Evenimentele din ultimul an, fără precedent prin amplitudine și viteză, m-au făcut să fiu mai atent la scena politică românească. Ce opțiuni avem în contextul schimbărilor care se petrec sub ochii noștri? Cum ce ne oferă puterea m-am lămurit, m-am uitat atent la opoziția auto-intitulată, suveranistă.
Acest cuvânt derivă din „suveran”, care a generat și „suveranitatea”. Practic, „suveraniștii” de azi sunt „naționaliștii” de ieri. Din păcate, din doctrina suveranistă nu pot să aleg mare lucru.
Pare o carcasă goală.
De asta m-am convins urmărind „cu atenție și îngrijorare” – vorba Kuiva – o dezbatere online la care a participat unul dintre liderii partidului suveranist cel mai important.
Acesta a sintetizat astfel doctrina partidului suveranist pe care-l reprezintă: „Cumetrilor, dușmanii sunt terorismul islamic (arăbeții), neomarxismul Sorosist și national socialismul maoist. Dreapta conservatoare la nivel international e creștină, pro-sionistă și suveranistă. Kirk și Shapiro sunt suveranisti, nu globalisti. Lasati denaturarea termenilor, altfel intrati la categoria conservelor Secu de tip Lasca și Oana Putinista”. E vorba de Mihai Lasca și Oana Eftimie, pentru cine nu știe.
S-o analizăm pe puncte. Dușmanii noștri, ai românilor, ar fi „terorismul islamic (arăbeții), neomarxismul Sorosist și național socialismul maoist”. Stop!
Cauză și efect
Sigur că terorismul islamic este periculos, dar ce treabă are cu România? Am fost noi victimele terorismului islamic? Nu. De ce? Pentru că până acum, România a avut o relație bună cu „arăbeții”. Și-atunci ce-avem de împărțit cu ei? Nu ar fi benefice pentru România investiții din cele mai bogate țări ale „arăbeților”? Ne amenință, cumva, suveranitatea, „arăbeții”?
Știți cine are probleme cu arabii? Israelul. Sionismul. Iată, deci, cum abordarea fără discernământ a „pro-sionismului” ne poate aduce un dușman pe care nu l-am avut niciodată. Și mai ales, ce ne oferă „sionismul” în schimbul acestui sprijin? Legea Vexler?
De ce avem terorism islamic în Occident? Cumva pentru că țările arabe, islamice, au fost destabilizate și milioane de oameni au fost importați în Vest? Păi cine a beneficiat și susținut toate „intervențiile” care au produs milioane de refugiați islamici? Cumva…sionismul?
Nu cumva sionismul a produs/produce masacrul din Gaza, care – ce surpriză! – a dus/va duce la un nou exod de islamici spre Europa? Adică: susținem cauza, dar ne declarăm dușmanii efectului?
Un alt dușman ar fi „neomarxismul sorosist”. Corect. Neomarxismul sorosist este o ideologie foarte periculoasă, care amenință, mai ales prin partea de „fără frontiere”, suveranitatea țărilor.
Dar asta nu e tot. Nu cumva acest „neomarxism” este cel care a susținut toate războaiele din Siria, Libia, Irak, Iugoslavia și toate celelalte, în numele „societății deschise” a domnului Soros? Dar ce ne facem că și sionismul a susținut exact aceleași conflicte, fiind principala lor beneficiară? O spune Jeffrey Sachs, nu Gabi Popa.
UE bun, China rău
„National socialismul maoist” este un eufemism pentru China. Din nou, ce are de împărțit România cu China? Cum afectează China suveranitatea națională a României?
De ce am trecut pe lista dușmanilor a doua mare putere a lumii, fără ca ea să ne facă absolut nimic? Ba dimpotrivă: sunt cunoscute cazurile în China a fost de folos cauze românești.
Ce lipsește din această înșiruire este chiar principalul dușman al suveranității naționale a României: Uniunea Europeană. În România nu există oficiali de stat puși de China sau de Rusia și nici de „arăbeți”. În schimb, avem oficiali puși „cu mâna” de UE și de Comisia Europeană. Aceștia lucrează pe față – au și declarat-o – pentru abolirea suveranității noastre naționale. Dar UE nu este „dușman”, ci „arăbeții”?! Iar cine nu e de acord cu noi e „putinist” sau „secu”?!
Întreb: oare sionismul susține sau e împotriva legii vexler? Oare Ben Shapiro ar susține trimiterea de trupe românești în Ucraina?
Dar despre redevențele din exploatările petroliere, ce părere are?
Atunci ce fel de „suveranism” românesc este ăsta? Pare doar o copie (ră)suflată la ureche a ideilor administrației Trump – Netanyahu. Ok, suntem proamericani. Foarte bine.
Dar până ce interesele lor intră în conflict cu ale noastre. Singurul „suveranist” mai nuanțat în această problemă a fost Călin Georgescu, dar și el avea/are alte probleme.
În fine. Din păcate se pare că nici „suveraniștii” noștri nu-s capabili de idei proprii.
„cu atenție și îngrijorare” o dezbatere online la care a participat unul dintre liderii partidului suveranist cel mai important…
E vorba de PPR, care nu e un partid suveranist important. Pt. că nu e.
E ca și cum aș analiza socialiștii sau (neo)liberalii români caracterizând liderii unor partide care se pretind socialiste sau (neo-)liberale, dar care au un rezultat electoral de sub 0.01%.
Felicitari autorului!In sfarsit cineva cu capul pe umeri,care folosind logica bunului-simt si informatii care,de altfel, sunt accesibile tuturor,spune lucrurilor pe nume si pune in evidenta realitatile mistificate de “suveranismul” de tip trumpist, pro-sionist,si prin urmare,Israelo-conform(tot ce dicteaza Israel se executa,implicit crearea in laboratoare de orientari politice care,altcumva,urmarind istoria ideilor,sunt o imposibilitate logica,cladite pe contradictii flagrante).