Duminică, 5 septembrie, lumea întreagă a văzut cum întronizarea noului Mitropolit al Muntenegrului, Ioanichie, s-a petrecut într-o atmosferă tensionată, marcată de proteste violente.
Protestele nu au marcat alegerea noului ierarh, în sine, ci locul ales pentru întronizarea acestuia: mitropolitul Muntenegrului se întronizează, conform tradiției, la mănăstirea Cetinje, aflată în orașul omonim.
Acest centru este revendicat de două entități diferite: Biserica Ortodoxă a Serbiei și Biserica Ortodoxă a Muntenegrului. Ioanichie, Mitropolitul întronizat pe 5 septembrie, aparține BO Sârbe, de care aparține majoritatea populației din micuțul stat ex-iugoslav.
Mitropolitul Ioanichie al II-lea a fost ales în această demnitate în urma decesului lui Amfilohie, predecesorul său, în 2020.
Care este problema?
Întronizarea de duminică a fost marcată de violențe fără precedent pentru un asemenea eveniment: mii de oameni au blocat drumurile către Cetinje, folosind pietre, cauciucuri în flăcări și vehicule.
Astfel, atât Patriarhul Serbiei, cât și Mitropolitul Ioanichie au fost aduși la întronizare cu elicopterul forțelor speciale (foto sus), fiind luate măsuri de securitate fără precedent.
În ziua întronizării, au izbucnit confruntări violente între protestatari și forțele de ordine, soldate cu peste 60 de răniți și numeroase arestări.
Incited by corrupt dictator Milo Djukanovic due to his party’s 1st electoral loss in 30 years, Montenegrin thugs attack police to violently disrupt the peaceful religious enthronement of SOC Metropolitan Joanikije held in Cetinje for a historic 41st time. pic.twitter.com/kA6ulG9mWo
— Aleksandar Djuricic (@AleksDjuricic) September 4, 2021
Până la urmă, întronizarea a avut loc fără incidente, dar cu o prezență redusă.
Aceste evenimente sunt ultimul episod dintr-o serie de confruntări politice, între cei care doresc independența Muntenegrului, conduși de președintele Milo Djukanovici și cei care vor menținerea unor relații apropiate cu Serbia. De remarcat este că Djukanovici a devenit din lider comunist aliat al lui Slobodan Miloșevici, un pro-occidental secular care și-a descoperit vocația europeană.
Având în vedere că majoritatea populației este ortodoxă, afilierea bisericească este esențială. Istoric, muntenegrenii s-au considerat sârbi și firesc, au aparținut de BO Sârbă. În anii 90, simultan cu apariția mișcării de emancipare a muntenegrenilor, a apărut și o Biserică Ortodoxă a Muntenegrului, dar care nu a fost recunoscută de nicio altă entitate religioasă, ci doar de statul muntenegrean. Teritoriul său s-ar suprapune cu cel al actualei Mitropolii a Muntenegrului și Litoralului din cadrul BO Sârbe care are sediul la…Cetinje.
Politica în tot și toate
Conflictul dintre cele două părți s-a acutizat anul trecut, când regimul condus de Milo Djukanovici a încercat – printr-un tertip legal – să treacă toate proprietățile bisericești de pe teritoriul țării în proprietatea statului. Mișcarea a declanșat proteste ample, care au durat aproximativ 8 luni și la care au luat parte sute de mii de oameni. O cifră importantă dacă luăm în considerare că populația Muntenegrului este de aproximativ 600.000 de locuitori.
Protestele, sprijinite de BO Sârbă și de Belgrad, au dus la prima înfrângere în alegeri a partidului socialist condus de președintele Djukanovici – succesorul partidului comunist – din ultimii 30 de ani. La putere a venit o coaliție care a abrogat imediat prevederile contestate.
Diviziunea politică este atât de mare în Muntenegru, încât la protestele din weekend a fost arestat un consilier al președintelui Djukanovici, aflat la fața locului, din ordinul direct al șefului Guvernului!
Ca să înțelegem profunzimea acestei falii, este suficient să relevăm că doi piloți ai Ministerului de Interne de la Podgorița au refuzat să-i transporte cu elicopterul pe cei doi lideri religioși sârbi, motivând că nu pot efectua zborul în siguranță.
Ce ție nu-ți place altuia nu-i face
Ca urmare a evenimentelor, ierarhii sârbi s-au grăbit să deplângă „naționalizarea” vieții bisericești, argumentând că în fața lui Dumnezeu nu mai contează etnia.
Cu toate acestea, exact același tip de politică pe care o deplâng acum, liderii religioși de la Belgrad o aplică sistematic asupra românilor din Timoc. Deși sunt autohtoni în zonă, se declară loiali statului sârb și au avut Biserică în limba lor de secole, românilor nu li se permite o viață religioasă normală.
După cum relata pr. Boian Aleksandrovici, statul și Biserica Ortodoxă Sârbă au ocupat bisericile ridicate de români. Și mai rău, cei care se identifică drept români nu sunt primiți la slujbe, fiind nevoiți să-și construiască propriile lăcașe de cult, la limita legalității.
Super, ce sa zic … Cand ortodocsii se ciomagesc intre ei stim bine cine va avea de castigat…Leka noş detza!