marți, aprilie 23, 2024
OPINIIHamsterul și traseul lui pe roată

Hamsterul și traseul lui pe roată

Să ieșim de pe traseul marcat de consumerism! Aceasta ar fi ideea centrală a acestui articol.

Miercuri, 27 februarie, am intrat într-un mare centru comercial, pentru a-mi cumpăra un produs IT, prin cardul de primă didactică. Calc destul de rar în mall sau supermarket, pentru că îmi place să cumpăr alimentele din piețe, de la țară sau de pe marginea drumurilor (roți de cașcaval și brânză de burduf, cârnați sau pastramă de oaie, pungi cu urzici sau ciuperci și altele).

Îmi place să intru în vorbă cu oamenii, să îmi spună o poveste, sau măcar o vorbă scurtă, aruncată uneori cu o mică glumă mucalită sau un haz de necaz. Dar, de data asta, trebuia să activez cardul pomenit într-un mare magazin de electronice.

Trecând prin fața zonei de restaurante, observ o mulțime mare de oameni așezați la niște mese înghesuite de fast-food. O zumzăială obositoare, completată de miros puternic de mâncare rapidă și condimentată, ambalată excesiv în cartoane și plastice. Foială, lumini puternice, afișaj agresiv în toate direcțiile.

Fețele sunt lungi, plictisite. După ce s-au învârtit printre rafturi și au umplut coșurile, oamenii încearcă să alunge sentimentul de oboseală și agasare cu un pic de recompensă, o masă care să îi sature și să le creeze o comuniune cu celălalt. Numai că pare că obțin o altă prelungire a agasării, aglomerați unii într-alții, anonimi, impersonali, aruncându-li-se înainte o tavă de plastic cu cartofi prăjiți și sandviciuri. Oare ei înșiși nu observă acest lucru? Se cred mulțumiți, deși mimica lor spune altceva? Sau nu au termen de comparație?

E adevărat, veți spune, un fast-food e la îndemână atunci când ai de făcut rapid cumpărături. Ca să ajungi la o terasă pe malul unui lac sau ca să așterni o pătură de picnic pe iarba verde, asta cere timp. Trebuie să ieși cu mașina din oraș (dacă locuiești într-unul mare, e și mai complicat).

Trebuie să aștepți weekendul – or oamenilor li se face foame și în zilele obișnuite din timpul săptămânii. Aveți dreptate. Și eu am făcut asta: după cumpărături stresante, m-am așezat cu nădejde în fața unei cutii cu pizza, privind spre acel patrulater de carton ca la panaceul care îmi va risipi instantaneu toată oboseala și lipsa de sens. Deșartă speranță. Iar asta nu ne împiedică să ne înscriem în dezolantul peisaj al cetățenilor anonimi, robotizați, înscriși involuntar într-o rutină kafkiană: muncă, trafic, ecran, somn. Ce poți face ca să spargi acest traseu pe roata de hamster? Munca este necesară și chiar pasionantă, pentru cei care fac ce le place. Rămâne însă muncă.

Și, de multe ori, până a ajunge la ea, ne angajăm cu toții într-o navetă (fie ea între localități, fie în aceeași localitate, între cartiere care devin incredibil de îndepărtate din pricina traficului). Este deșertul urban în care trăiește azi în România peste jumătate din populație. Și sunt condițiile date, cărțile de joc pe care le avem în mână și pe care nu le putem schimba, fără a produce seisme însemnate în modul nostru de trai. Așadar, cu aceste cărți în mână și nu cu altele, cu acești factori constrângători, ce poți face ca să ai altceva? Ce putem face ca un timp de calitate, uneori departe de betoane cu înălțimi amețitoare, să nu îl trăim doar o dată pe an, în concediul de vară?

Poate că este bine să înmulțim prilejurile de întâlniri autentice. O masă dată acasă, între prieteni, poate fi mult mai plină de sens decât la un restaurant zgomotos dintr-un mare lanț internațional. Când pregătesc astfel de mese între prieteni, nu o fac dintr-o formă de hedonism gastronomic, ci ca rezistență la graba din jur și ca un mod de a repeta ce am văzut acasă, în copilărie, în anii 90.

Tinerii mei părinți se întâlneau cu prietenii lor în diverse contexte: într-o sufragerie de bloc, la iarbă verde, la țară. Nu de puține ori, masa venea după o muncă în comun – aveau de adus un ajutor în gospodăria gazdei, precum la cules de fructe, sau la făcut de cozonaci, zacuscă ori săpun. Era o clacă modernă, care îi reunea nu doar pentru distracție și voie bună, ci și pentru un sprijin reciproc concret.

Mai este apoi timpul de duminică, sacralizat de slujbă și urmat adeseori de o plimbare în aer liber. Împrejurimile Bucureștiului adună mulți oameni la mănăstiri precum Cernica, Pasărea, Căldărușani, Țigănești. Cât de frumos este lacul de la Pasărea, traversat pe îngusta și lunga punte metalică! Sub tremurul pașilor și în bătaia vântului, ea scârțâie și se clatină din toate încheieturile (deși e solidă), dând senzații mai puternice decât orice thriller văzut la mall și urmat de același hamburger împotriva căruia ne-am dezlănțuit de la bun început (cu o virulență supradimensionată, recunosc). Aproape toate marile noastre orașe au în jur o salbă de mănăstiri în superbe zone împădurite sau pe margini de lac.

Să ieșim așadar de pe traseul impus de îndatoririle urbane. Și poate să economisim banii pe care îi aruncăm într-o oră de fast-food, pentru benzina care ne-ar duce, la final de săptămână, într-un loc nou. Chiar dacă acest loc nou nu este pe harta turistică standard.

Nu doar Valea Prahovei și litoralul au ceva de oferit. Orașe precum Brăila, Pitești, Câmpulung, Târgoviște, Câmpina, Ploiești, Piatra-Neamț, Târgu-Mureș, Sfântu Gheorghe, Oradea și atâtea altele, așteaptă și ele să fie descoperite cu un interes turistic. Au, adeseori, minunate muzee cu neașteptate colecții de artă sau istorie, au centre pietonale cochete și relaxante. Un city break în aceste destinații mai puțin avute în vedere poate fi o surpriză extrem de frumoasă. Și, adeseori, mult mai ieftină, deoarece un hotel drăguț dintr-un oraș considerat nu foarte turistic poate veni cu oferte la jumătatea celor de pe litoral, de pildă.

Un prilej de relaxare și interacțiune cu alte locuri și alți oameni. Multe bloguri autohtone de călătorii (calatoriinbascheti.ro, parinticalatori.ro, amfostacolo.ro) ne pot da nu doar multe idei, ci și acel imbold de a o porni la drum!

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

3 COMENTARII

  1. Este greu să îți strici relaiile cu oamenii, spunându-le cum vezi lumea, cum înțelegi lucrurile … Evident că ești influențat și de mediu, dar în ziua de azi, când telecomunicațiile sunt extraordinar de performante, depinde mult pe cine … crezi!

    „Roata și hamsterul”, „consumul”, astea sunt povești specific democrate. Democrația cu față umană jinduită de foarte mulți, s-a ridicat prin … producție și consum (plus războaiele genocidar civilizatoare!). Democrația modernă, tehno-feudalismul, este mai puțin rușinat să facă bani din nimic – adică din „chirii” și alte „drepturi de proprietate”. „Democrația” – nume de salon al capitalismului – este cea care produce aceste fenomene: „proprietarii” (de rând, mai ales) fiindcă vor să supraviețuiască (ei știu perfect că nu trebuie să devină vreodată „amploaiați”!), iar prostimea ca să nu moară de foame în stradă – chiar dacă o bună parte nu sunt efectiv la un pas de a ajunge în stradă, dar știu câ într-acolo alunecă tot timpul (costuri/prețuri care cresc mai repede decât salariile etc.).

    Intelectualii din clasa Dungaciu, Neamțu etc. nu vă vor spune niciodată că trăiți în Democrație, nicidecum cu ce se ocupă aceasta de preferință:

    https://www.youtube.com/watch?v=lRRwnHUi7Uc

    Un fost polițist american cu origini africane și un britanic cu origini indiene țin să îi arate istoricului Ivan cum arată „Stânga radicală”.

    Cine cât adevăr spune să decidă fiecare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE