Fostul premier Adrian Năstase a ajuns în Muntele Athos: În perioada otomană, Athosul a supraviețuit în special prin daniile domnitorilor români

Fostul premier al României Adrian Năstase a vizitat Sf. Munte Athos, scrie Q Magazine. Acesta s-a aflat, împreună cu Andrei, fiul său cel mare, pentru două zile în Sfântul Munte, relevă sursa citată.

Cu această ocazie, fostul premier a remarcat faptul că deși Sf. Munte a rezistat în perioada otomană, în special datorită domnitorilor români, țara noastră nu are nici măcar o mănăstire acolo.

Acesta a deplâns deciziile luate în 1920 atunci când s-a adoptat Condica constituțională a Sfântului Munte: românii au considerat irelevantă distincția dintre mănăstire și schit.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

„Nu am răbdare să stau prea mult timp în același loc, în vacanță. De aceea, m-am bucurat să pot merge cu Andrei, pentru două zile la Muntele Athos. Nu este așa de simplu. Îți trebuie un fel de invitație, trebuie să obții viză, faci un test Covid. Nici călătoria nu e foarte ușoară. Trebuie să mergi cu mașina, apoi cu vaporul. Ajungi într-o altă lume, într-un alt timp…

Sfântul Munte este considerat „Grădina Maicii Domnului”, locul unde i-a fost sortit Maicii Domnului să vestească Evanghelia fiului sau, Iisus Hristos.

Pe Athos sunt 20 de mănăstiri (al căror număr nu poate fi modificat), 12 schituri și numeroase chilii. În total aproximativ 1500 de monahi și cam 1000 de muncitori. Cele 20 de mănăstiri au câte un reprezentant în ceea ce este parlamentul și există și un mic executiv care se ocupă de problemele administrative.

Am vizitat mai multe mănăstiri, beneficiind de ospitalitatea părintelui Petroniu, de la Chilia Sf. Gheorghe, care ne-a ajutat să înțelegem o parte din istoria îndelungată și complicată a acestui loc al rugăciunii pentru întreagă lume.

Primele așezăminte creștine pe Muntele Athos au apărut pe timpul împăraților bizantini. Astfel, Constantin cel Mare, primul împărat creștin, a construit pe munte trei biserici. Istoria acestor așezări a depins de dominația ulterioară, a otomanilor, asupra zonei, dar și de atacurile permanente ale piraților arabi. De aceea și nevoia de construire a unor adevărate cetăți-mănăstiri. La 1046, în cadrul Republicii monahice instaurate pe Sfântul Munte, a fost aprobat un Avaton împărătesc prin care se interzicea intrarea femeilor pe Munte, interdicție respectată și astăzi.

În perioada otomană, Athosul a supraviețuit în special prin daniile domnitorilor români, zugrăviți pe pereții multor mănăstiri. Este vorba de Ștefan cel Mare (pentru Mănăstirile Vatopedu, Zografu), Neagoe Basarab (Marea Lavra , Dionisiu), Bogdan (Protaton), Petru Rareș (Dionisiu, Caracalu), Alexandru Lăpușneanu (Dohiariu), Mihai Viteazul (Simonopetra), Constantin Brâncoveanu (Sf. Pavel), dar și Șerban Cantacuzino sau Mihnea cel Rău.

Din cele 20 de mănăstiri, 17 sunt grecești, și câte una rusă, bulgărească și sârbească. Niciuna românească. Doar două schituri (care depind de mănăstiri) – Lacu și Prodromu (aceasta din urmă cu viață de obște.) Vă veți întreba de ce. Explicația ține de faptul că în acea perioadă, domnitorii români considerau biserica ortodoxă ca o biserică unică ce se opunea islamismului. De aceea, nu țineau cont de etnia monahilor sau a așezămintelor. Iar la momentul la care s-a adoptat, în 1924, Condica constituțională a Sfântului Munte, compusă din 118 articole care a devenit parte componentă a constituției Greciei, românii au considerat că nu este importantă distincția mănăstire/schit !!! Iar acum o modificare a statutului Schitului Prodromu și apartenența sa la Marea Lavra grecească (mănăstire) este practic imposibilă. De aceea interesele schitului românesc nu pot fi reprezentate în Parlament decât de Marea Lavră”, a scris Adrian Năstase.