Prin toamna 2018, mă aflam temporar în Ucraina, la Lvov, unde am legat o discuție cu un american, fost militar. Omul avea vreo 45 de ani. Făcuse fotbal american și lupte, clasic pentru ei.
Despre România nu știa nimic. Nici Hagi, nici Ilie Năstase, nici că limba e de origine latină, nici să ne găsească pe hartă nu știa. Știa însă un singur lucru : Nadia. Pentru el, România însemna Nadia Comăneci, cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor, primul 10 din istorie, eroina de la Montreal etc. Erau uimitoare cunoștințele lui despre Nadia, mai ales că, făcând socoteala, atunci când Nadia concura la Montreal el era copil de creșă. Discuția asta mi-a demonstrat o dată în plus cât de mare a fost și continuă să fie Nadia și ce servicii de imagine a adus țării ăsteia. Și cât de puțin știm noi să ne prețuim valorile, indiferent de domeniul din care vin. Nadia a fost atât de mare încât ungurii au încercat să ne-o ia din 1976 până încoace după 2000. Peste 30 de ani au bătut monedă în întreaga lume că Nadia e de origine maghiară. Au falsificat documente, au botezat-o Anna Kemenes, au făcut propagandă pe toate meridianele, iar noi, ca de obicei, am tăcut mâlc.
Știți că în România nu există strada Nadia Comăneci? Peste tot în lume, în semn de respect, de omagiu, autoritățile botează străzi, piețe, diverse edificii, cu numele celor care au însemnat ceva pentru istoria lor. La noi, această cultură nu există. În toată România nu există nici măcar o fundătură care să poarte numele Nadiei Comăneci. În 2011, la 35 de ani după Montreal, primăria din Onești, a botezat sala polivalentă din localitate cu numele Nadiei. Și atât. Există însă parcul Nadia Comăneci și strada cu același nume în Spania, la Albacete, iar în Montreal, o piață îi poartă numele.
Nici alți români nu se bucură de respectul nostru. Oameni care și-au pierdut viața prin pușcăriile politice sau care au ieșit de acolo schilozi, bolnavi pe viață sau n-au mai ieșit deloc ori n-au avut parte nici măcar de o cruce la căpătâi. Ați auzit cumva de strada Ion Ioanid? A scris „Închisoarea noastră cea de toate zilele” și e cunoscut drept Soljenițîn al românilor. Sau de strada Toma Arnăuțoiu? Ofițer de cavalerie, a făcut parte din organizația anti-comunistă „Haiducii Muscelului”. Ori de strada colonel Arsenescu, executat la Jilava în 1962? Știți ca vreo stradă din țara asta să poarte numele actorilor Stefan Radoff sau Horia Căciulescu, anchetați și torturați în închisorile comuniste?
Dar cu siguranță ați auzit de Roman Protasevici, arestat de regimul Lukașenko. Și știti, desigur, că scriitori de generație nouă, politicieni și demnitari, au propus ca strada Tuberozelor, pe care se află Ambasada Belarusului, să fie botezată cu numele acestui opozant bielorus.
Astăzi, când împlinește 60 de ani, Nadia nu se află nici pe agenda de întâlniri a președintelui Klaus Iohannis. Dacă se năștea în Franța, probabil că la împlinirea a 60 de ani ar fi fost primită la Elysee cu covorul roșu și cu garda de onoare.
La mulți ani Nadia, oriunde te-ai afla!
