ACTUALITATEFostul ministru Daniel Funeriu, sfat dur către părinți după reformele propuse prin...

Fostul ministru Daniel Funeriu, sfat dur către părinți după reformele propuse prin „România educată”: Sunteți pe cont propriu, găsiți soluții paralele pentru copiii voștri!

Daniel Funeriu, fost ministru al Educației, este cel mai recent critic al reformelor propuse de ministrul Sorin Cîmpeanu, sub auspiciile pachetului „România Educată” propus de președintele Klaus Iohannis.

Într-un comentariu publicat pe siteul EduPedu, Funeriu se întreabă ce fel de sistem de învățământ vrem să avem. El critică tendința, care răzbate din noile reforme, de a egaliza în jos educația, de a produce persoane fără independență în gândire.

El afirmă că proiectul „România Educată” este un eșec, iar corabia învățământului românesc nu știe către „ce port se îndreaptă”.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul  „Geografie elementară” de Charlotte Mason și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

„Adevărul simplu este că succesul școlar al unui tânăr nu va veni niciodată din altceva decât: profesori buni, elevi silitori, disciplină intelectuală, efort constant și respect față de profesor și elev, împreună cu o orientare școlară pertinentă. Toate aceste lucruri, simple și vechi de când lumea, pot exista doar dacă punem educația din România pe un fundament axiologic clar, pe baza căruia facem din educație o dinamică societală, nu un simplu „serviciu public”.

Aceste repere axiologice, azi inexistente, ar fi trebuit să fie stabilite de șeful statului, conform articolului 80 din Constituție, înainte de a începe discuții tehnice* despre simple texte de lege. Faptul că nu și-a îndeplinit una din principalele prerogative constituționale ne obligă pe noi să facem efortul de a ne întreba ce vrem, în definitiv, de la educația din România? Care este portul înspre care vrem să îndreptăm corabia educației românești?

Vrem o reformă în învățământ așezată pe un soclu moral solid sau vrem o reformă administrativă, în care ne jucăm cu dizolvat și refondat instituții, la fel ca generalii frenetici care se joacă cu machete de tancuri – adesea inexistente – pe harta frontului?

Vrem un învățământ bazat pe exigență sau un învățământ lax? Vrem să creștem generații de tineri puternici mental și fizic, adaptabili și siguri pe ei, siguri pe identitatea lor sau vrem să creștem tineri amorfi, fără ambiție și vigoare intelectuală și fizică, fluizi mental și vulnerabili psihic? Nu uitați, când răspundeți acestei întrebări, că atunci când exigența lasă loc moliciunii, e aproape imposibil să trecem înapoi la exigență, chiar dacă realitatea vieții ar cere-o.

Vrem un învățământ bazat pe autoritatea intelectuală și comportamentală a profesorului sau vrem un învățământ bazat pe autoritatea părinților și a copilului-rege în fața profesorului de la clasă?

Vrem să avem universități care să revină la rolul lor de a produce excelență sau vrem universități pe post de serviciu social care dau diplome tuturor netoților, de nu mai poți diferenția excelența de mediocritate și știința de pseudo știință? Afirm că universitățile sunt esența, ele îi formează pe cei care dau liniile directoare societății noastre, nu simple școli profesionale superioare. Am ajuns să avem, azi, în România, tot mai puțină chemare a tinerilor către științe exacte sau umanistice fundamentale, și chestii din ce în ce mai năstrușnice, de exemplu „master de egalitate de șanse”. Imposturi intelectuale finanțate generos de stat!

Vrem să avem în fața copiilor profesori de top sau vrem să-i avem preponderent pe cei care nu erau buni de altceva, alături de câțiva cu vocație? Suntem pregătiți la decizii curajoase pentru asta sau lâncezim în prizonieratul față de eternele rețele de prolicși „experți în științele educației”, sindicate și dulcele confort al mediocrității?

Ce înțelegem prin „echitate”? Egalizare prin scăderea nivelului celor de sus, așa cum Franța o face de 30 de ani – torpilându-și sistemul educațional – sau ridicarea cu orice preț al nivelului celor de jos, indiferent cât de mare e diferența cu excelența celor de sus? Vrem să oferim o deschidere către excelență celor care azi nu au nicio șansă, cauza principală fiind lipsa profesorilor de calitate în mediul rural (conjugată adesea cu indolența părinților) sau îi lăsăm în voia sorții, continuând să glosăm doct, înfulecând caviar, pe la simpozioane despre „echitate și egalitate de șanse”, sperând că vor găsi, pe cont propriu, un ascensor social? Suntem pregătiți pentru eforturile de coerciție față de părinți și profesori necesare pentru a atinge excelența pentru cei fără șanse azi?

Vrem ca școala să fie templul cunoașterii solide, a adevărurilor științifice, un loc de îmbogățire spirituală, prin tot ce înseamnă studiul științelor exacte și umanistice, predate de oameni bine pregătiți pentru asta sau vrem, sub falsul pretext al „deschiderii către societatea civilă”, să dăm acces în sala de clasă militantismelor și mimetismelor de tot soiul – triste maimuțăreli? Vrem să mergem înspre o societate dirijată de umorile și sentimentele militanților vocali sau înspre o societate dirijată cu calm și rațiune de oameni siguri pe fundamentele intelectuale imuabile ale civilizației noastre?

Vrem o țară care să fie model educațional pentru alții, din Europa sau din alte zări, sau vrem să reproducem modele care au falimentat – sau sunt pe cale să falimenteze – sisteme educaționale odată fantastice? Vrem să fim lideri, vrem să fim o busolă a valorilor educaționale sau adepți zombați ai unor tendințe împachetate în staniol mesianic, păguboase însă în contact cu realitatea copiilor noștri?

Vrem o societate îndreptată înspre crearea de bogăție materială și spirituală sau o societate orientată înspre divertisment?

Avem, pentru țara noastră, ambiția unui salt rapid, care să-i atragă să trăiască la noi în țară pe creatorii de valoare din Europa și lumea largă sau vrem să ne continuăm, obidiți, drumul prin istoria care se deschide în fața noastră, atrăgându-i la noi pe cei mai amărâți locuitori ai planetei?

Fără răspunsuri la aceste întrebări, desigur non-exhaustive, ministrul și ministerul au devenit ostatecii contextului politic. Nu puteau să îl lase pe președinte să iasă din mandat fără o lege, așa că alături de bune intenții, găsim inevitabilele compromisuri cu interesele diferiților actori pereni ai sistemului. E vizibilă amprenta intereselor sindicatelor, rectorilor, oengeurilor&alianțelor de oengeuri mufate la bani publici (cu atât mai vocale, cu cât mai ideologizate) și dorințele părinților, adesea ghidați de vraci educaționali, tot mai îndepărtate de interesul educațional al propriilor copii. A propos, cine a scris legea?

În realitate, dezbaterea publică despre educație este unica dezbatere cu adevărat relevantă despre cum vrem să arate țara noastră. Menirea ei este de a cristaliza opțiunile directoare ale modului în care ne educăm copiii, nu de a decide în piața publică tehnicități, precum numărul materiilor de la bac sau al orelor de curs, acesta fiind rolul specialiștilor. Epoca istorică în care trăim, anume o reașezare a rolului occidentului (în sens larg, deci și a noastră) în lume – reașezare care ne este net defavorabilă până acum -, războiul de la poarta țării noastre, criza demografică fără precedent, evidenta criză de leadership la nivelul UE, ne obligă la decizii mari, nu la ajustări de mică anvergură. Din păcate dezbaterea actuală a pornit foarte dezordonat și, dacă va continua în aceeași notă a temelor minore, ea va adânci deficitul de încredere între cetățean și autorități, va adânci faliile din societate, principalele unelte cu care ne distrugem singuri statul, și așa prea firav. Spus simplu drumul corabiei educației românești, condus de „România Educată” prezidențială, pare a fi tot mai mult un „drum de capă”: face ce poate pentru a nu se scufunda, dar cu siguranță nu va avea parte de vânturi favorabile, pentru că, de fapt, habar nu are înspre ce port se îndreaptă”, a scris Funeriu.

În final, el le dă un sfat dur părinților: „Închei, cu regret, prin a spune, cinic, părinților nemulțumiți de școala copiilor lor, realitatea: sunteți pe cont propriu, găsiți soluții paralele pentru copiii voștri! Dar ei știu asta pentru că o practică de multă vreme”.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți.Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

3 COMENTARII

  1. se stie:
    -daca ala micu e prost
    trebuie facut si tupeist!
    (oricum trebuie mult calciu:
    e bun la schelet,la unghii si la dintzi;
    mironov spune ca merge si cu magneziu)

  2. Neplăcut mai este și tipul ăsta, DF! Până la ultimul paragraf, mai să-l crezi că este onest.

    0.0 „Aceste repere axiologice, azi inexistente, ar fi trebuit să fie stabilite de șeful statului, conform articolului 80 din Constituție […]”

    Nespunându-vă că România (plus Franța, de care zice mai târziu) nu-i excepția, ci regula, nu vă poate spune nici că politica educațională actuală nu-i dictată de KWJ – ci mult mai de sus. Este internațională.

    0.1. „El afirmă că proiectul „România Educată” este un eșec, iar corabia învățământului românesc nu știe către „ce port se îndreaptă”.”

    S-avem pardon. Se știe exact unde și de ce, de aceea se și aplică (în atâtea țări!)

    0.2. „Care este portul înspre care vrem să îndreptăm corabia educației românești?”

    Victoria Democrației pretutindeni în lume. Lichidarea Prostimii. Eric Zuesse susține (cu link!) că Cecil B. Rhodes a creat planul pe la 1878. Cred că veți găsi și singuri pe net testamentul lui Cecil B. Rhodes. (Bieții oameni, trebuie să caute în toate cotloanele ca să înțeleagă cine conduce Democrația și încotro!)

    1. „Vrem o reformă în învățământ așezată pe un soclu moral solid sau vrem o reformă administrativă […]”

    Vrei să zici „soclu etic” ? Umblă zvonul că morala depinde de religie … Vrei să zici că ar conta ce vrem noi (vrea Prostimea) ? Într-o Democrație ?!

    2. „Vrem un învățământ bazat pe exigență sau un învățământ lax? Vrem să creștem generații de tineri puternici mental și fizic, adaptabili și siguri pe ei, siguri pe identitatea lor […]”

    („Nu uitați, când răspundeți acestei întrebări, că atunci când exigența lasă loc moliciunii, e aproape imposibil să trecem înapoi la exigență, chiar dacă realitatea vieții ar cere-o.”)

    Îhî: așa cum zici la finalul ideii, cât veți avea Democrație, nu veți mai avea școală. Așa cum zice Stânga americană, Neocon-ii n-au butonul de retragere, merg doar înainte.

    3. „Vrem un învățământ bazat pe autoritatea intelectuală și comportamentală a profesorului sau vrem un învățământ bazat pe autoritatea părinților și a copilului-rege în fața profesorului de la clasă?”

    Vezi punctul precedent! În plus, în Democrație, „”Those who can do, those who can’t teach.” Cine-i tâmpit să fie bătaia de joc a tuturor (șefi, părinți, elevi/studenți ?!) ? Și asta la salariile Democrației ?!?

    4. „Vrem să avem universități care să revină la rolul lor de a produce excelență sau vrem universități pe post de serviciu social […]”

    Cum ziceai: nu-i drum de întoarcere. Ai uitat să ne spui: excelență pentru ce și cine ? Pentru export ? Nici nu ne spui de ce nu pot produce universitățile „excelență” în timpul liber (după ore!) ? Unde vrei să „revină” universitățile ? La anii ’40 ? Produceau „excelență” atunci ? Ale noastre, ori care ?

    5. „Ce înțelegem prin „echitate”? Egalizare prin scăderea nivelului celor de sus, așa cum Franța o face de 30 de ani – torpilându-și sistemul educațional – sau ridicarea cu orice preț al nivelului celor de jos, indiferent cât de mare e diferența cu excelența celor de sus? ”

    Târziu, Ministre! Abia după ce te-ai mutat în Germania ?! Ce insinuezi ? Că doar Franța o face ?!

    6. „Vrem ca școala să fie templul cunoașterii solide, a adevărurilor științifice, un loc de îmbogățire spirituală, prin tot ce înseamnă studiul științelor exacte și umanistice, predate de oameni bine pregătiți pentru asta ”

    După câte decenii vii tu cu întrebarea asta ? În Franța ai întrebat ? Da’-n Germania ?! Da’-n Țările anglo-saxone ? Dar în celelalte țări europene (inclusiv Finlanda!) ? DAR ÎN RESTUL LUMII ? Acum vii cu vrăjeala asta ?

    7. „Vrem o țară care să fie model educațional pentru alții, din Europa sau din alte zări, sau vrem să reproducem modele care au falimentat – sau sunt pe cale să falimenteze – sisteme educaționale odată fantastice?”

    Acum zici ?! Cine zici că le-au falimentat ? Comuniștii ?

    8. „Vrem o societate îndreptată înspre crearea de bogăție materială și spirituală sau o societate orientată înspre divertisment?”

    Și dacă nu vrem, ce ? Se vor schimba ordinele ? Întrebarea e suspectă (de celebra ipocrizie), având în vedere de ce zici mai jos … de Vest vs. Est.

    9. „Avem, pentru țara noastră, ambiția unui salt rapid, care să-i atragă să trăiască la noi în țară pe creatorii de valoare din Europa și lumea largă sau vrem să ne continuăm, obidiți, drumul prin istoria care se deschide în fața noastră, atrăgându-i la noi pe cei mai amărâți locuitori ai planetei?”

    Poate nu-i escroc, ci doar retoric. Știe bine că mergem în direcție opusă. Deci, zici că nu ți-a trecut prin minte că și alții ar trebui să trăiască fericiți în țara lor (ridicându-și-o – cum propui să facem noi! ? Vrei doar să fim și noi un ElDorado (pe bune, nu relativ) pentru alții mai fraieri ?

    10. „A propos, cine a scris legea?”

    Excepțional! A ajuns la întrebarea-cheie! Cine-o putea scrie, pentru aproape toată planeta ?

    11. „În realitate, dezbaterea publică despre educație este unica dezbatere cu adevărat relevantă despre cum vrem să arate țara noastră.”

    Say … WHAT ?! Adică participarea României la Marele Râzboi de Apărare, care se joacă pentru moment în Ucraina, nu-i mai important ? Nici dacă România are sau n-are economie ? Servicii medicale ? Servicii sociale ? Vrei să producem „excelență” exclusiv pentru export ?!

    12. „Epoca istorică în care trăim, anume o reașezare a rolului occidentului (în sens larg, deci și a noastră) în lume – reașezare care ne este net defavorabilă până acum -, războiul de la poarta țării noastre, criza demografică fără precedent, evidenta criză de leadership la nivelul UE, ne obligă la decizii mari, nu la ajustări de mică anvergură.”

    Așa zice și Stânga americană. A treia oară în aproximativ 100 de ani, Democrația a ajuns în pragul unui război mondial. Ultima … speranță (de redresare! pe ruine fumegânde!). De-aia ziceam la 8. de ipocrizie … Zice că s-ar ridica Estul … Nu-i bai, ne-om muta. Ne mai facem de râs încă o dată, în nici 40 de ani.

    Altminteri, încă un articol excepțional, în aceeași zi.

    • Da, d-le Ursan: În Democrație, oamenii chiar urmează căi paralele (în privința învățământului, dacă vor să le învețe copiii ceva). D-l DF își cunoaște marfa.

      P.S.

      Mi se face și mie rușine, câte afirmații fac, practic aparent fără acoperire.

      Puteți asculta între 19:10 și 19:15. O suedeză spune că „dumbing down” se întâmplă și în Suedia.

      https://www.youtube.com/watch?v=eLpVy1nRPhU&t=1175s

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate