Jurnalistul Traian Ungureanu, concediat de la Gazeta Sporturilor după 23 de ani: Gloria cenzurii bine lucrate a trecut

Pe 27 decembrie, jurnalistul Traian Radu Ungureanu (TRU) a scris său ultimul text pentru Gazeta Sporturilor.

TRU fusese anunțat de către patronatul de la Ringier că nu vor mai continua colaborarea și-n 2024.

Jurnalistul scria la „Gazetă”, din anul 2000. Reamintim că ediția tipărită a Gazetei a fost oprită, brusc, pe 1 noiembrie, fără niciun preaviz, după 99 de ani de apariție, de către patronatul de la „Ringier”.

Iată ce scrie  TRU despre concedierea sa, într-un editorial publicat pe R3media:

„Cu Gazeta Sporturilor, ultima concediere a colecției, lucrurile au mers plicticos. Acum cîteva săptămîni, după 20 de ani în care conducerea ziarului nu a schimbat o virgulă în textele mele (nici măcar acolo unde era cazul) conducerea însăși a fost concediată. Ziarul a fost preluat de celebrii păstori de ziare de la Ringier. După două săptămîni, o contabilă (foarte pricepută și de treabă) a primit dispoziția să îmi comunice că, în urma „restrîngerilor bugetare” etc.

Și cu asta, gata! Gloria cenzurii bine lucrate a trecut. Ramolismentul ei actual e rușinos pentru marea tradiție leninistă și continuatorii ei occidentali. De remarcat: sub comuniști, cînd făceam critică literară și gazetărie sportivă, nimeni nu m-a concediat. În 1987, am fluierat în biserică, luînd peste picior sistemul de control și furt impus în fotbal de Securitate și Armată. Scandalul a fost mare dar s-a soldat, după ședințe pline de răcnete, altfel foarte deschise, cu o suspendare de 6 luni.

Surpriza post-comunistă, între timp răsuflată, e persistența și multiplicarea delictului de opinie în plin decor democratic. Orice abatere de la norma liberal-progresistă (fosta linie a partidului comunist) e urmată de repudierea socială și profesională. Lumea bună care jura, în ianuarie 1990, pe libertatea sacră și inalienabilă a presei s-a specializat în producția de paria și anularea lor coordonată. Procesul care a mutat noua intelighenție în brațele viciilor pe care le blestemase inițial și formal e trist dar uman. […]

Idealismul anilor de după 1989 s-a stins sau a fost o minciună. Cine a pornit la drum sedus, din naivitate sau sinceritate, de promisiunile începuturilor, s-a trezit, de pe la sfîrșitul anilor ’90, împresurat de monștri, binevoitori, lustruiți și preciși. Presa a trecut la munca murdară din culisele tranzacțiilor tribale ale politicii locale. Sau s-a aliniat la mecanismul de subvenționare financiară și morală pus la punct de noul cler al ideologiei occidentale dominante. Rezultatul e același. Domnia unei intoleranțe atroce, orchestrată pe teme înălțătoare: progres, Europa, democrație, diversitate, bla-bla-bla.

În rest, presă liberă. Să scrie pe pereți și, la nevoie, să fie sursă de alibiuri pentru eroii civici strîns uniți în apărarea democrației.

Acolo pot scrie mai departe și, tot acolo, sînt neconcediabil. Am contract permanent. Și condamnare pe viață”.