Cristian Hostiuc, redactor șef al Ziarului Financiar, se întreabă de ce liderii politici români nu fac lobby pentru produsele realizate în România, așa cum fac ceilalți cu țările lor.
Într-un editorial tranșant, jurnalistul economic Cristian Hostiuc pune oglinda în fața clasei politice de la București, taxând lipsa de viziune și „complexele” care paralizează capitalismul românesc în raport cu marile puteri.
Textul vine în contextul în care vicepremierul Oana Gheorghiu, acuzată că ar fi favorizat grupul privat german Schwarz Digits.
Compania face parte din Schwarz Group, proprietarul lanțurilor germane de magazine Lidl și Kaufland.
În luna martie, premierul Ilie Bolojan a avut o întâlnire cu Gerd Chrzanowski, CEO-ul Schwarz Group.
Modelul occidental: Președintele și ambasadorul ca „agenți de vânzări”
Jurnalistul a remarcat transformarea liderilor politici în vectori de marketing pentru companiile naționale. Donald Trump este oferit ca exemplu suprem de pragmatism economic.
Atunci când miza o cere, președintele american nu are ezitări în a deschide uși pentru corporațiile din țara sa.
„Ca să promoveze relațiile economice și de business americane, președintele Trump i-a luat în avion, în vizita în China, pe cei mai importanți executivi ai companiilor americane, începând cu Elon Musk de la Tesla, până la CEO-ul grupului financiar Citi. Şi nu a avut nicio problemă să facă lobby cu ei şi pentru ei la chinezi.”
Acest tip de comportament nu este o excepție izolată, ci o politică de stat aplicată zi de zi, inclusiv pe teritoriul României, de către diplomații străini. Diplomația modernă înseamnă, în primul rând, cifre de afaceri și contracte semnate.
„La București, ambasadorii Statelor Unite, Germaniei, Franţei, Austriei, Ungariei, Poloniei, Italiei etc. sunt primii care deschid ușile autorităților române […] pentru a aduce cu ei şi a promova companiile din țările lor. […] pentru că în fişa postului ambasadorului scrie că trebuie să-şi promoveze companiile din țara lui, să le ajute să câștige contracte şi să aibă vânzări.”
București: Frica de DNA și abandonarea capitalului autohton
În antiteză cu acest asalt comercial extern, autoritățile de la București suferă de o paralizie cronică.
În timp ce liderii globali fac lobby fără nicio reținere, politicienii români consideră că interacțiunea cu mediul privat este un subiect tabu, ascunzându-se în spatele pretextului fricii de instituțiile anticorupție.
„La Bucureşti nimeni nu promovează nimic, toată lumea fuge de business, toată lumea spune că nu este treaba Guvernului sau a președintelui să promoveze companiile private, şi, ironic, în special cele românești, pentru că asta ar fi trafic de influenţă şi te caută DNA.”
Această mentalitate defensivă vulnerabilizează companiile românești, lăsate să se bată singure pe piețele externe, fără sprijinul logistic sau politic al propriului stat.
„Triunghiul Bermudelor” din ministere și paradoxul istoric
O altă problemă majoră identificată este ignoranța structurală. Decidenții din ministere și agențiile de înzestrare militară pur și simplu nu cunosc oferta economică a țării pe care o reprezintă.
Atunci când România cumpără tehnică militară de miliarde de euro, oficialii nu știu sau nu pot să impună clauze de compensare (offset) prin care furnizorii străini să fie obligați să cumpere produse românești:
„…consilierii economici şi de securitate care se învârt în jurul înzestrării armatei pentru a cumpăra armament din afară ar trebui să ştie ce să vândă nemților, francezilor, americanilor, italienilor. Iar aici există o gaură totală, un adevărat Triunghi al Bermudelor, în nivelul de cunoaștere a ceea ce au de vânzare sau pot să vândă companiile românești”
Pentru a sublinia gravitatea acestei lipse de viziune mercantile, jurnalistul face o comparație neașteptată cu pragmatismul regimului comunist, mult mai atent la balanța comercială a țării decât guvernanții de astăzi.
„Dacă te uiți de curiozitate în stenogramele Comitetului Central al PCR, rămâi uimit cât de mult puneau accentul comuniștii pe vânzarea de produse românești în afară. Se făceau planuri de vânzare ca în cel mai pur sistem capitalist, se deschideau piețe…”, a remarcat Hostiuc.
Liderii României trebuie să iasă la vânzare
Soluția propusă este o schimbare radicală de paradigmă la vârful statului.
Premierul, președintele și primarii marilor orașe trebuie să își asume deschis rolul de promotori ai brandurilor autohtone, indiferent că vorbim despre tehnologie de vârf sau produse tradiționale:
„…problema nu este că Oana Gheorghiu a fost, cred că neintenționat, un agent de vânzare pentru produsele Schwarz Digits […] ci că președintele Nicuşor Dan, premierul Ilie Bolojan sau cel care va veni premier, ceilalți miniștri nu sunt agenți de vânzări pentru magiunurile Topoloveni sau gemurile lui Răzvan Idicel, pentru trenurile Softronic sau Leon, sau pentru oricare alt produs sau serviciu realizat în România.”
Într-o lume în care, așa cum avertizează autorul, „pentru a intra pe alte piețe cu produse şi servicii […] s-au declanșat şi se declanșează războaie”, România nu își mai permite luxul de a fi doar un simplu cumpărător. Economia națională are nevoie urgentă ca liderii ei politici să înțeleagă regulile dure ale pieței globale: „Măcar dacă am şti şi noi ce avem de vânzare, că de importat, toată lumea stie”.
