Parcă nu se mai termină. E un coșmar! Să-ți cauți dreptatea în România după aproape 40 de ani de la o crimă comunistă odioasă, precedată de torturi, bătăi, privare de libertate la privarea de libertăți, este o jignire pentru sistemul de justiție de astăzi. Nu poți primi decât o sentință umilitoare și persiflantă la întreaga ta acțiune juridică pe care o consideri justă, pe bună dreptate și, pe care ai documentat-o cu probe din cele mai evidente. Vi se pare o halucinație că în anul 2023 se poate petrece asta în România? Uimitorul caz de nedreptate și abuz săvârșit de Securitate în anul 1985, prin care inginerul Gheorghe Ursu și-a pierdut viața sub bătăi și torturi, nu este singular. Însă este elocvent!
Nu mai sunt securiști!
Serios? Chiar nu mai sunt? Păi dacă mergi să dezbați pe la vreo televiziune, pe la vreun post de radio, or pe la vreo conferință despre crimele comunismului, despre atrocitățile pe care le-a săvârșit Securitatea, vei auzi negreșit că au trecut anii și că nu mai există de mult securiști printre noi. Că au murit de bătrânețe, or s-au evaporat în neantul din care au apărut devenind o himeră. Și aproape că îți vine să spui că da, așa este. Numai că, privind faptele în concretețea lor cea mai detaliată, realitatea este alta: himera este de fapt o hidră. Ba mai mult! Chiar domnul Eduard Helvig, îmi amintesc că, într-un podcast de prin anul 2022, susținea în calitatea domniei sale de Director al S.R.I., că românii încă nu au acces direct la toate dosarele fostei Securități, pentru că unele instituții le secretizează și nu le pun nici după 33 de ani de la căderea regimului ceaușist la dispoziția publicului larg – în cazul de față poporul român. Despre această tergiversare, domnul Helvig spunea: „sunt momente când e nevoie de decizii dure, care să despartă apele. Nu s-a întâmplat acest lucru. Nu s-a întâmplat nici peste ani. Nu există o explicație onestă pe care cineva s-o dea astăzi în care să spună de ce nu a predat arhiva. Vreau să spun următorul lucru: nu doar Serviciul Român de Informații este moștenitorul întregii arhive a Securității. Aceasta a fost o anatemă și o strategie extrem de inteligentă prin care să se împingă toată povestea arhivelor către S.R.I. – eu nu am nicio problemă să predau absolut orice are S.R.I., dar aștept ca societatea românească, în întregime, să-și regăsească toate dosarele vechii Securități la C.N.S.A.S.”.
Cu alte cuvinte, nu am scăpat de tenebrele comunismului, căci o seamă de dosare ale Securității sunt încă secretizate, după 33 de ani. Nimic nou sub soare! Însă, cine le ține ascunse și mai cu seamă, din ce interes? Ei bine, logica bunului simț și rațiunea integră ne spune acurat: nimeni alții decât securiștii. Securiștii bine împlântați în noul sistem. Securiștii prezenți în instituții, fie ele politice, dar nu numai. Ei și urmașii lor, care au tot interesul să nu fie demascați. Nu așa cum pretindeau ei că le demască pe bietele victime nevinovate, acuzate de tot felul de inepții, care mai de care mai fantasmagorice. Ci demascați de facto, adică după fapte reale pe care ei le-au săvârșit fără urme de îndoială. Este vorba despre aceste umbre ale trecutului ce astăzi stau tihnite la umbra prezentului.
Justiția comandată, justiția electivă
„O decizie abjectă, a acestui complet de judecată. Trebuie să spun că mă așteptam. Sigur, exista o speranță că poate își găsesc resurse de curaj, de onestitate, de verticalitate, acești magistrați. Să aplice legea și să vadă probele. Nu s-a întâmplat lucrul acesta și de ce spun că m-am așteptat într-o anumită măsură: din cauză că i-am văzut cum s-au purtat. Cum au interacționat cu martorii, cu avocații noștri. Au fost ostili în permanență, judecătorii, cei trei. E vorba de Valerica Voica, Constantin Epure și Alin Sorin Nicolescu, care toți și-au manifestat neîncrederea în demersul acestui proces” – (Andrei Ursu, fiul victimei – declarație făcută în cadrul unei emisiuni a Euronews Romania).
De peste 30 de ani, de când susținem că ne-am redobândit libertatea, asistăm neprimenit la protejarea securiștilor, a milițienilor, a cadrelor și a torționarilor care au bătut, torturat, turnat, schingiuit, condamnat și persecutat un număr mare de reali dizidenți ai anilor ’70 și ’80 din România. Este drept, acest aparat opresiv ajunsese să fie foarte numeros în anii ‘80, însă nu este o scuză. Este la fel de drept că mulți dintre ei au putere și în sistemul de azi, însă de asemenea nu este o scuză. Justiția trebuia să-și facă treaba, oarbă, nu protectivă cu cei puternici și aprigă cu cei slabi. Or mai mult, cei eliminați cu cruzime și fără tresărire de Securitate și falange, devin tot mai vinovați în ochii justiției curente. Sunt persiflați, neluați în serios, recondamnați pentru că au murit în bătăile torționarilor lor.
Inginerul Gheorghe Emil Ursu s-a opus unui sistem al minciunii cu un curaj netulburat. Chiar dacă avea o familie frumoasă, i-a numit fără tresărire criminali, pe Ceaușescu și pe decidenții sistemului comunist. Desigur, pe bună dreptate, căci prin hotărârile luate de Ceaușescu și de executanții lui (dovedite și prin Stenograma ședinței de lucru cu activul de partid al Capitalei și specialiștii care se ocupă de repararea și consolidarea imobilelor avariate de cutremurul din 4 martie 1977. 4 iulie 1977), prin minciună, tăinuire și intimidare a specialiștilor, asta erau. Lăsând o seamă de clădiri afectate de cutremurul din 4 martie 1977, fără lucrări de consolidare, după cum reiese: „Tov. Nicolae Ceaușescu: Cine a stabilit că trebuie să se verifice obligatoriu toți stâlpii clădirilor? V-ați uitat cum se pune Capitala la pământ. Câți cetățeni v-au dat afară din imobile? Am dat astăzi ordin la miliție și procuratură, îi arestează și trimite în închisoare cine mai intră în casa oamenilor!”. Nu era o opțiune. Era necesar ca edificiile să fie evaluate de specialiști și stabilite modalitățile de consolidare, acolo unde se impunea.
Pentru că s-a opus deciziei lui Ceaușescu și a protestat în mai multe rânduri, Gheorghe Ursu a fost arestat și bătut de către Miliție și Securitate până la moarte. Dar credeți că a fost o pedeapsă suficientă? Se pare că nu, de vreme ce ieri, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că torționarii și criminalii direcți ai inginerului Gheorghe Emil Ursu, trebuie să fie achitați.
De ce protejăm comunismul?
Îmi este cu neputință să asamblez pe de-o parte ideea de libertate pe care pretindem că o avem, dobândită prin jertfă de sânge și, pe de altă parte trecutul sinistru ce nu este nici în prezent condamnat și interzis, așa cum ar fi normal. Umbrele trecutului sunt încă printre noi nederanjate. În țara care a suferit crude suplicii vreme de 50 de ani din partea regimului comunist, un regim compus din bolșevici, kaghebiști, impostori, infractori, securiști, nomenclaturiști, torționari și turnători, nu reușim să se ne descătușăm. Să ne eliberăm de acest trecut care pare că are prezent, ba chiar viitor.
De peste 30 de ani simulăm cu toții că jucăm cartea democrației și a libertății garantate prin Constituție și Legile țării, când de fapt nu este deloc așa. Comunismul este din ce în ce mai prezent, înspăimântător, repugnant, dezgustător. Da! Suntem înfiorați de o astfel de sentință!
Hopa remediatilor ce ati facut? Dati in SRI, tatucul vostru si al haur? Alta petarda rusnacilor?
Securitatea ceaușistă merge inainte prin aur
Cei din justitie vor doar bani multi si pensii “speciale” Pensile lor speciale secatuieste bugetul Romaniei.
Securitatea nu a disparut niciodata dupa 1989. Ea s-a metamorfozat si s-a adaptat, precum un șarpe veninos, devenind SRI . Acest sri face si desface totul in Romania, a devenit stat in stat, total necontrolabil. Vinovat este poporul roman, care a tolerat asa ceva. Se putea termina cu securitatea definitiv in 1989, dar nimeni nu a luat nici o masura. Securistii au ajuns mai puternici ca oricand in Romania si sunt singurul serviciu secret militarizat din toata uniunea europeana si din Europa. Si care sfideaza pe față cetățenii, prin afirmatii prcum cele ale generalului Anton Rog, potrivit căruia poporul trebuie sa aleaga pe cine vrea sri, nu pe cine crede el de cuviinta sau ca sri poate inchide intr-o ora orice site care nu ii este pe plac. Cireasa de pe tort a fost monumentul ridicat la Pitești închinat securistilor care au murit cica la datorie, apărând Statul, de fapt inchinat scârbelor securiste care au murit in confruntările cu partizanii anti-comunisti. Protesteaza cineva? Ati vazut vreodata un protest al poporului contra sri sau contra sentintei in cazul Ursu? Poporul roman isi merita soarta de OAIE supusa si proasta, dusa la abator. Este suficient sa ne uitam la sondajele de opinie care arata ca romanii au cea mai mare incredere in UE si ca le place statutul de oaie supusa in UE. Am exemple personale in care prieteni de familie sunt plecati de ani buni in Italia si Spania si apara UE mai ceva ca pe familia lor. “Acolo” este intotdeauna mai bine, față de “Aici”, unde toate sunt rele, in viziunea lor. Dar au facut vreodata ceva romanii ca sa le fie mai bine , in afara de vaicareala si supușenie?