Traian Ungureanu (n. 1 martie 1958) este unul dintre ziariştii români de calibru. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, specializarea română–engleză, el scrie pentru început la revistele Amfiteatru şi Viaţa studenţească.
Articolele lui se centrează pe două teme principale, politica şi sportul, în care Traian Ungureanu vede forme de cultură şi comunicare simbolică. Tentat şi de domeniul literar, jurnalistul îşi publică eseurile dedicate culturii literare şi politice în Viaţa Românească, România literară şi Caiete critice. De la sfârşitul anilor 1980 până în 2003 continuă aceste direcţii la BBC, unde este una dintre vocile pe care ascultătorii le aşteaptă cu interes şi nerăbdare. În 2003 are deja peste o mie de articole, cronici editoriale şi eseuri publicate în Evenimentul Zilei, România liberă, Opinia studenţească, Orizont, Contrafort. Face în continuare jurnalism radio, dar de data asta la Europa Liberă, pentru care realizează, din 2003, cronici politice şi sportive săptămânale. Din 2000 scrie la revista 22. Din 2004 este deţinător de rubrică la Idei în Dialog, iar în2005 devine senior editor la Cotidianul. E preocupat în continuare de lumea sportului, despre care scrie la început în Fotbal Plus şi Pro Sport,pentru ca din vara lui 2003 să semneze în Gazeta Sporturilor. În acelaşi an este desemnat laureatul pentru jurnalism al premiului acordat de Grupul pentru Dialog Social, în vreme ce Societatea „Timişoara“ îi decernează Premiul „Alexandru Indrieş“. Din 2015 publică săptămânal un blog- editorial în cotidianul Adevărul.În 2004 debutează în volum la Humanitas cu Manifestul fotbalist, o carte dedicată analizei culturale a sportului.
Urmează, tot la Humanitas,în seria de autor, volumele: Războiul timpurilor: asediu islamic şi declinul occidental(2006), Tehnica neputinţei la români(2006), Despre Securitate: România, ţara „ca şi cum“(2007), Eroi şi jocuri populare(2007), Olimpia în exil(2008) şi Încotro duce istoria României(2008).
