Ieșirea din UE, NATO, părăsirea direcției euro-atlantice, instalarea Rusiei în România, constituie o narațiune din categoria „panicilor morale” ale elitei (ne)liberale.
Prin această permanentă propagandă a fricii se asigură mobilizarea propriei caste sociale, pe de o parte, iar pe de alta, se compromite – deliberat – orice discuție rațională cu privire la actualul aranjament socio-politic.
Cum spuneam și înainte de alegerile din decembrie trecut, ieșirea sau intrarea României în UE/NATO sau sfera de influență a Rusiei nu țin, în ultimă instanță, de voința alegătorilor săi sau a liderilor, ci strict de maniera în care se articulează interesele marilor puteri.
Dacă una din marile puteri occidentale nu mai vrea NATO, NATO n-o să mai fie și gata.
Dacă interesele marilor puteri se vor articula astfel încât Estul Europei va fi iarăși penetrabil intereselor rusești, asta se va întâmpla.
Încrâncenarea cu care se pune problema, la aceste alegeri, între Europa/Occident și Rusia, ține nu de orientarea politicii externe a țării noastre, ci de faptul că elita (ne)liberală se simte amenințată în pozițiile pe care le ocupă în raport cu statul și societatea românească.
Nu apartenența la UE/NATO e în discuție aici, ci interese (interne și externe) care se simt periclitate de un val socio-electoral de protest.
