De curând, unul din episcopii cu veleități intelectuale ai Bisericii noastre a scris un articol care s-ar fi dorit critic la adresa lui Rod Dreher și, totodată, subtil teologic. În acest articol, pornind de la o slabă recenzie făcută Opțiunii Benedict în Dilema de către un profesor de la Iași, episcopul în cauză expediază argumentul lui Dreher ca fiind unul ideologic, și propune o așa-zisă opțiune inspirată din scrierile filosofice ale voievodului Cantemir.
Din păcate, nu doar că recenzia din Dilema este slabă, dar autorul îl răstălmăcește complet pe Dreher. Fie nu l-a citit, fie a considerat că e de „interes național” să-l răstălmăcească.
Alte variante nu-mi pot închipui, devreme ce, totuși, atât Opțiunea Benedict, cât și cealaltă carte a lui Dreher, Să nu trăim în minciună, sunt traduse într-o română curată, iar autorul a explicat îndelung ideile sale inclusiv în conferințe ținute la noi în țară și în interviuri la Trinitas și nu numai.
Pe scurt: prin Opțiunea Benedict, Dreher pleacă de la constatarea că creștinismul nu mai este/face parte din cultura dominantă apuseană/americană. Apusul nu mai e o societate creștină, ci, tot mai mult, o societate anti-creștină. Opțiunea Benedict propunea ca creștinii occidentali să nu se mai iluzioneze că reprezintă majoritatea și normalitatea și să nu mai ducă sterile lupte politice/ideologice (!), pentru că pe acest teren bătălia e deja pierdută. Singura opțiune reală este de a constitui modele/enclave contra-culturale, alternative creștine reale, familii creștine, cultură creștină etc. Aceasta este vestita Opțiune Benedict, nu o izolare, și nici o opțiune ideologică în sensul de a duce războaie culturale (tocmai că Dreher atrage atenția că nu e suficientă implicarea în actualele războaie culturale). Modelul contra-cultural nu e ideologic decât, poate, cel mult, în acel sens al ideologiei ca viziune asupra vieții, adică într-un sens inevitabil și cotidian. Argumentul este continuat în Să nu trăim în minciună, acolo unde sunt date ca exemple modalitățile creștine de rezistență din vremea comunismului.
Dar episcopul nostru s-a mulțumit cu concluzia din recenzie și a expediat la coșul de gunoi această discuție extrem de urgentă din lumea occidentală și care ne privește și pe noi. Probabil vlădicul nici nu a catadicsit să citească respectivele cărți, la urma urmei, ce să învețe de la un american convertit recent la ortodoxie?
Și mai puțin inspirată este eseistica formulare a Opțiunii Cantemir. Opțiunea Benedict se referea la un model de a reacționa și de a te salva creștinește când lumea se prăbușește în jurul tău. Este, adică, o discuție de ordin filosofic, dar și aplicată. Așa-zisa Opțiune Cantemir nu are nimic de acest fel. Sunt luate câteva citate din voievodul cărturar, care trimit la idei de bun simț teologice, comune pentru un boier educat din acele vremuri, care nu oferă nicio orientare practică și nicio definire clară a vremurilor/circumstanțelor în care trăise Cantemir. „Opțiunea Cantemir” este pur și simplu o găselniță eseistică fără nicio valoare teologică sau filosofică.
Și contradictorie.
Pentru că există o opțiune Cantemir, dar nu este cea citată de episcop. Opțiunea Cantemir este Rusia lui Petru cel Mare. Asta a fost soluția, modelul, calea aleasă de Cantemir în fața provocărilor vremurilor sale. O fundătură, călduță ce-i drept, care i-a permis să scrie Descriptio Moldavie și să facă educație în ograda țarului. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Cantemir este o personalitate fascinantă, un compozitor de muzică uimitor, un filosof și un cărturar deosebit. Dar Opțiunea lui a fost aventura rusească. Și ceva intrigi strecurate în scrierile sale filosofice împotriva Brâncoveanului și Cantacuzinilor, căci de ce să nu păstreze tradiția românească a dihoniei?
Mult mai inspirat, chiar dacă nu este acum o aniversare sau vreun simpozion dedicat lui, ar fi fost să cate un pic mai la sud. Ce ați zice de Opțiunea Brâncoveanu? Nu cumva aceasta este inspiratoare și dătătoare de sens? Inclusiv prin comparație cu „opțiunea” Cantemir?
Mărturisesc că găsesc extrem de agasante aceste aflări în treabă ale intelectualității cu veleități teologice și ale teologilor români ca atare. Pentru că adevărul sec și dur este că teologia românească NU EXISTĂ. Nu contează și nu există nici în conversația teologică propriu-zisă, și nici în conversația cultural-conservatoare. Așa cum nici intelectualitatea noastră conservatoare NU EXISTĂ în această discuție, și nu cred că limba este cauza. Cauza este sterilitatea lor, subordonarea cugetării imperativelor geostrategice și poate și o aroganță autosuficientă. Nu e ca și cum nu ar fi existat talente, speranțe, capacități. Dar, din varii motive, toate acestea au devenit un soi de Mutu ai teologiei, mari talente cu rezultate derizorii, o gândire slabă, repetitivă, clișeică.
Unuia dintre ei i-au trebuit trei decenii să realizeze că gândirea teologică creștină a fost articulată în greacă. Este că e un șoc? Probabil vă gândeați, ca și mine, că a fost formulată în limba geto-dacilor care au făcut tunelurile din Bucegi. Sau în arabă? Poate peste alte trei decenii același va descoperi și ce a fost cu adevărat cu Imperiul Roman cu capitala la Constantinopol, zis și Bizanț, ce este cu poncifele că nu ar exista gândire sau tradiție de filosofie politică în Răsărit, sau ce e mit și ce e realitate legat de teocrația bizantină, și micii săi adulatori vor face la loc comanda de la strâmbat de nas la istoria bizantină.
Să fiu iertat, dar totul mi se pare de un nivel derizoriu. Mofturi și ifose. Opțiunea teologiei și conservatorismului românesc? ZERO. Opțiunea nulă. Nimic articulat, nimic substanțial. Așa greșiți cum au fost, măcar cei interbelici au avut această propensiune să înțeleagă, să descrie, să năzuiască la un model. Să participe la o conversație vie a vremurilor. Să conteze. Nu e ca și cum nu am avea ce și nici nu ar trebui să fim simpli traducători, cum sugera un sociolog, recent, pentru apuseni.
Un ultim disclaimer. Nu doresc să se înțeleagă că suntem zero dpdv al teologiei pastorale sau al vieții intelectuale. Dar suntem mult mai mici decât am crede și lipsiți de substanță, iar când vine vorba despre lucruri mai complicate și, totodată, aplicate, e jale.
E o discuție importantă.
din păcate pe Twitter PS Ignatie al Hușilor se comportă discutabil intr-o polemică in care începe prin a caracteriza greșit argumentele preopinentului și in plus trece rapid la porcăria cu putinizarea, cum a invățat de la Papahagi care mai nou vede pe Putin in toate și in toți
Probabil că ar trebui să nu ii mai idolatrizeze pe entelectualii așa zis imbisericiți și să ii vadă ca fiind vechea haită băsistă de lichele infometate de putere și care au fost capabili să spurce Postul Mare și Biserica cu ură și dezbinare când au vrut ei să schimbe calendarul a milioane de ortodocși că li s-a părut lor o chestie ala, geopolitică.
Un episcop autentic nu pleacă urechea la asemenea agitatori puși pe schimbat rânduiala!
E vremea Apocalipsei, in care profetiile spun ca preotii si calugarii vor fi ca mirenii, iar mirenii ca dracii.
Fara sa cunosc nici episcopul nici articolul, aveti pretentii de la niste infiltrati cu bube-n cap si peste tot, sa aiba substanta? Va veni si vremea curateniei in Biserica, dar sa avem grija sa nu inceapa Dumnezeu chiar cu noi, oamenii de rand. Poporul asta a ajuns de plans, unde nu e apostazie e inselare maxima. Multi dintre nepalezii aia care ne invadeaza e posibil sa se mantuiasca iar noi sa ramanem pe dinafara.
Cantemir nu e vreun exemplu de bun crestin, a fost influentat mult de diverse filosofii, greu de explicat cum un episcop nu a gasit un model mai bun. Cum nici Dreher ala nu cred ca e vreun model, sunt curios daca botezel lui a fost prin stropire cu nitica apa. Cat despre Benedict… ma scuzati.
Incă nu a venit vremea episcopatului taliban
Trăiesc în afară de ani de zile. Am văzut care-i starea “creștinismului” din Vest. Lipsiți de Duhul, au bisericile goale, le vând să se facă mai apoi din ele baruri, restaurante, cluburi de noapte, apartamente de locuit, depozit șamd.
O fi greșit episcopul, că nu și-a argumentat bine poziția, dar dumneavoastră stați cu gura căscată tocmai la cei care an de cad ne arată cum e să fii în afara Bisericii. Fără Duh, se văd roadele: pustietate spirituală. Să nu mă contraziceți. Stau între ei și am locuit în mai multe țări din vestul și sudul Europei. Cumva luați peste picior atitudinea tuturor Părinților Bisericii, care și-au dat până și viața pentru mărturisirea și apărarea Adevărului. Numai pentru că aveți și dumneavoastră impresia că în Vest stau câinii cu covrigi culturali pe coadă, iar noi (cu veșnicul complex de inferioritate) avem de învățat în domeniul ăsta de la ei. Avem de învățat, dar în cu totul alte domenii (ce să-i faci? N-am fost și noi neam de barbari, pardon(!), colonizatori). Ca de altfel, de peste tot avem de învățat. Nu înseamnă că trebuie să importăm și gunoaiele culturale. Ne ajung deșeurile chimice.
Dar e trist că nu pricepeți diferențele teologice (pentru o persoană care criticați o temă teologică), morale etc între latura protestantă împreună cu romano-catolicii și ortodoxie. Când nu o trăiești credința ta, așa e, te uiți la suprafață și faci totul așa de formă. Ba chiar îți asumi trăiri duhovnicești superioare. Așa-i astăzi cu “keyboard warriors”, se pricep la toate, știu de toate, sfătuiesc în toate.
Arătați-ne dumneavoastră un exemplu de viață de urmat și vom vedea și noi dacă se merită. Așa de pe tușă toți își dau cu părerea. În deșert…
PS: reclamele astea de pe site-ul vostru sunt cel puțin agasante.
Bună ziua,
în privința reclamelor: am oferit, timp de doi ani și jumătate, posibilitatea donațiilor tocmai pentru a nu fi nevoiți să apelăm la reclame. Cu mici excepții, cititorii nu au fost interesați.
Așa că, pentru a supraviețui, am introdus reclame, multe. Fiecare trăiește cu alegerile pe care le-a făcut.
Mulțumim!
Antim M.
Soroș finanțează vreo 20 de reviste și platforme in românia.
La fel ambasadele SUA, UK, Fr, Olanda, Luxemburg, Norvegia.
O altă parte a presei e deja deținută de străini (gen., Libertatea)
Dacă vă deranjează reclamele puteți să ajutați R3Media cu mici donații. Din ce să faci o presă independentă și națională altfel ? Cum să muncească cineva redacție 16 ore din 24 dacă nu are un salar. Știu că e enervant insă nu avem ce face, aici am fost aduși