Această mizerie autoritaristă s-a „copt” timp de decenii.
Marea Britanie a căzut. Aceasta a fost părerea exprimată în ultimele 24 de ore de chat-osfera anti-woke, în timp ce represiunea prim-ministrului Keir Starmer de după revolte a luat o turnură orwelliană.
Pe lângă faptul că a atacat dur bătăușii violenți și rasiști de pe străzile noastre, o măsură cu care nicio persoană sănătoasă la cap nu are nimic împotrivă, Starmer și-a îndreptat furia și asupra cauzei aparente a tuturor bolilor societății, cel puțin conform clasei conducătoare: prea multă libertate de exprimare pe rețelele sociale.
Toată săptămâna, guvernul a făcut apel la marile companii de tehnologie, în special la X a lui Elon Musk, să facă mai mult pentru a reprima dezinformarea și ura. Desigur, am văzut o mulțime de ambele, online și offline, recent. În urma acelei orori, s-a vehiculat o afirmație morbidă conform căreia uciderea copiilor din Southport, care a declanșat aproape două săptămâni de revolte, a fost comisă de un solicitant de azil musulman. Dar, deși v-ar fi greu să găsiți pe cineva care este pasionat în favoarea dezinformării sau a urii, ultimele câteva zile ne-au amintit de teritoriul sinistru în care intri atunci când puterea încearcă să le controleze.
Din moment ce Musk a refuzat să joace „după cum i s-a cântat”, provocându-l chiar pe Starmer cu acuzații de „poliție pe două niveluri” și sugestii febrile că Marea Britanie se apropie de un „război civil”, guvernul a recurs la reducerea la tăcere.
Ieri, directorul procuraturii, Stephen Parkinson, ne-a spus că până și un retweet te poate trimite într-un trening gri de închisoare. Puteți comite o infracțiune dacă postați, repetați sau amplificați un mesaj fals, amenințător sau care stârnește ura rasială / religioasă”, a declarat Parkinson agenției de presă PA. „Gândiți-vă înainte de a posta”, striga aseară contul Gov.UK X, reamintindu-le britanicilor că «conținutul care incită la violență sau ură nu este doar dăunător – poate fi ilegal».
Această ultimă postare a atras atenția lui Musk, care a redistribuit-o milioanelor sale de urmăritori. Acum, mențiunile Gov.UK sunt pline de yankei foarte online furioși, plângând căderea noastră în totalitarism, împărtășind poze cu Starmer aranjat ca un dictator nord-coreean bine coafat – Keir Jong-Un (foto). Apreciez îngrijorarea, băieți. Dar adevărul cel mai banal este că alunecarea Marii Britanii în autoritarismul woke a avut loc de-a lungul deceniilor, nu a zilelor – iar represiunea lui Starmer asupra exprimării nu va fi o surpriză pentru cei care au fost atenți la ce s-a întâmplat.
Experimentul de aproape 60 de ani al Marii Britanii în materie de legislație privind discursul instigator la ură este un avertisment pentru întreaga lume. Am introdus pentru prima dată o infracțiune de „incitare la ură rasială” în 1965, în Legea privind relațiile rasiale. În prezent, avem legi împotriva „incitării la ură religioasă”, comunicări online „extrem de ofensatoare” și o forță de poliție care hărțuiește în mod obișnuit femeile care numesc bărbații bărbați pe internet. Polițiștii au început, de asemenea, să înregistreze în liniște „incidente motivate de ură care nu sunt infracțiuni” pe numele cetățenilor, atunci când legea deranjantă stă în calea autoritarismului lor.
Rezultatul este o amploare a supravegherii discursului fără precedent în istoria noastră. În 2017, o investigație realizată de The Times a constatat că nouă persoane pe zi erau arestate pentru „postarea online a unor mesaje presupus ofensatoare” – 3 395 fiind arestate numai în 2016.
Chiar și atunci, ancheta s-a limitat la un singur act legislativ – Legea comunicațiilor – iar numărul real este aproape sigur mai mare, nu în ultimul rând pentru că multe forțe de poliție nu au răspuns la sondaj. Greg Lukianoff, președintele stimabilei Fundații americane pentru drepturi individuale și exprimare, susține că, doar pe baza acestor cifre parțiale, Marea Britanie închide în prezent mai multe persoane pentru infracțiuni de exprimare decât a făcut-o America în timpul primei sperieturi roșii.
Atunci când oamenii se gândesc la legile privind discursul instigator la ură, probabil că își imaginează un fascist vicios, urmărit în zori pentru că a difuzat ură toxică, veche. Există încă un pic din asta. Dar, după cum ne reamintesc acești răzvrătiți rasiști, deși numărul lor este din fericire mic, cenzurarea rasiștilor nu îi face pe aceștia să dispară – îi forțează doar să își scuipe balele departe de ochii lumii, la periferie și în camere de ecou fetide, unde nu pot fi reperați sau contestați.
În plus, există mulți presupuși infractori ai discursului care – deși sunt ofensatori pentru unii – nu sunt deloc niște bigoți periculoși. Există Contele Dankula, YouTuberul care a fost condamnat în Scoția pentru realizarea unui videoclip de comedie „extrem de ofensator” în care își învăța cățelul să facă un salut nazist. Feminista Kate Scottow a fost condamnată pentru că a provocat „anxietate inutilă” prin „denigrare” persistentă – din fericire, această condamnare a fost anulată. Predicatorii creștini de stradă sunt adesea arestați de poliție pentru că își expun opiniile previzibile mai puțin liberale cu privire la homosexualitate și transgenderism. Acest lucru se întâmplă de zeci de ani. Într-adevăr, au trecut aproape 20 de ani de când Sam Brown, un student de la Universitatea Oxford, a fost arestat pentru că a numit „homosexual” un cal al Poliției.
Mai alarmant, statul britanic este din ce în ce mai interesat de lucrurile pe care oamenii le spun în privat. Au existat câteva cazuri în care persoane din Anglia au fost condamnate pentru postări rasiste făcute în grupuri private de WhatsApp.
În Scoția, marea inovație sinistră a Legii privind infracțiunile motivate de ură a lui Humza Yousaf este că renunță la apărarea obișnuită a locuinței – o caracteristică a legislației existente privind discursul motivat de ură care interzice arestarea pentru discursul rostit în propria casă. Acum, orice discuție la o masă scoțiană ar putea fi o scenă a crimei.
Desigur, incitarea la violență, amenințările reale și așa mai departe sunt infracțiuni în orice societate civilizată – chiar și în America, unde Primul Amendament face neconstituțională orice cenzură a exprimării și a presei. Dar „incitarea la ură” și discursul „extrem de ofensator” sunt lucruri complet diferite. Ura unui om este convingerea morală pasională a altuia. Ofensa este întotdeauna în ochii celui care privește. Cu toții credem că recunoaștem ura sau jignirea atunci când le vedem, dar, la sfârșitul zilei, fiecare va trasa o linie ușor diferită. Rămâne ca cineva să decidă, iar în zilele noastre asta înseamnă cineva ca Keir Starmer – un om care până acum cinci minute credea că „nu este corect” să spui că doar femeile pot avea col uterin.
Același lucru este valabil și pentru combaterea dezinformării. Bineînțeles că există dezinformare. Întrebarea este: cine vreți să acționeze ca Ministerul Adevărului? Big Tech? Statul? Niciuna dintre acestea nu are un palmares deosebit de încurajator.
În 2020, Silicon Valley a suprimat brutal povestea laptopului lui Hunter Biden, etichetând-o drept dezinformare rusească, chiar dacă ulterior s-a dovedit a fi legală. Iar dacă vă convine ca statul să decidă ce este adevărat și ce nu, atunci, să spunem doar că sunteți un suflet mult mai încrezător decât majoritatea.
În mod sinistru, aceasta pare să fie o altă nouă frontieră în cenzura condusă de statul britanic. Noua lege privind siguranța online conține o „infracțiune de comunicare falsă”.
O femeie în vârstă de 55 de ani tocmai a fost arestată în Cheshire sub suspiciunea de comitere a acestei infracțiuni și a alteia, pentru presupusul său rol în răspândirea zvonului conform căruia ucigașul din Southport ar fi un solicitant de azil musulman. Oricât de mult i-aș detesta pe acei nebuni care au răspândit această afirmație falsă și incendiară, cazuri ca acesta vor deschide Cutia Pandorei în ceea ce privește cenzura.
Povestea din ultimele zile a dreptei foarte online, conform căreia Keir Starmer a preluat puterea printr-o lovitură de stat după revolte, este evident o fantezie.
În primul rând, represiunea sa este urmărită în baza legilor existente, adoptate de guvernele laburiste și conservatoare de-a lungul deceniilor. Legea privind siguranța online a fost adoptată anul trecut, o altă realizare importantă a acelor conservatori iubitori de libertate. Dar asta nu înseamnă că lupta noastră pentru libertatea de exprimare este mai puțin importantă sau că sarcina care ne așteaptă este simplă sau directă. Cel puțin un despot ar putea fi potențial răsturnat.
Apoi, normalitatea ar putea fi restabilită rapid. În Regatul Unit, în 2024, să fii închis pentru că spui anumite lucruri este oarecum normal. Și a fost așa pentru foarte, foarte mult timp.
Articol scris de Tom Slater, pentru Spiked
Autorul (Tom Slater) se ferește însă să spună adevărul până la capăt (dovadă că spălarea pe creier a britanicilor, începută încă din epoca Churchill, după sfârșitul celui de-al doilea război, a fost mai profundă decât se credea – aceea cu holocaust, rasism, nazism, etc). Adevărul este că războiul nici nu mai este religios sau cultural (este prima dată când un atacator provenit din imigrația arabă și africană este creștin), este un război etnic și rasial. La nivelul fiecărei țări este un război etnic, la nivelul Europei este un război rasial.
Revoltele din Marea Britanie sunt importante și pentru faptul că ne arată nouă, tuturor europenilor, că trebuie să lăsăm păguboasa sfială și chiar lașitate deoparte și să ne afirmăm răspicat apartenența la rasa albă. Pentru că războiul este împotriva rasei albe.
Dacă se dorea prin “masterplan” simpla înlocuire etnică a fiecărei națiuni europene, talmudiștii puteau manevra în așa fel încât europenii să se amestece între ei. Dar nu, înlocuirea trebuie să se facă neapărat cu populații non-albe, în special din țări islamice, recunoscute pentru violența lor îndreptată mai ales împotriva femeilor. “Planul Kalergi se execută, nu se discută”, acesta este dictonul în care acționează conducerile neomarxiste ale statelor europene.
Orice autor, fie conservator sau ultra-naționalist, care nu pune și problema etniei și a rasei, pur și simplu e total pe-alături de subiect. În cel mai bun caz, nu merită băgat în seamă, în cel mai rău, propune soluții total ineficiente pentru stadiul la care s-a ajuns în prezent.
“Poporul român, sub conducerea partidului comunist, a obţinut rezultate de însemnătate istorică în dezvoltarea economiei şi culturii, în făurirea societăţii socialiste şi ridicarea nivelului de trai material şi cultural. Înaintarea cu succes a ţării pe calea noii orînduiri a schimbat din temelii înfăţişarea societăţii noastre….” -asa incepe Codul Penal din 1968,
“Articolul 317 Propaganda naţionalist-şovină Propaganda naţionalist-şovină, aţîţarea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 166…”
” aţîţarea ” pare lămuritor…dar azi e neconstitutional !