Pe 14 decembrie 1995, la Paris, se semna acordul de pace care încheia războiul din Bosnia-Herțegovina, cel mai sângeros conflict din cele care au răvășit fosta Iugoslavie.
Deși acordul a fost semnat la Paris, originile sale se găsesc la negocierile purtate la baza americană Dayton, în noiembrie al acelui an.
Semnatarii au fost reprezentantul sârbilor bosniaci, Slobodan Miloșevici (președintele Republicii Federale a Iugoslaviei), reprezentantul croaților, Franjo Tudjman (președintele Croației) și reprezentantul musulmanilor din Bosnia, președintele Alija Izetbegovici.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Documentul a pus capăt a trei ani de război în Bosnia Herțegovina, pe fondul conflictului existent în fosta Iugoslavie privind secesiunea Croației din statul federal.
În urma acordului de la Dayton, s-a hotărât ca Bosnia-Herțegovina să devină un stat independent, format din două entități: Republica Srpska, populată de sârbii bosniaci și federația Croato-Musulmană, locuită de către croați și de musulmani.
Aceștia din urmă au primit 51% din teritoriul noii țări, în timp ce sârbii au beneficiat de 49%.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „Geografie elementară” de Charlotte Mason și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Acordul de la Dayton trebuia să fie o înțelegere tranzitorie către un stat permanent al Bosniei-Herțegovina, dar, în schimb, a rămas pe post de lege supremă a acestei țări. Din acest motiv, criticii spun că Bosnia-Herțegovina este un stat nefuncțional, în care ultimul cuvânt îl are Înaltul Reprezentant, desemnat de marile puteri.
Ca o notă amuzantă, dar atât de caracteristică Balcanilor, în 2008 documentul oficial de la Dayton semnat de reprezentantul Bosniei a dispărut din sediul Președinției de la Sarajevo. A fost găsit abia peste 9 ani, după ce un cetățean încerca să-l vândă pe Internet.
La 26 de ani la semnarea acordului de la Dayton, Bosnia rămâne un stat instabil, entitatea sârbă acuzând că nu se respectă principiile negociate în 1995.
Context
Războiul din Bosnia-Herțegovina a început pe fondul destrămării Republicii Federative Socialiste a Iugoslaviei. După ce Slovenia și Croația și-au declarat independența față de Iugoslavia, s-a pus problema dacă Bosnia-Herțegovina va rămâne în cadrul federației sau va urma exemplul celorlalte două republici.
Deși populația Bosniei era cea mai favorabilă rămânerii în cadrul federației iugoslave – datorită mixului puternic de etnii și religii – minoritatea musulmană nu a dorit să rămână într-o țară pe care o percepeau ca fiind controlată de sârbi, mai precis de Belgrad.
Interesant este că în primele alegeri libere din Bosnia ca parte a Iugoslaviei, a fost aleasă o conducere perfect echilibrată: un musulman, un sârb și un croat dețineau cele trei funcții de putere.
Totuși, încurajat din afară, președintele Republicii Bosniei, musulmanul Alja Izetbegovici a decis susținerea și inițierea unui referendum privind independența statului față de Iugoslavia.
Sârbii bosniaci, care erau 30% din populație, s-au opus, dorind să rămână alături de ceilalți sârbi în Iugoslavia. Ei au argumentat că dacă republicile au dreptul unilateral la secesiune, atunci și națiunile componente au același drept față de republici.
Pe acest fond tensionat, conflictul armat s-a declanșat în 1992, cunoscând o serie de atrocități care au șocat opinia publică internațională. Conflictul a fost unul foarte complex, taberele schimbându-se foarte des: croații și musulmanii au luptat împotriva sârbilor, dar și între ei.
Conflictul din Bosnia a adus, pentru prima oară în Europa, jihadiștii islamici care au luptat de partea musulmanilor. De asemenea, au activat și numeroase forțe paramilitare, care au fost responsabile de fapte reprobabile.
Un documentar foarte reușit pe tema războiului din Iugoslavia a fost realizat de BBC, intitulat „Moartea Iugoslaviei”.
