ȘTIRIMarea Britanie | De ce Prințul și Prințesa Woke-ness-ului au trebuit să...

Marea Britanie | De ce Prințul și Prințesa Woke-ness-ului au trebuit să părăsească familia regală

Narcisismul cuplului princiar Harry-Meghan nu face casă bună cu idealul de serviciu public.

Așa că Harry și Meghan s-au autoexilat. Prințul și prințesa “Conștiinței sociale” se separă oficial de monarhie. Soft Megxit-ul din 2020 – când perechea “dureros de corectă politic” a virat-o spre America de Nord cu intenția de a deveni „independentă din punct de vedere financiar” – a devenit Hard Megxit. Regina a decretat că zbenguielile lui Harry și Meghan sunt incompatibile cu „responsabilitățile și îndatoririle unei vieți în slujba poporului” și că, prin urmare,  cei doi trebuie să renunțe la toate privilegiile regale. Cu alte cuvinte, regina le-a spus “hai, valea de-aici!”, însă la modul elegant, demn de o regină faimoasă pentru sobrietatea ei.

Despre ce este vorba, la urma urmei? Ce vrea Megxit să ne spună despre lume, la o adică?  Ascultând flecărelile cercurilor de adoratori ai lui Meghan,  s-ar putea să fii tentat să crezi că, da, biata fată și soțul ei iubitor au fost alungați din țara asta uitată de Dumnezeu, din motive de rasism. Însă fanii lui Meghan trec cu vederea în mod intenționat faptul că marea majoritate a britanicilor a  îndrăgit-o pe Meghan, când s-a cuplat cu Harry, dar că s-a săturat repede de ea, când a început să le țină predici, fluturându-le sub nas degetele ei frumos manichiurate și vorbindu-le despre tot și toate, de la feminism, la  schimbările climatice. Britanicului de rând nu-i convine să i se vorbească de sus de către aristocrați cu vederi liberale, care apoi se urcă într-un avion privat și zboară la moșia luxoasă a lui Elton John, din sudul Franței, sau la vreo adunare, chipurile, ecologistă, la care super-bogătașii  umblă  în picioarele goale.

Alții pun totul în cârca presei. Presa noastră oribilă, rapace, care o critică pe Meghan nonstop. Presa care jubilează când Harry și Meghan o acționează în judecată pentru calomnie sau pentru dezvăluiri despre viața lor privată.  Dar o dovadă clară a întoarcerii clasei de mijloc împotriva libertății presei – libertate care, să nu uităm, a fost câștigată pentru noi, jurnaliștii, de oameni care criticau regalitatea, oameni ca John Wilkes de exemplu, jurnalist si om politic din secolul 18 și un critic virulent al regalității, este chiar faptul că fanii cuplului princiar susțin cu entuziasm cruciada  acestor doi membri aroganți ai familiei regale împotriva presei. „Oricât de rău ați gândi despre Harry și Meghan, tot nu s-ar compara cu virulența criticilor din presă ”, spune Marina Hyde, cronicar la The Guardian. Desigur, nu este surprinzător faptul că o aristocrată ca Hyde îi apără pe cei doi aristocrați enervanți de furnicarul numit presă de scandal, dar este totuși  șocant că The Guardian nu apără libertatea presei împotriva injuriilor și a repetatelor acționării  în justiție  a presei, de către ducele și ducesa de Sussex.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Una peste alta, toate aceste narațiuni ne spun mai multe despre povestitori, decât despre realitatea Megxitului ca atare. Ele vin să confirme snobismul celor din “frăția Conștientizării sociale”, care sunt mai mult decât fericiți să țină partea unei perechi privilegiate de „semnalizatori ai virtuții” față de ceea ce consideră a fi masele britanice iremediabil prejudiciate. Și mai confirmă și ostilitatea continuă, din ce în ce mai irațională, a protipendadei față de presa „ieftină”, care este astăzi blamată pentru toate relele din societate. Tristețea lui Meghan? Hiperpopularizarea  culturii noastre? Sexism? Activism de extremă dreapta? De vină sunt tabloidele.  Vorba sloganului, It’s The Sun Wot Won It! (aluzie la titul din The Sun, din 1992. Se spune că ziarul ar fi contribuit la victoria neașteptată a Conservatorilor la alegerile generale din 1992).

Dar, ca întotdeauna, adevărul este mai complicat decât pare. Ceea ce dovedește, în realitate, marea evadare a cuplului Harry și Meghan este incompatibilitatea culturii moderne a narcisismului cu idealurile reprezentate de datorie, loialitate și onoare. Meghan s-a simțit captivă în familia regală nu pentru că prințesa Michael de Kent a purtat odată o broșă din epoca colonială, și nici pentru că, vezi Doamne, este atât de greu să-ți petreci zilele lenevind în palate, ci pentru că lumea regalității este atât de opusă imaginii superficiale, a erei selfie-urilor și a trâmbițării vitruților, pe care Meghan a ajuns să o întruchipeze în ultimii doi ani. Megxit-ul este, în esență, o bătălie între narcisismul secolului XXI și  vechea cultură a dăruirii de sine, mai stoice.

Aici este punctul unde ciorovăiala dintre Windsori și Sussexși  pe tema  “serviciul public” devine interesantă. Regina a susținut ferm că globe-trotteringul „independent” al cuplului Harry și Meghan nu cadrează cu „o viață în slujba poporului”. În maniera pasiv-agresivă caracteristică unui anume tip de californian, Meghan și Harry au replicat că oricine poate îndeplini un “serviciu”.  “Toți ne putem dedica viața serviciului public. Serviciul este universal ”, spun ei.

Dar ei nu știu, de fapt, ce înseamnă serviciu public. În asta constă diferența: Meghanii acestei lumi sunt în primul rând în slujba propriului lor eu, căutând mereu noi ocazii de a se exprima pe sine, de a-și mai lustrui și aclama virtuțile și de a se „dezvolta emoțional”. Regina, în schimb, servește Coroana. Ea și-a negat sinele, își suprimă exprimarea sinelui, a opiniilor politice politice și a emoțiilor de dragul  unui ideal mai mare decât persoana ei: coroana, monarhia și constituția.  Acuma, dacă monarhia este bună sau rea, este o altă discuție. Eu sunt republican, deci nu sunt un fan. Dar este clar că Meghan și Elisabeta a II-a au opinii ireconciliabil diferite despre ce înseamnă „serviciu public”. La Meghan, ideea de serviciu presupune întotdeauna exprimarea și dezvăluirea sinelui, amintindu-ne mereu cât de virtuoasă este ea; în schimb, pentru regină serviciu public înseamnă ascunderea sinelui, supunerea sinelui de dragul unui proiect mai amplu și, evident, mai important.  Pentru regină serviciu înseamnă a servi, pentru Meghan înseamnă a se autoservi. Și asta reiese clar din modul în care Harry și Meghan vorbesc despre monarhie ca și cum ar fi un fel de  job temporar, unde stai cât să capeți câteva abilități noi, după care să-ți vezi de drum. Anul trecut cuplul princiar a declarat că vor să „facă o tranziție” și „să-și definească un rol nou și progresist în cadrul acestei instituții” (a monarhiei, n.t.), de parcă ar ei fi un fel de consultanți media, iar monarhia, un simplu brand. Au mai spus că vor să „colaboreze în continuare cu Majestatea Sa Regina”, ca și cum regina ar fi o casă de modă și ei ar fi niște celebrități gen Jameela Jamil, prezentându-i Reginei o ofertă de „schimbări sociale”.  Pentru a nu știu câta oară cei doi ne demonstrează că nu înțeleg ideile de datorie și loialitate și ce anume înseamnă a renunța la lucruri pentru o cauză măreață.

Cultul narcisismului este larg răspândit în zilele noastre. Suntem încurajați să fim obsedați de corpul nostru și de imaginea noastră, să stabilim exact locul unde ne încadrăm pe lista infinită a genurilor inventate, să fim obsedați de bunăstarea noastră mentală, să ne ascundem într-un „loc sigur”, ca să ne protejăm sacrosancta noastră  stimă de sine de orice formă de ofensă sau de curiozitate. Și, bineînțeles, toate astea șubrezesc percepția despre sine – nu mai există sinele viguros, specific liberalismului din secolul al XIX-lea, ci un sine fragil și ușor de lezat, sinele erei social-media, în care simțim permanent nevoia să fim validați și protejați împotriva discursului agresiv, pentru că, altfel, ne simțim „excluși”.

Așadar, invitându-ne constant să ne îndepărtăm de marile proiecte naționale sau sociale, care cer sacrificii, și încurajându-ne, în schimb, să fim tot mai obsedați de propriul sine, cultura narcisismului reprezintă varianta cea mai rea dintre aceste două lumi. Pe de o parte, ea diluează din importanța vechii idei potrivit căreia este bine să te dedici unui ideal din afara sinelui, iar, pe de altă parte, alimentează în același un tip deformat de individualism, bazat pe noțiuni ca fragilitate, frică de libertate și  pe dependența noastră psihică de validare din partea autorităților și a semenilor noștri.

Aceasta este cultura pe care Meghan și Harry o întruchipează acum. Ideea lor de serviciu public este o improvizație și se rezumă cel mult la câteva discursuri ținute la vreun adăpost pentru femei, sau la o șuetă pe Spotify cu așa-ziși „promotori ai schimbători sociale”. Iar simțul lor de sine este obsesiv și fragil deopotrivă – dovadă, concentrarea lor excesivă pe bunăstarea și sănătatea mintală și pe, cum spune  Meghan, „împărtășirea suferinței”. Evident, regina nici că ar putea fi mai diferită decât este de cultura Meghan&Harry. Serviciul ei public a fost unul neîntrerupt pe tot parcursul vieții ei, absolut de neclintit; iar sinele ei este echilibrat, stoic. Acestea sunt ciocnirile de ordin moral și social care planează în jurul Megxitului. Oi fi eu republican, dar, în această gâlceavă, sunt, mai degrabă, în tabăra Reginei.

Brendan O’Neill este editorul publicației spiked. Articolul original este aici.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Mai avem nevoie de 9.468 de lei...

Dragi prieteni, dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele...