Suntem în plină epocă a urii. Dacă ai valori religioase, te raportezi la tradiție sau pur și simplu, vrei să-ți vezi de treaba ta fără să-ți exhibi superioritatea față de alții sau nu vrei să „semnalizezi” că ești „de partea bună a istoriei” ești o țintă.
Cei care ne conduc – și aici nu mă refer neapărat la actuala coaliție de guvernare – pentru că ea este o expresie a unui curent mai larg – îi disprețuiesc pur și simplu pe cei care nu sunt de acord cu ei.
Asta e constatare care s-a verificat ușor în ultima săptămână. Întâi, a fost incendiul de la Matei Balș. Pentru că primul responsabil pentru această tragedie a fost unul de-al lor, cei care au puterea azi s-au repliat repede: au mutat atenția pe nenorocirea de la Suceava, folosindu-se de moartea acelui copilaș pentru a acoperi morții de la Matei Balș.
Dar asta n-a fost suficient. Tot ei, prin presa lor, au scos de la naftalină un material reîncălzit despre abuzurile fostului episcop Corneliu al Hușilor. Nu mă înțelegeți greșit, faptele sunt îngrozitoare, nu există scuze pentru ce s-a întâmplat acolo, dar modul în care s-au făcut publice acele imagini miroase a diversiune. Adică: publicația respectivă nu mai scrie pe subiect de pe 21 decembrie 2020. Și la două zile de la incendiul de la Balș își dau seama că au imaginile astea și le scot.
Adică la peste o lună și jumătate de la ultimul articol pe subiect. Și acelea nu erau imagini nemaivăzute, erau imagini de la dosar. Era un subiect, cum se spune „de ținut mai târziu, la nevoie”.
Și nevoia a venit, alarma a sunat în momentul în care tragedia de la Balș risca să devină periculoasă pentru omul lor. Era nevoie de un debușeu.
Cum acoperi un eveniment care poate provoca emoții negative față de tine? Prin amplificarea altor emoții negative, mai puternice, mai intense, față de altcineva. Și s-au amplificat: din două în două zile, breaking news cu abuzurile. Deja cunoscute.
Așa că în loc ca săptămâna trecută să vorbim despre o tragedie care ne privește pe toți, în care suntem implicați financiar toți, am stat să dezbatem două evenimente particulare, singulare, care au impact real minim. Felul cum s-a direcționat atenția spre botez, cum a apărut la fix și inițiativa petiției, care apoi a primit certificatul importanței prin preluarea în exterior, a fost magistral.
Acum a venit și cazul expoziției de la AFI Cotroceni. Trecând peste ironia ca tocmai un Mall – templul kitschului – să găzduiască o expoziție despre kitsch, nu putem să nu sesizăm exhibarea fără nicio remușcare a analfabetismului cel mai primitiv, barbar, care generează ură, vorba profesorului Cătălin Raiu.
Și unde? într-un loc extrem de circulat, în care copiii au acces nemijlocit, totul la vedere. Nu-mi aduc aminte de un gest asemănător făcut de tradiționaliști (generic vorbind) față de cei diferiți în ultimii 30 de ani. Nici pe departe. De altfel, nici nu stă(tea) în caracterul nației noastre.
Exemplele de mai sus nu sunt decât acțiuni ale unora care se știu la putere, siguri pe ei, convinși că „tabăra cealaltă” nu are mijloacele să răspundă pe măsură. Asta este toleranța lor, cea pe care au clamat-o ani de zile.
Mai e ceva: ura revărsată asupra Bisericii și preoților, a tradiționaliștilor, a celor „altfel” reprezintă și frustrarea pe care nu și-o pot manifesta față de lipsurile tot mai evidente ale idolilor pe care și i-a creat această generație.
În spatele sloganelor și lozincilor simt și ei că idolii lor, reprezentanții lor, sunt de fapt niște limitați care nu pot livra ce-au promis. Dar pentru că și această generație are toate tarele pe care le-a criticat la poporul român, la care se adaugă infantilismul, nu poate accepta răspunderea pentru eșec și dă vina pe altcineva.
Cum „Dragnia” și „PSD” și-au epuizat potențialul de țap ispășitor, a mai rămas Biserica și oamenii tradiției. Nu cred, sunt sigur că frustrarea față de vremurile grele ce vor urma va duce la explozii sociale. Și aceste explozii sociale vor avea nevoie să fie direcționate spre niște țapi ispășitori convenabili. Nu e greu să-i identificăm.
Suntem în plină epocă a urii.
