordinii publice, prevede acum în mod automat închisoarea de la 1 la 5 ani sau de la 2 la 7 ani, în formele agravante. [1] Prin agravarea acestei infracțiuni, investigatorii statului polițienesc pot folosi interceptări ale convorbirilor și corespondenței private (art. 139 Cod Procedură Penală), pot folosi agenți sub acoperire sau cu identitate reală (art. 148 Cod Procedură Penală), dar pot recurge și la arestări preventive (art. 223 Cod Procedură Penală).[2]
Ținând cont că libertatea de exprimare și cea de întrunire sunt drastic limitate de interpretarea dată de noua lege infracțiunii de tulburare a ordinii publice și de „atingere a demnității persoanelor”, legea votată la inițiativa primului ministru Ciucă este un regres fățiș față de standardele democratice cu care începeam să ne obișnuim înainte de aderarea la Uniunea Europeană, când România se străduia să respecte drepturile și libertățile cetățenești, statul de drept și separarea puterilor în stat. Acest status-quo a permis dezvoltarea democrației pentru o perioadă limitată la aderarea la Uniunea Europeană. Ulterior, acest status-quo a fost eliminat de elitele la putere, în încercarea puterii executive (guvern, agenții, servicii secrete) de a acumula tot mai multă autoritate, dar și de a slăbi controlul parlamentar și de a limita critica publică.
Citește și: Pentru siguranța dumneavoastră (I)
Supravegherea extinsă și continuă a indivizilor este posibilă acum, când noile tehnologii audio-video pot fi coordonate de calculatoare cu putere mare de calcul. Iar aici nu este vorba doar de camerele de supraveghere (CCTV) instalate endemic în toate locurile publice, conectate la rețele de date și de alimentare cu energie electrică, servere și alte echipamente de înregistrare și gestiune a datelor, așa cum este cazul sistemului de supraveghere extinsă instalat la Sibiu în anul 2019, cu ocazia întâlnirii la vârf a delegaților la Consiliul European.[3] Acum este vorba de camere cu recunoaștere facială, ce permit monitorizarea completă a deplasărilor indivizilor privați în tot spațiul public. Ele nu fac decât să completeze în spațiul real, fizic, ceea ce statul birocratic a început să facă în mediul virtual (on-line). Datele personale ale cetățenilor, colectate de diferite instituții ale statului, sunt centralizate, prin lege, de către Agenția pentru Digitalizarea României și puse la dispoziția SRI, pentru a fi „operate” pe baza unui sistem informatic complex, denumit „cloud” guvernamental.[4] Astfel, date despre circulația peste frontierele statului, destinațiile și perioadele de sejur, datele despre starea de sănătate, tratamentul medical curent și trecut, starea civilă, imobilele avute în proprietate și foarte numeroase alte date personale sunt puse la dispoziția SRI prin ordonanțe de urgență (OUG 89/2022) și hotărâri de guvern (HG 112/2023). Deși Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), el însuși un serviciu de informații, asigură implementarea și administrarea tehnică și operațională, el este dublat permanent de SRI în gestiunea tuturor datelor.
Pentru ca urmărirea fizică (off-line) și on-line să fie completă, rămâne ca libertatea de tranzacționare pe bază de schimb monetar să fie și ea eradicată prin mecanismul monedei digitale emise de Banca Centrală (Central Bank Digital Currency – CBDC, în limba română MDBC). Odată cu restrângerea prin lege a circulației banilor în numerar,[5] realizată de guvernul condus de Marcel Ciolacu pentru a curma „evaziunea fiscală”,[6] singura opțiune ce va rămâne în final disponibilă este înregistrarea contabilă numită „monedă virtuală.” Astfel, orice tranzacție se va putea realiza doar prin această „monedă”, de fapt, printr-un „input” introdus în sistemul informatic integrat de stat. Acest „input” va putea fi întotdeauna ajustat, condiționat sau refuzat de către acest sistemul informatic al birocrației de stat, care a fuzionat în prealabil cu entități private, precum băncile comerciale. Deși anterior imposibil într-o societate bazată pe economie privată, de piață, ce folosește bani în numerar, dar bazată și pe drepturi și libertăți cetățenești garantate constituțional și respectate în practică, controlul schimburilor, al tuturor achizițiilor, investițiilor și altor cheltuieli devine posibil prin mecanismul MDBC.
Pentru ca succesul poliției politice să fie deplin, ea trebuie să acopere toate sectoarele vieții publice și private. Psihologic, supușii sistemului totalitar trebuie să se teamă de orice acțiune întreprinsă, de orice vorbă rostită, oricât de banală. Dominația Securității sistemului totalitar comunist român nu era însă doar psihologică, ci și fizică, practică. Sub acoperire, agenții săi împânzeau instituțiile, la fel cum se inserau și în rețele sociale slabe, de schimb, pe care cetățenii le foloseau în cadrul economiei de penurie. Ba chiar, uneori, reușeau să intre și în rețele strânse, de tip familial, atunci când era nevoie de supravegherea apropiată a „dușmanilor poporului”. Nu mare a fost mirarea, după deschiderea parțială a arhivelor Securității, când s-a constatat că agenții sau colaboratorii acesteia reușiseră în multe cazuri să se infiltreze chiar și în aceste „nișe” înguste, spionând și raportând discuții „ostile ordinii socialiste”.
Democratizarea generalizată de după 1989 a atins parțial și sectorul serviciilor secrete, chiar dacă accentul pus de societatea civilă a fost pe condamnarea predilectă a comunismul ca ideologie și abia în subsidiar ca sistem politic folosind acea ideologie.[7]
În ciuda revanșei ideologice, societatea civilă covârșitor de factură liberală nu a reușit (sau nu a încercat) oprirea mecanismului prin care SRI să redevină organ de urmărire penală, așa cum era Securitatea în cadrul sistemului totalitar comunist, cu toate diferențele de rigoare. De-democratizarea accelerată de după 2007 din România a readus serviciile secrete ca actori de prim rang, conferindu-le finanțări spectaculoase și puteri sporite, dincolo de atribuțiile lor naturale de culegere de informații. Deja în mandatul președintelui Traian Băsescu SRI semna protocoale de cooperare cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ). Justiția fiind desemnată drept „câmp tactic” de către SRI, suspiciunea încă persistă cu privire la „culoarele” pe care dosarele instrumentate cu ajutorul SRI ajungeau la judecători nedesemnați aleatoriu, potrivit reglementărilor legale. Asupra acestei situații s-a pronunțat în 2018 și Curtea Constituțională, considerând că desemnarea ne-aleatorie nu a fost constituțională.
Din nou, odată cu declinul democratic, observăm cum SRI se inserează în domenii ce ar trebui să fie ferite de intruziunea puterii executive, precum curțile de justiție. Legea 612/2022 nu obligă Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) să certifice că judecătorii din România nu sunt agenți sub acoperire ai SRI și ai altor servicii. CSAT emite un act doar după ce descoperă că un magistrat este acoperit, în ciuda declarație pe proprie răspundere pe care acesta o semnează. Astfel, cetățenii nu pot da CSAT în judecată în contencios pentru lipsa emiterii actelor conforme. CSAT trebuie să „descopere” că un judecător este ofițer sub acoperire, lucru mult mai puțin probabil decât ar fi prin certificarea tuturor judecătorilor. Astfel, suspiciunea că agenți ai serviciilor secrete ar opera sub deghizarea unor magistrați în sistemul românesc de justiție nu mai rămâne o atitudine izolată, ci generalizată, fiind însoțită de suspiciuni privind activitatea acestora în presă, afaceri și sistemul de învățământ, de fapt, în întreaga societate civilă. Deși greu de cunoscut nominal și mai greu de dovedit, ei participă la cultivarea „valorilor”, la transformarea „mentalităților” și la formarea opiniei publice. Mobilizarea excepțională înregistrată împotriva guvernului PSD și mai ales a președintelui PSD, Liviu Dragnea, nu era legată material de obiectul contestării, ci mai degrabă de pericolul pe care-l reprezenta PSD pentru relațiile de colaborare dintre SRI și instituțiile de justiție în materie penală. Zecile de ONG-uri, asociații profesionale, companii private, sutele de mii de cetățeni, mobilizați în ianuarie-februarie 2017 împotriva OUG 13 a Guvernului, s-au „evaporat” în martie 2023, când majoritatea PNL-PSD legifera conținutul material al OUG 13. Pragul care era stabilit în 2023 pentru delimitarea abuzului în serviciu, de 250.000 de lei, era mult mai mare decât prevederile OUG 13/2017. Fără mobilizarea asociațiilor și fundațiilor, participarea la protestul organizat pe 28 martie 2023 nu a depășit 30 de persoane.
Sub pretextul „siguranței” comunității, o siguranță abstractă în comparație cu drepturile și libertățile tangibile ale indivizilor, poliția politică infiltrează toate mediile sociale și profesionale. Depășindu-și atribuțiile legale de culegere de informații, SRI a fost reintrodus în procedura penală, prin protocoale secrete cu instanțele de judecată. Ofițerii săi pot fi procurori și judecători, pentru că CSAT nu certifică apartenența lor la serviciul de informații. Dar la fel de bine, ei pot fi agenți economici, afectând libera funcționare a economiei de piață, pot fi jurnaliști în redacțiile organizațiilor de presă publice și private, pot fi cadre didactice în învățământul superior. Aceasta este „insidioasa cucerire a instituțiilor și a economiei”, care întâi a transformat serviciile secrete în deținătoarele reale ale puterii executive, apoi le-a dat ocazia dominației covârșitoare asupra celorlalte puteri în stat.
[1] Andreea Pora, „Amendamentele „Ciucă & Bode” la Codul Penal. Pentru tulburarea liniștii publice, protestatarii pot fi interceptați și arestați”, Europa Liberă România, 10.02.2023, https://romania.europalibera.org/a/codul-penal-ciuca-bode-tulburarea-linistii-publice/32264112.html (consultat la 23.05.2023).
[2] Legea de modificare a Codului Penal a fost votată de Camera Deputaților pe data de 17.05.2023, cu sancțiunea amenzii sau a închisorii de la 3 luni la 2 ani pentru amenințări sau atingere gravă demnității persoanei și cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru fapte de tulburare a liniștii publice cu violență.
[3] *** „Intersecțiile mari, școlile și zonele aglomerate, supravegheate permanent de camere video performante. Sistemul montat pentru Summit trece la Poliția Locală”, Tribuna, 23.09.2019, https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/intersectiile-mari-scolile-si-zonele-aglomerate-din-sibiu-supravegheate-permanent-de-camere-video-performante-sistemul-montat-pentru-summit-trece-la-politia-locala-147064.html (consultat la 14.06.2023).
[4] Adrian Vasilache, „Ce caută SRI în cloud-ul guvernamental și de ce MAI sau MApN nu își vor migra sistemele IT în centrele de date ale STS – Explicațiile ministrului Burduja”, HotNews.ro, 31.01.2023, https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-26055471-cauta-sri-cloud-guvernamental-mai-sau-mapn-nu-isi-vor-migra-sistemele-centrele-date-ale-sts-explicatiile-ministrului-burduja.htm (consultat la 15.06.2023).
[5] Alina Toma, „Plata cash a salariilor va fi interzisă atât la stat, cât și la privat. Micii comercianți, obligați să aibă un mijloc de plată fără numerar”, ziare.com, 05.05.2023, https://ziare.com/salarii/plata-salarii-cash-interzisa-mici-comercianti-obligati-sa-aiba-mijloc-de-plata-numerar-1803202 (consultat la 25.10.2023).
[6] Cristian Otopeanu, „Marcel Ciolacu despre limitarea plăților în numerar la 5.000 de lei zilnic: Nu mai poți cumpăra Ferrari cu sacoșa”, Libertatea, 16.10.2023, https://www.libertatea.ro/stiri/marcel-ciolacu-limitare-plati-numerar-cash-5000-lei-4691130 (consultat la 25.10.2023).
[7] Vladimir Tismăneanu, Raport final, București, Humanitas, 2007.
Excelent articol!