Acad. Dr. Alexandrina Cernov, unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor din Ucraina, critică dur noua lege a minorităților naționale adoptată de Rada Supremă de la Kiev.
Mai precis, într-un editorial publicat pe siteul Bucpress, Academicianul Alexandrina Cernov scrie că noile amendamente adoptate de Kiev la legea minorităților naționale reprezintă „o batjocură la adresa românilor din Ucraina”.
„Ceea ce a votat Rada Supremă a Ucrainei – amendamentele la Legea pentru minoritățile naționale – este o batjocură la adresa românilor din Ucraina, care au scris nenumărate demersuri către autoritățile ucrainene revendicându-și dreptul la învățământ în limba română”, a scris dr. Cernov.
Reamintim că este vorba despre amendamente la legea minorităților naționale adoptată în decembrie 2022 și care a stârnit indignare în România și alte țări care au minorități consistente în Ucraina, precum Ungaria sau Bulgaria.
Academicianul român a explicat că oficialilor ucraineni – de la nivel regional și central – li s-au înmânat în repetate rânduri nemulțumirile comunității românești, dar nu au ținut cont de acestea când s-au făcut amendamente la legea minorităților naționale.
„La Cernăuți a avut loc chiar o întâlnire cu adjunctul șefului serviciului de stat al Ucrainei pentru politica etnică și libertatea de conștiință, Ihor Iosovski, și cu șeful secției de cooperare cu comunitățile etnice al serviciului respectiv, Viktor Kovrei, aflați într-o vizită de lucru în ținutul nostru. De fapt, scrie jurnalista Maria Toacă, „scopul vizitei demnitarilor de la Kiev, după câte am înțeles din discursul dlui Ihor Losovski, a fost să ne informeze despre politica de stat referitoare la minoritățile și comunitățile naționale, despre mecanismul funcționării legilor cu privire la protejarea drepturilor minorităților, precum și despre cum se ține cont de recomandările și observațiile Comisiei de la Veneția în privința acestor legi. Se vede că Ucraina, în calitate de candidată la Uniunea Europeană, este dispusă să întreprindă pași spre alinierea la standardele democrației occidentale în privința drepturilor minorităților. În aparență, pentru a raporta Europei, chiar acum în condiții dificile de război, s-au întreprins anumiți pași în foaia de parcurs. Bunăoară, a fost adoptat programul „unitate prin diversitate” pe o perioadă de zece ani, până în 2034, sunt create centre ale minorităților, se formează o metodologie de funcționare a limbilor minorităților în teritoriile populate de acestea.
În măsura posibilităților, societățile naționale ale etniilor din Ucraina vor beneficia de susținere financiară în baza unui concurs de proiecte. E bine primită și noutatea, lansată de moderatoarea întâlnirii, adjuncta șefului administrației redionale militare de stat, Iulia Hrițcu-Andrieș, că în noul an de învățământ testele pentru evaluarea externă de stat pot fi susținute în limba maternă, lucru care, de fapt, a existat și mai înainte”.
Toate aceste declarații s-au dovedit a fi doar niște declarații false, doar pentru a liniști spiritele. După cum se înțelege aceste persoane nu au înaintat Radei Supreme, care urma să formuleze și să voteze amendamentele, adresările noastre, analizele pertinente ce au fost înmânate acestor înalți demnitari, lipsiți de responsabilitate și respect față de cerințele reprezentanților românilor din Ucraina. Lipsa de respect față de doleanțele românilor au manifestat-o de nenumărate ori și reprezentanții Departamentului pentru învățământ de la Administrația Regională din Cernăuți. Ei organizează întâlniri cu autoritățile kievene invitând doar oamenii bine instruiți, care repetă ca niște papagali textele ticluite de dânșii, care demonstrează cât de bune sunt aceste legi pe care cu entuziasm le aplică în școala lor. „Nimic sfânt”, spunea scriitorul Ion Druță.
Naivi fiind, la acea întâlnire speram că vocea noastră va fi auzită la Kiev. „Poate aveau să ne spună mai multe domnii de la Kiev, scrie în continuare ziarista și scriitoarea Maria Toacă într-o postare pe Facebook, despre sincronizarea politicii Ucrainei în domeniul drepturilor minorităților la cerințele UE, dacă liderii societăților românești invitați la întâlnire nu orientau discuția pe făgașul celor mai dureroase și vitale probleme, cum este cea a instruirii și educației în limba română. Punctul de cotitură a pornit de la afirmația dlui Lisovski despre asimilarea din perioada imperiului sovietic. Noi, românii, am simțit mai mult decât alții povara acelor timpuri de tristă amintire, marcate de distrugerea oricărei respirații naționale. însă nu putem uita nici adevărul că în acea perioadă de ocupație sovietică numai. Acest subiect controversat, când în timpuri de asuprire națională aveam școli în limba maternă, iar acum le pierdem pe toate, a fost abordat de dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, care a insistat și asupra problemei divizării în români și moldoveni, dar mai ales a faptului că în școlile din sudul ucrainean al Basarabiei continuă vechea politică sovietică, adică nu este recunoscută limba română, ci „moldovenească”. Și alți vorbitori, în special dr. Cristina Paladean, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a universității cernăuțene, președinta Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, au accentuat că „moldoveneasca” nerecunoscută ca limbă de lingviști renumiți din lumea întreagă, funcționează numai în câteva școli din regiunea Odesa și în Transnistria, aflată sub influența kremKlinului. concret, pe puncte, dr. Cristina Paladean a argumentat neconcordanța dintre drepturile minorităților, consfințite în Constituție, precum și în Tratatul de prietenie și bună vecinătate româno-ucrainean, semnat în 1997, și realitatea cu care ne confruntăm zilnic.
„Permiteți-ne să vă iubim românește” – acesta a fost laitmotivul angajării în dialog a publicistului Nicolae Șapcă, vicepreședinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, Cernăuți. Cu exemple concrete a combătut persistenta părere a oficialilor ucraineni privind lipsa de paritate dintre școlile cu predarea în ucraineană din română și cele cu predarea în română din Ucraina. (…).
Participanții la dialog din partea reprezentanților societăților românești au ținut să pună în lumină faptul că tânăra generație de români, elevi de azi și absolvenți ai ultimelor decenii, cunosc la un bun nivel limba de stat și nu întâmpină dificultăți în procesul integrării în societatea ucraineană. Drept mărturie ne servesc rezultatele evaluării de stat la limba și literatura ucraineană. Astfel, e eronată afirmația oficialilor că ucrainizarea învățământului în școlile care mai păstrează predarea în limba română se face în favoarea copiilor noștri pentru a le deschide drumul spre o carieră strălucită în Ucraina”.
Oaspeților de la Kiev li s-a înmânat o analiză a cazurilor de încălcare a Constituției Ucrainei în aplicarea legilor Ucrainei referitoare la respecarea drepturilor minorităților naționale la învățământ în limba maternă. Comisia de la Veneția și Consilului Europei au recomandat ca legile respective să fie revăzute pentru a asigura drepturile minorităților lingvistice la folosirea limbii materne în toate sferele social-administrative, inclusiv la instruire în limba maternă – așa cum prevăd angajamentele internaționale ale Ucrainei.
Dar ce citim? Amendamentele votate pe 21 octombrie (septembrie – n.r.) anul curent, care cică „îmbunătățesc” Legea pentru minorități, nu au inclus și cerințele românilor din Ucraina la învățământ în limba română. Prin astfel de experiențe comunitatea românilor din Ucraina a mai trecut.
Le amintim deputaților de la Rada Ucrainei că sentimentul de identitate națională este un sentiment intim. Fiecare persoană se reprezintă prin limba pe care o vorbeşte, comportamentele sociale, simbolistica comunitară, cultura, istoria, aşa cum este ea povestită în şcoli sau citită în cărţile disponibile, la radio, televizor etc. Identitatea naţională de grup se manifestă, în primul rând, prin limbă, care este o componentă esenţială a personalităţii. Identitatea naţională şi limba evoluează şi corespunde unui parcurs al vieţii individului sau al comunităţii. Conştientizând apartenenţa la o comunitate naţională, sentimentul de identitate naţională devine mai puternic atunci când intervin ameninţări la una din componentele lui esenţiale – limbă, istorie, cultură, în general. Atunci comunitatea se mobilizeazează politic.
Comunitatea istorică românească din Ucraina (regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia), fiind poziţionată la granţă de imperii (teritoriile care consecutiv au fost sub diferite stăpâniri – ale Moldovei Medievale, Turciei, Austriei, României Regale, URSS-ului şi Ucrainei, în cazul regiunii Cernăuţi; a Ungariei, Cehoslovaciei, URSS-ului şi Ucrainei, în cazul regiunii Transcarpatice; ale Moldovei Medievale, Turciei, Rusiei, României, URSS-ului şi Ucrainei, în cazul regiunii Odesa, actualul raion Izmail, de fapt, fosta Basarabie propriu-zisă), odată cu instituirea noii stăpâniri, impunerea altei limbi oficiale de comunicare, uneori chiar şi a limbii de predare în şcoli, schimbarea bruscă a stilului şi a politicii administrative, precedate de un război devastator, cerea adaptarea, atât psihologică, cât şi a modului de viaţă a populaţiei băştinaşe etc. Aceste teritorii au fost greu încercate de istorie, iar limba română, a fost primul factor identitar atacat”, a scris Alexandrina Cernov.
De la Ministerul de Externe de la București nu avem nicio reacție, până acum.
Seria de gesturi urâte ale Ucrainei față de români și România
Dacă acuzele academicianului Alexandrina Cernov sunt adevărate, atunci gestul Ucrainei se adaugă seriei de adversități la adresa României din partea acestei țări, pe care am ajutat-o în războiul contra Rusiei.
Tot de curând, la București, președintele Zelenski a mulțumit mai multor țări pentru ajutorul acordat țării sale, dar nu și României.
Pe 27 august, Ucraina a mulțumit țărilor care au ajutat-o în războiul dus contra Rusiei, cu excepția României.
În noua formă a legii minorităților, Ucraina condiționează drepturile românilor de pe teritoriul său, în ciuda protestelor României.
Anul trecut, autoritățile ucrainene au ÎNLĂTURAT monumentul care atesta originea românească a orașului Cernăuți
În 2020, ministrul de externe de la Kiev, Kuleba, spunea că „învățământul în limba română” a fost „amânat” până-n 2023.
Cel mai simplu ar fi ca teritorile furate sa fie retrocedate inapoi Romaniei.
Aceasta este singura solutie COMPLETA si CORECTA pentru românii de aici si de acolo…..
Slavi de vest , mai periculosi decit frati din est !