Capitalismul woke și idioții săi utili sau altfel despre cazul Nigel Farage

Jurnalistul britanic Brendan O Neill scrie despre cazul politicianului Nigel Farage, ale cărui conturi au fost închise de banca pe care o folosea de zeci de ani, pe motive ideologice.

„Da, Coutts și alte monolituri capitaliste chiar pedepsesc oamenii pentru a fi „nedispuși să fie woke.

Așa că asta e situația. Nigel Farage a fost dat afară cu adevărat din prestigioasa bancă privată Coutts din cauza opiniilor sale politice. Pentru că este foarte pro-Brexit, îi place de Donald Trump și a fost critic la adresa mișcării Black Lives Matter. Din cauza că, așa cum menționează un dosar intern extraordinar compilat de Coutts, opiniile sale „nu se aliniază” cu valorile băncii. În ultimele două săptămâni, grupurile de chat au râs în hohote de afirmația lui Farage că Coutts îl persecuta din cauza convingerilor sale politice. Ce proști – mai rău, cât de complacenți în fața tiraniei corporatiste – par acum acești oameni.

Luna trecută, Farage a făcut publică închiderea contului său de la Coutts. „Am fost concediat din motive politice”, a spus el. A mai spus că alte nouă bănci i-au respins, de asemenea, serviciile. Acum el a publicat un dosar care a fost distribuit în cadrul întâlnirii „comitetului de risc reputațional” al băncii Coutts de pe 17 noiembrie 2022. Este o lectură cu adevărat înfricoșătoare. Are 36 de pagini. Se argumentează în mod serios că Farage ar trebui să fie „eliminat” din bancă, pentru că opiniile sale publice „contravin poziției noastre ca organizație incluzivă”. La un moment dat, Stasi a întocmit dosare despre activiștii și artiștii disidenți ale căror opinii contraveneau regimului GDR. Acum pare că Coutts face același lucru cu clienții care îndrăznesc să se ridice împotriva regimului „woke”.

Dosarul îl declară practic pe Farage vinovat de „wrongthink” (gândire greșită). Subliniază opinii „renegate” ale acestuia nu doar cu privire la Brexit și Trump, ci și cu privire la Net Zero și chiar la Regele Charles – a avut tupeul să critice Majestatea Sa. La fel ca disidenții din Germania de Est, prieteniile sale sunt folosite împotriva sa, de asemenea. Legăturile sale cu Trump și campionul de tenis Novak Djokovici îl fac suspect, aparent. Dosarul citează descrierea făcută de Independent despre vizita lui Farage la sala de trofee a lui Djokovici din Belgrad, în timpul căreia a criticat expulzarea lui Djokovic din Australia pentru că nu s-a vaccinat împotriva Covid, ca fiind „comportamentul las și haotic al unui aventurier”.

O mare parte din dosar pare scrisă de un absolvent de 25 de ani cu părul mov și studii queer în loc de angajații unei bănci de 330 de ani, destinată persoanelor înstărite. Poate că nu există o diferență semnificativă între cele două grupuri în zilele noastre. Dosarul îl condamnă pentru că își bate joc de Black Lives Matter, amintind comitetului că a comparat BLM cu talibanii după prăbușirea statuii lui Edward Colston în Bristol în 2020. Îi sunt reproșate tweet-urile în care susține că „părăsirea CEDO [Convenția Europeană a Drepturilor Omului]” este o idee bună. Îl descrie ca fiind „neagă schimbările climatice / împotriva Net Zero”. Îl numește chiar „șarlatan”. Acestea sunt jigniri juvenilie din lumea Twitter – ce caută ele într-un dosar întocmit pentru comitetul de risc al unei bănci?

Una dintre cele mai semnificative caracteristici ale dosarului este că dezaprobă legăturile lui Farage cu Trump. Dosarul chiar spune că a apărat afirmația lui Trump „prinde-le de p…ă”, argumentând că Trump „nu candidează să fie Papa” (a fost o remarca bună, Nigel). Dar trebuie să fim atenți, spune dosarul, pentru că mulți oameni îl susțin pe Trump, inclusiv „sectoare din publicul general”. Da, inclusiv cei 74 de milioane de cetățeni americani care au votat pentru el în 2020. Și ar putea părea că luăm „poziții politice” dacă îl lăsăm pe Farage să fie abandonat din cauza legăturilor sale cu Trump, spune dosarul. Apoi vine comentariul cel mai nesincer din întregul dosar, o afirmație care oferă un nou înțeles termenului de „doublespeak” (discursul dublu). Renunțarea la Farage „nu este o decizie politică”, spune, „ci una axată pe incluzivitate și obiectiver”.

Să lăsăm deoparte contorsionismul orwellian necesar pentru a justifica excluderea unui client folosind limbajul „inclusivității”. Mai interesant este nivelul industrial de tupeu necesar pentru a analiza cu ochi de lup opiniile politice ale unui client și apoi să spui că izgonirea sa din bancă nu este o „decizie politică”. A fost, cu siguranță, așa ceva. Dosarul punctează clar că Farage este un client bun. Este „profesionist, politicos și respectuos” și situația sa financiară corespunde „criteriilor de retenție comercială” – adică nu este lipsit de bani. Dar totuși s-ar putea să fie nevoit să plece din cauza… ei bine, din cauza chestiilor legate de Net Zero, criticilor BLM, iubirii sale pentru Trump și faptului că presa îl consideră „xenofob”. Nu este o decizie politică? Să înceteze manipularea psihologică.

Acest dosar nu este doar o acuzație la adresa Coutts și a felului complet nepotrivit în care veghează libertatea de gândire a clienților săi. Este o acuzare și la adresa presei re leneșe și complacente. În esență, aceștia au răspuns afirmației lui Farage că este ținta unei persecuții politice, cu un râs. Ce idee absurdă, au râs. BBC a raportat cu slugărnicie afirmația Coutts că Farage a fost dat afară pentru că nu avea suficienți bani în cont – o afirmație contrazisă complet de recunoașterea din dosar că „contribuția economică a clientului este suficientă acum”. Populația de Twitter l-a numit pe Farage un fanatic, un teoretician al conspirației, o rușine pentru sine. Nu poți lua nimic ce spune el „ca atare”, a spus și James O’Brien, un șoc-jock fandosit.

Unii jurnaliști au refuzat categoric să facă jurnalism în răspuns la afirmațiile lui Farage despre Coutts. Jon Sopel, fost angajat BBC și acum gazda podcastului Remoaner The News Agents, a râs de afirmația lui Farage că a fost victima unei „înscenări ale establishmentului”, când, în realitate, contul său a fost închis pentru că „nu este suficient de bogat pentru Coutts”. Chiar și stângiștii radicali, care au petrecut ultimii 15 ani criticând băncile ca sursă a tuturor relelor economice, au înghițit fără discernământ povestea născocită de Coutts că închiderea contului lui Farage a fost o decizie complet financiară. Peste noapte, acești oameni au trecut de la protestele împotriva marilor bănci la efectuarea de propagandă murdară pentru ele, pe rețelele de socializare. Adepții lui Corbyn (lider al stângii britanice – n.r) au devenit pioni de PR neplătiți pentru Coutts.

Acești oameni sunt idioții utili ai capitalismului woke. De nenumărate ori și-au dat acordul  pentru ticăloșeniile tiranice ale lumii corporatiste.

Când miliardarii stăpâni ai rețelelor de socializare au început să pedepsească oamenii pentru expresii precum „este corect a se referi la bărbați biologici ca «el»”, aceștia au spus: „Ei bine, sunt platforme private, pot face ce vor”.

Când clasa conducătoare a început să concedieze feministe critice față de ideologia de gen, ei au fost de acord cu asta.

Când platformele de strângere de fonduri au refuzat să elibereze bani pentru mișcarea camionagiilor canadieni, nu au băgat în seamă.

Când PayPal, Visa și alții au amenințat cu restricții drepturile de cheltuire ale grupurilor și indivizilor „controversați”, nu i-a interesat. Acceptarea lejeră a stângii față de ascensiunea și consolidarea acestui nou regim de pedepsire capitalistă pentru gândirea greșită este aproape la fel de îngrijorătoare ca și regimul însuși. Cu siguranță că a contribuit la facilitarea vieții pentru corporațiile arogante care doresc să ne controleze mintea, precum și banii.

Povestea Farage / Coutts este importantă pentru că evidențiază ce amenințare uriașă reprezintă capitalismul woke pentru libertate și corectitudine. Să fim clari cu privire la ceea ce s-a întâmplat aici: un om a fost „șters” din punct de vedere economic pentru că are opinii presupus a fi greșite. A fost adăugat pe lista neagră pentru că a fost puțin prea disident în privința marilor probleme ale zilei. Și se întâmplă și altora – inclusiv persoanelor care nu au acces la aceleași platforme media ca Farage și, prin urmare, au puține opțiuni pentru a protesta împotriva expulzării lor din viața economică de către bănci și afaceri nealese și necontabile.

A fi de acord cu această poliție capitalistă a gândirii ne pune în pericol. Este cu siguranță momentul ca guvernul să acționeze și să taie aripile băncilor și companiilor care cred că au dreptul să penalizeze cetățenii pentru conștiința lor. Astăzi poate fi Farage, mâine ai putea fi chiar tu.”