Vineri, 20 decembrie, în Giulești, a avut loc comemorarea rugbyștilor rapidiști uciși în decembrie 1989.
Astăzi se împlinesc exact 35 de ani de când primul dintre ei cădea răpus de gloanțe pe caldarâmul Bucureștiului. Petre Astafei a căzut pe 22 decembrie lângă Palatul Telefoanelor. Florin Butiri a fost împușcat pe 23 decembrie pe strada Nuferilor. Tot pe 23 a fost doborât Bogdan Stan în vecinătatea Televiziunii Române. Am mai spus povestea lor și o vom spune în fiecare an pentru ca amintirea lor să rămână vie în memoria tuturor.
Petre Astafei era cel mai mare dintre ei. Avea 22 de ani. Dintre cei trei jucători ai Rapidului, Petre a fost primul care s-a dus. A căzut pe 22 decembrie în fața Palatului Telefoanelor. Un glonț i-a perforat umărul și i-a atins ficatul și rinichiul.
A murit peste două zile, după mai multe operații. Umilită de pasivitatea statului român care n-a fost capabil nici măcar să-i spună cine i-a ucis fratele, Alina Astafei, vicecampioană olimpică în 1992 la Barcelona, la săritura în înălțime, a părăsit România și s-a stabilit în Germania. Vineri, 20 decembrie 2024, părinții lui Petre au fost la slujba ținută la Crucea din Giulești. După 35 de ani de suferință nu mai aveau lacrimi să plângă.
„Vreau să ştiu cine a tras în copilul meu! Am avut doar eroi în urma revoluţiei, dar nici un vinovat!”. Astea sunt vorbele pe care le repetă aproape mecanic de 35 de ani, Caterina Astafei, mama lui Petre. Din păcate, la această întrebare repetată de mii de ori nu a primit nici un răspuns.
Pe 21 decembrie, Bogdan Stan era în Piața Universității. A scăpat de acolo după 1 noaptea, când Armata, Miliția și Securitatea trăgeau ca în poligon. Cerul era roșu-portocaliu de la trasoare iar dubele gemeau de arestați. A doua zi a mers în fața CC-ului, Piața Palatului de astăzi. Piața era ticsită de tancuri, tab-uri și militari. Toate clădirile au fost ciuruite iar Palatul a fost incendiat. Bogdan a scăpat și de aici. Pe 23 decembrie era la televiziune. De aici n-a mai scăpat. Atins de două gloanțe trase de nu-se-știe-cine, Bogdan a murit la Spitalul Colentina. Avea 21 de ani.
Tot pe 23 decembrie s-a prăpădit și Florin Butiri. Avea 1,96 și 100 de kilograme. Un fizic de excepție pentru un rugbyst. Era jucator de linia a treia. Pe 22 decembrie a fost la CC. A doua zi, pe 23, era în zona Nuferilor. Ardea o casă iar Florin a alergat să ajute la stingerea focului. O rafală trasă de nu se știe unde l-a pus jos. Ca să-l salveze, la spital i-au amputat un picior. N-a rezistat. A cedat în a doua zi de Crăciun. Avea 20 de ani.
Nici în ziua de astăzi, la 35 de ani distanță de acele evenimente, nu se știe cine au fost cei care i-au ucis pe Petre, Bogdan și Florin. Cu certitudine știm un singur lucru.
În decembrie 1989 Bogdan, Florin și Petre au ieșit în stradă pentru că așa le-a dictat conștiința. Au murit pentru că și-au dorit să fie acolo. Pentru că știau că trebuie să fie acolo. Ei și alții ca ei. N-au murit accidental, nu erau cadre militare, erau niște civili, niște sportivi care au decis că e momentul să lupte contra unui sistem opresiv.
Rapid este singurul club ai cărui sportivi au ieșit în stradă în mod conștient în decembrie 1989 și și-au dat viața pe străzile capitalei. De 35 de ani, părinții lor trăiesc în fiecare an, un Crăciun de coșmar. Crăciunul când și-au dus copiii la groapă.
Cele două fotografii înfățișează mormântul lui Bogdan Stan și Crucea ridicată în Giulești în memoria lor, în ianuarie 90. Stan, Butiri și Astafei se odihnesc în Cimitirul Eroii Revoluției de lângă Bellu. Dar stiți cum s-a numit cimitirul în primele luni după Revoluție?
Cimitirul Tineretului! Așa i s-a spus, pentru că majoritatea celor îngropați acolo erau tineri morți pe străzile orasului. Mai târziu i-a fost schimbată denumirea. Și apropo de tineri.
La slujba de pe 20 decembrie, doamna Caterina Astafei s-a apropiat de câțiva dintre foștii colegi de echipă ai celor 3 și a rostit niște vorbe care i-au cutremurat pe toți: „Iertați-mă că vă privesc așa, dar vreau să vă văd mai bine băieți. Vreau să îmi imaginez cum ar fi arătat Petre al meu dacă ar fi trăit și ar fi ajuns la vârsta pe care o aveți voi acum”. Când treceți pe lângă Crucea din Giulesti gândiți-vă la Petre, Florin si Bogdan și aprindeți o lumânare.
