Dacă vom vrea ca la iarnă să ne fie cald, ei bine, la acest pulover trebuie croșetat, ochi cu ochi, bucată cu bucată. Nu se poate să sărim vreun rând, vreo etapă care presupune o cursivitate lucrativă obligatorie. Nu e de conceput un pulover cu găuri care să mai țină și de cald, în caz de nevoie.
Iarăși, dacă nu vom trage obloanele diverselor și inutilelor canale de informații ce ne tulbură încontinuu conștiința, informându-ne despre nebunia lumii, nu se va coace aluatul, nu vom putea atinge acea temperatură de topire necesară unei fuziuni.
Nici nu ne putem gândi că ar fi posibil să pescuim cu năvodul conflictele și patimile, atât din noi, dar, și mai departe, din societate, nerezovându-le întâi, ieșind la liman, cu cele ale noastre. Nemaiamestecând în cazanul cu patimi vom fi în stare să promovăm doar acele valori care reprezintă un real și important interes. Cum să pornim? Prin pocăință, prin rugăciune și prin ascultare, cum scrie pe baldachinul vrednicului de pomenire, Marele părinte Justin Pârvu, Sfântul nostru.
Să avem convingerea că aici, pe acest pământ, găsim de toate pentru toți, pentru toate nevoile! Cine vrea și e motivat să caute, acela va și găsi cele de trebuință! Cei ce vor să rămână în schimb, ca acei viermi de mătase încremeniti în culcușul lor cald,oferit de minciunile societății, ni se arată destul de clar gura cea deschisă a balaurului zilelor noastre care este înfometat și dornic să-i înghită pe acei care nu mai vor multe de la viață.
Scena cinică la care adesea suntem martori este despre acea fugă a șoarecului urmărit de pisica. Pisica vrea să prindă șoarecele, în calitatea sa de autoritate dominantă, iar șoricelul, revendică viața și libertatea. Cheia care ar putea stinge și topi definitiv acest antagonism ar fi numai activarea acelui principiu, cu adevărat miraculos, al Dragostei. Autoritatea caută să-și extindă sfera de influență în detrimentul libertății iar aceasta, caută să limiteze cât mai mult puterea autorității, deci, un permanent conflict. Din start, acest principiu nu este aplicabil inimilor betege și trufașe, cele sigure pe ele însele și îndreptățite în toate, ce emană acest damf de stăpân.
„Dragostea aplicată înseamnă pace în suflete, în societate și în lume. Pacea în suflet ne-o va da-o justiția, ci numai bunătatea și dragostea., pentru că justiția este foarte greu să se realizeze integral, chiar de s-ar găsi un aparat de realizare perfectă a acesteia, este imperfect omul, care, neputând-o sesiza și aprecia, va fi un veșnic nemulțumit.” Acestea sunt într-adevăr cuvintele și învățăturile unui mare suflet de român vrednic, care a avut acest măreț privilegiu de a experimenta acest principiu al dragostei, iar rezultatele au depășit cu mult așteptările! De la el le-am învățat! Acestea sunt câteva din multele bijuterii lăsate nouă, generațiilor viitoare, drept moștenire, desigur, cu dorința expresă de a fi puse, la un moment dat, în practică. Cinste lui alături de veșnica lui pomenire!
”Dragostea este principiul de supraviețuire în mijlocul acestor convulsii sociale, pe care Dumnezeu ne-a trimis-o, ca pe o cheie universală la îndemâna tuturor neamurilor din lume. Până la sfârșit , ele se vor convinge, după ce vor fi rătăcit, cercetat și încercat totul, că în afară de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletele oamenilor, ca pe o sinteză a tuturor însușirilor omenești și trimițănd-o prin însuși Fiul Său, Iisus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtuțiilor, nu există NIMIC altceva care să ne dea pacea și liniștea!”
Despre aplicabilitatea acestui principiu al dragostei ne vorbește magistral Sfântul Apostol Pavel în Epistola I Corinteni Cap.1-13
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie.
Nu se poartă cu necuviință, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nedreptate ,ci se bucură de Adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată!”
Citat, „Aceasta, dragostea, în înțelesul ei de afect lucrător,oferă posibilități nebănuite de rezolvare a tuturor problemelor grele care se vor ivi! Dragostea nu desființează obligația de a fi disciplinat , nici pe cea de a munci responsabil și de a fi ordonat în tot ceea ce faci! Disciplina este singura garanție a biruinței, pentru că ea asigură unitatea efortului. Disciplina nu înjosește fiindcă ea te face pe tine, alături de ceilalți frați luptători, biruitor, și dacă biruințele nu se pot câștiga decât cu jertfă, disciplina este cea mai mică dintre jertfele pe care un om poate să le facă. Nu există biruință fără unitate! Nu există unitate fără disciplină!”
Haideți să cântărim bine acest moment. Unde vrem să ajungem ? Unde ne-am mai găsi locul în actuala societate compromisă și viciată în liniile ei directoare?
Lecturând o așa frumusețe de text, ca cel pomenit mai sus, ești tentat să spui : Ce ușor ar fi de pus în practică și de îndeplinit aceste puține deziderate care ar transforma din temelii o societate în bine. Ceea ce se observă însă, în teren, ne arată că textul de mai sus s-ar adresa mai degrabă unor extratereștrii iar în nici un caz pământenilor!
Câți vor fi aceia care respectă aceste puține norme ce garantează continuitatea vieții, a unei vieți împlinite, frumoase? Pe foarte mulți îi urmărim și-i vedem că se preocupă să instaleze dinamită societății, experimentând asiduu legile morții, cele care distrug valorile, respectul, morala, afectul, care distrug relațiile dintre oameni și care au la bază doar trufiile, egoismele, îndreptățirea de sine, cu care îi judecă aspru” pe cei mulți și proști, caci sunt prea mulți!!!”
Deci, dreptul la viață va putea fi asigurat doar prin funcționalitatea acelor legi care ne califică a fi oameni întregi la suflet, aceia care au afectul funcțional, care sunt oameni entuziaști, pasionali în tot ceea ce fac, iar nu acele otrepe de criminali influenți, care ne otrăvesc, care ne iau tot sporul și care ne usucă de vii! Să mai repetăm acel exemplu cu celula care, dacă se satisface doar pe sine, și își hrănește mintea cu gunoaie, acel organism va intra în metastază. Celula își va obține locul său meritoriu, va fi de utilitate doar atunci când se va pune cu totul în slujba organismului și își va îndeplini îndatoririle, în cadrul acestui complex.
Aș vrea să nu fiu înțeles greșit : Acesta nu este neapărat un apel pornit de la mine către un destinatar anume, ci este, în primul rând, o invitație la o amănunțită introspecție, o autocântărire, o autoevaluare căci, herghelia de cai pe care adesea obișnuiesc să îi mân prin toate locurile care mă tentează , nu face referire la altul , ci ,eu însumi voi fi acela ce voi putea, dacă voi vrea, să îi strunesc, să îi disciplinez, să-i domolesc, fiindcă eu sunt cel de la care aceștia primesc hrană dar și apă la moară. Sigur că aici este vorba, la nivel volitiv, și de ispitele care ,de regulă ,ne influențează adesea în a face pe cele rele, dar fitilul conflictelor poate fi retezat, dacă vom vrea.
Cum ne pomenea părintele Cleopa Ilie că, te poți lupta cu păcatul când este mic ca puricele, nu când se face mare ca elefantul și te domină absolut, rămânând un neputincios paralizat în rele.
Eu mi-aș dori ca nimeni dintre noi să nu se mai situeze pe acea poziție războinic-conflictuală. Dacă vrem, putem pune mâna pe acest extinctor al voinței cu care să ne stingem patimile, cu condiția să găsim la timp acele valori care să merite schimbul, călăuziți de acei părinți duhovnici. Care vor fi aceste valori, căci numai de la Dumnezeu vor putea fi acestea?
Credința, în primul rând, ca o condiție esențială, nenegociabilă. Apoi, nădejdea că există acele premise și că vom putea face împreună ceva frumos, deosebit. Iar, mai apoi ,dragostea dintre noi să fie de o așa intensitate încât să fie suficientă ca motiv ce ne determină să acționăm în vederea acestui schimb. Dacă vom nimeri pe acest tărâm al undelor, al gândurilor pozitive trimise și primite, generate de funcționarea acestui minunat afect, nu ar mai fi neapărat nevoie de folosirea limbajului sau a exprimării verbale, acolo unde va domni pacea și liniștea. Inima are din construcție aceste abilități de comunicare extraordinare în care, oricine care nu o va folosi în rău, ca să urască, ca să jignească, ca să distrugă, ca să-i judece pe alții, ar putea beneficia de aceste privilegii superioare de comunicare. Distanțele, oricât de lungi ar fi ele, nu mai contează atât de mult, explorând acest nobil context. Poți emite și poți fi recepționat! Este vorba de stadiul funcțional al unei alte trepte spirituale, ce se încadrează într-o altă legislație. Nu putem crede că un vapor sau un avion poate ajunge la destinație fiindu-i în stare de funcționare doar elicea. Toate sistemele trebuie să fie interconectate , lucrative și ,astfel , se va atinge scopul integral pentru care a fost creat. Dacă tot vrem să țintim fiara în creștet, cel puțin să nu mai țintim pe lângă, ca până acum .
Vom lucra pentru legile vieții, prin activarea unui afect funcțional, sau ,vom lăsa buruienile trufiei, ale egoismului și ale îndreptățirii de sine să ne scufunde, atât pe noi cât și societatea?
