Mihail Neamțu, președintele Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților, a fost recent în Uganda, pentru a asista la preluarea funcție de președinte de către Yoweri Museveni.
Deputatul a transmis impresiile sale din această călătorie, remarcând creșterile economice înregistrate de această țară, precum și creștinismul înfloritor din statul african.
„Uganda este Perla Africii!
Există călătorii care te schimbă nu prin spectacolul exotic al distanței, ci prin adâncimea mărturiei pe care o poartă. Uganda a fost, pentru mine, una dintre acestea.
Am ajuns în inima Africii la invitația oficialităților unei țări de cincizeci de milioane de oameni — un popor în care nouăzeci și opt la sută se declară creștin, dintre care peste cinci sute de mii sunt ortodocși practicanți, cu parohii vii, cu tineret catehizat, cu episcopii în creștere.
Am participat la ceremonia solemnă de învestire a unui președinte care nu se jenează să invoce public numele lui Hristos și să guverneze în spiritul valorilor perene ale familiei și ale comunității.
Într-o epocă în care liderii occidentali se feresc de orice referință la creștinism, gestul acesta capătă o greutate simbolică aparte.
Mitropolitul Ieronimos și Ortodoxia Africană
Întâlnirea cu Mitropolitul Ieronimos a fost, fără îndoială, momentul de suflet al acestei deplasări. Păstorind o Mitropolie care se întinde peste un continent întreg — Africa Orientală —, Înaltpreasfințitul Ieronimos poartă pe umeri o responsabilitate pe care puțini o înțeleg din fotoliile confortabile ale Europei bogate.
Ortodoxia crește în Africa cu o vitalitate pe care Occidentul creștin a pierdut-o de decenii: comunitățile se înmulțesc, tineri africani îmbrățișează monahismul, se construiesc mănăstiri și școli teologice, se traduc texte patristice în limbi locale.
Această Ortodoxie africană nu este o replică exotică a Bizanțului, ci o înflorire autentică a aceleiași credințe care a luminat Egiptul și Etiopia.
Faptul că România — țară ortodoxă de vocație, cu una dintre cele mai mari comunități ortodoxe din lume — nu are o prezență diplomatică, culturală și ecleziastică mai consistentă în această parte a globului este o lacună pe care nu o mai putem acoperi cu scuze administrative.
Aș vrea să afirm cu toată claritatea ceea ce diplomația oficială UE nu discută decât în șoaptă: creștinii africani sunt uciși. Nu metaforic — ci în carne și oase, în propriile lor biserici, în propriile lor sate.
De Crăciun, atacuri coordonate ale Boko Haram și ale altor grupări jihadiste au transformat biserici din Nigeria în locuri ale martiriului. Același coșmar se repetă în Mali, în Burkina Faso, în Mozambic, în Republica Centrafricană.
Ce face Comisia Europeană? Cum răspunde Kallas? Publică rapoarte.
Finanțează programe de „dialog intercultural”. Dar nu numește agresorul. Nu apără cu fermitate victimele. Nu condiționează ajutorul de dezvoltare de garanții concrete pentru minoritățile creștine.
O Europă care și-a scos crucile din spațiul public nu mai are nici vocabularul teologic, nici curajul moral de a apăra Crucea lui Hristos.
Winston Churchill nu a numit Uganda Perla Africii dintr-un capriciu literar. Cel mai fertil pământ al continentului, lacuri de o frumusețe copleșitoare, o biodiversitate unică — Uganda are tot ceea ce geografii numesc „dotare naturală excepțională”. Dar ceea ce este cu adevărat remarcabil este traiectoria economică a ultimelor trei decenii.
În 1990, Uganda era un stat epuizat de războaiele civile și de dictatura lui Idi Amin.
Astăzi, tabloul este cu totul altul:
•Creștere economică susținută de peste șase procente anual în medie, timp de aproape treizeci de ani — una dintre cele mai constante din Africa Subsahariană
•Sectorul agricol exportă cafea, ceai, vanilie și flori către piețele europene și asiatice; Uganda este al doilea exportator de cafea de pe continent, după Etiopia
•Populația tânără — cu o vârstă medie sub optsprezece ani — reprezintă o forță de muncă în plină expansiune și o piață de consum cu o dinamică explozivă
•Penetrarea tehnologiei mobile depășește șaptezeci la sută din populație; fintech-ul și economia digitală cresc cu ritmuri pe care Europa le privește cu uimire și invidie
•Infrastructura s-a modernizat vizibil: drumuri, aeroporturi, rețele energetice — inclusiv prin valorificarea potențialului hidroelectric al Nilului
•Rezervele de petrol estimate la peste șase miliarde de barili, urmează să intre în producție comercială în anii următori, printr-un proiect major al cărui traseu traversează Uganda și Tanzania
Am vizitat una dintre cele mai mari fabrici de cafea din această țară. Un complex agroindustrial impresionant, cu standarde internaționale de procesare, cu capacitate de export directă. Și m-am întrebat — inevitabil — de ce România nu are nicio relație comercială directă cu Uganda în acest domeniu.
De ce importăm cafea africană prin intermediari olandezi sau germani, plătind adaosuri succesive, când am putea construi un parteneriat direct cu producătorul?
De ce industria IT românească — remarcabilă, recunoscută pe piețele globale — nu și-a proiectat privirea spre o piață de cincizeci de milioane de utilizatori digitali în plină expansiune?
De ce nu există fonduri de investiții româno-ugandeze, programe de burse, acorduri bilaterale în infrastructură?
Răspunsul este simplu și trist: pentru că elitele noastre diplomatice și economice privesc Africa cu un amestec de condescendență și ignoranță pe care îl numesc, eufemistic, „prioritizarea relațiilor europene”.
Închei cu o invitație — sau, dacă vreți, cu o provocare.
România a petrecut treizeci de ani uitându-se spre Vest cu o admirație care a degenerat treptat în mimetism și, uneori, în slugărnicie intelectuală. Am copiat modele, am adoptat agende, am internalizat reflexe ideologice ale unor elite liberal-atee care ne sunt, în fond, profund străine în substanța lor spirituală. Am confundat modernizarea cu dezrădăcinarea și integrarea cu abandonul identității.
Lumea nu se reduce la Bruxelles. Există cincizeci de milioane de ugandezi care cresc în credință și în prosperitate. Există o Ortodoxie africană care înflorește în timp ce cea europeană se contractă.
Există piețe, oportunități, parteneriate și, mai presus de orice, frați în credință care au nevoie de solidaritatea noastră concretă.
O diplomație matură, o clasă politică eliberată de ideologia îngustă a progresismului obligatoriu, un mediu de afaceri cu viziune — toate acestea ar trebui să privească Uganda nu ca pe o destinație exotică, ci ca pe un partener strategic și ca pe un argument viu că valorile creștine nu sunt un vestigiu al trecutului, ci motorul unor societăți cu adevărat viabile.
Perla Africii strălucește”.
