Nici n-a apucat să fluture steagul înfipt pe din dos de Franța la București, că a și căzut depeșa-bombă trasă de americani… Ca într-o metaforă deplină, cu simbolistică de neratat, prin The Telegraph: Donald Trump ar lua în calcul mutarea trupelor SUA din Germania în Ungaria.
Dacă ne-am opri la aritmetica simplă din spatele știrii, ne-ar sări în ochi că cei 35 000 de soldați americani, vehiculați deocamdată doar ca scenariu, ar fi mai numeroși decât cei 30 000 de militari europeni cu care se joacă în gând Macron pe harta Ucrainei. Dar ecuațiile sunt mai complicate decât o simplă operație din manualele de algebră…
Care ar fi rostul acestei mutări, pe care „mainstreamul” de la București încă se face că nu-l vede, desi aduce, de fapt, România în plin centru al atenției? Păi, americanii s-ar pune fix „în drum”, ar bloca legătura terestră a României cu europenii excitați într-ale milităriei de Macron. Odată cu asta, evident, ar tăia legătura cu întreg flancul sud-estic din actuala arhitectură a NATO.
Practic, ar rupe în două jucăria imaginată de viteazul micro-neo-Napoleon, care de câteva zile încoace, ba cheamă la cine romantice, ba mângâie pe la cecereu, ba își pune direct fustele în capul Bucureștiului. Care tace falnic și înghite tot.
Uitați-vă la hartă: ce cordon strașnic se conturează lângă noi! Austria nu e în NATO, nici Serbia cea pro-rusă și tot mai prietenă cu Ungaria, iar Slovacia își are reacțiile acordate fin de tot cu Budapesta…
Ce idei s-ar umfla în capul lui Viktor Orban ca prieten al rușilor și prim-găzdaș al americanilor și cu câte din acestea i s-ar permite să și iasă la joacă, nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Despre coincidența super-ironică a faptului că marele „Meeting pro-UE” este anunțat pe 15 martie, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, nu mai zic nimic…
Trezirea, deocamdată prin mutarea cu Ungaria e doar șah la România! Lăsați manelele „pro-europene” până nu devine mat… Și opriți-vă din prostituare în bambiliciul ăsta politico-militar smintit, idioți utili agățați de putere! Iar voi, suveraniștii, nu mai marșați pe „all-in”, că suntem la șah, nu la poker. N-ar strica să propuneți un candidat-rezervă, pentru cazul în care este eliminat Georgescu.
Nu despre vreo trădare e vorba, ci despre înțelepciune- mai bine aveți ce retrage, decât să rămână totul în aer. Suntem la o masă la care se practică real-politik în forma cea mai crudă, iar România nu prea își găsește tacâmurile…
Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului
