A plecat dintre noi chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Nectarie, nu întâmplător. Părintele Nicolae avea o evlavie deosebită la Cuviosul Taumaturg. A plecat ușor, fără să pună pe nimeni în dificultate, fără să apese pe umerii celor apropiați. Îmi amintesc și acum că am ajuns pe la ora 18 la secția ATI de la Spitalul Floreasca, unde era internat de o zi. La câteva minute după plecarea sa la cele cerești, trupul său era cald, iar pe chip păstra acel zâmbet ce îi mângâia mereu pe cei din jur, dându-le speranță, încredere, liniște sufletească. Au sosit curând și preoți de la Biserica Sfântul Silvestru, care au făcut rugăciunile unor astfel de împrejurări.
La priveghere și funeraliile care au avut loc la biserica unde a slujit începând cu anii ’80, Sfântul Silvestru, aveam să constatăm, pe rând, mai mulți, chiar și copii, că mâna Părintelui era caldă și avea o culoare absolut naturală, părând vie. Era mâna cu care binecuvântase de atâtea ori, chiar și pe vrăjmașii săi. Era mâna cu care își făcuse cruce de milioane de ori de-a lungul unei vieți de 94 de ani. Era mâna ce purtase cătușe, dar care și scrisese și tradusese texte spirituale de valoare. Era mâna purtătoare de cruce, într-o viață închinată de mic lui Dumnezeu. A avut modele de urmat la strămoșii săi: la străbunic, bunic, la unchi și la tatăl său, preoți de anvergură din acel areal al Bihorului unguresc, ori românesc. Mai mult decât atât, unchiul, fratele mamei sale, nu a fost nimeni altul decât chiar mitropolitul Transilvaniei Vasile Mangra. Din acest neam destoinic se trăgea Părintele nostru drag. Tatăl său a participat la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și a fost cel care a rostit primul „Amin!” al acelei Mari Adunări.
După aproape 100 de ani, deși Părintele Nicolae se pregătea cu seriozitate și mare bucurie pentru celebrarea unui secol de la Marea Unire, Domnul a decis că a venit vremea. La tras la El cu nici o lună înaintea acestui eveniment. Era timpul pentru a-și strânge recolta bogată – pe Părintele Nicolae Ioan Bordașiu, slujitor și apărător al credinței strămoșești, continuator al antecesorilor săi, lăsând un gol imens în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și nu numai.
Veșnică pomenire drag Părinte Nicolae!