E greu de spus în ce măsură a existat o dezbatere reală în problema Covid-19 și a măsurilor de contracarare a virusului. Dar cine a fost atent la cei care au argumentat de partea scepticismului a putut constatat o anumită trăsătură comună: cei mai mulți dintre ei erau profesori și doctori retrași din activitate. Nu toți, dar cei mai mulți.
În România s-a distins prof. Vasile Astărăstoae, fostul decan al Facultății de Medicină din Iași, și fost președinte al Colegiului Medicilor. În Germania s-a remarcat în special profesorul dr. Sucharit Bhakdi, unul din cei mai reputați infecțiologi, retras și el din activitate de ceva timp. În Marea Britanie, printre mulți alții, s-a făcut auzită deosebit de pregnant vocea prof. doctor John Lee, fost profesor la Universitatea de Medicină din Hull York. Mai sunt desigur și alții…
Motivul nu îl reprezintă neapărat experiența mai îndelungată și cu siguranță nu lipsa de experiență cu un nou virus. Adevărata cauză o reprezintă lipsa de teamă și imunitatea crescută în fața unor posibile represiuni. Cu alte cuvinte, profesorii ieșiți la pensie nu își mai pot pierde nici locul de muncă, nici finanțele, nici nu își pot vedea amputată cariera profesională. În cel mai probabil caz vor fi terfeliți, cum se întâmplă deja, și reputația le va fi afectată parțial. Dar cam atât…
Într-unul din interviurile acordate la începutul pandemiei prof. Vasile Astărăstoae își motiva astfel decizia de a critica poziția oficială în privința covid -19: am vorbit cu virusologi și medici infecționiști de la noi din România și i-am întrebat de ce nu ies să vorbească și să spună adevărul, iar ei mi-au răspuns că le este frică. Desigur că unii medici de la noi au simțit pe pielea lor ce înseamnă nu neapărat să te poziționezi contra curentului, ci doar să afirmă că spitalul e gol, cum a fost cazul doctorului Mircea Hurmuzachi de la Spitalul de Boli Infecțioase Sf. Parascheva din Iași, destituit în urma acestei constatări banale dar periculoase.
Situația nu este specifică doar României. Într-un interviu recent prof. Dr. Sucharit Bhakdi menționa că în urma intervențiilor sale critice față de politica guvernului german în privința Covid-19, i s-a interzis accesul în laboratoarele de cercetare ale Universității din Kiel acolo unde a predat o bună parte a carierei.
Tot în Germania, profesorul și politicianul german Wolfgang Wodard, fost profesor la Universitatea din Flensburg, unul dintre primii critici ai isteriei create de noul coronavirus, a fost dat afară din comitetul director al Transperency International pentru opiniile sale legate de coronavirus.
Cei aflați încă pe o poziție universitară puternică, cum este cazul profesoarei de epidemiologie teoretică de la Oxford, Sunetra Gupta, se lovesc, la rândul lor, de probleme foarte similare. „Am descoperit că ne este greu să ne publicăm rezultatele muncii noastre în reviste mainstream. Din păcate, tot ceea ce deviază de la consens a fost primit critic – nu doar o critică a științei folosite, ci am fost etichetați ca spunând lucruri primejdioase”, afirma Sunetra Gupta.
Din nou, cazul său nu este singular. Profesoara de biologie matematică Gabriela Gomes, care predă în prezent la Universitatea Strathclyde din Glasgow și care în trecut a fost visiting professor la Universitatea din Minessota, la Institutul de Științe Biomatematice al Universității Ohio și la Universitatea din Sao Paolo, și-a văzut refuzată o lucrare în care argumenta că imunitatea de turmă pentru Covid-19 s-ar putea să fie în jurul pragului de 20% din populație. „Oamenilor nu li se comunică informații esențiale deoarece revistele de știință refuză să le publice. Motivul principal pentru care ni s-a respins de la publicare ultima lucrare în privința imunității de grup a fost că, date fiind consecințele pentru sănătatea publică, ar însemna o justificare a relaxării măsurilor și i-ar pune pe oameni în pericol,” a afirmat Gomes.
Cazul medicilor americani din prima linie care susțineau că zincul, hidroxiclorochina și azitromicina au dat rezultate excepționale în lupta contra Covid-19 și care s-au văzut cenzurați de pe toate canalele de social media este destul de cunoscut. Unul dintre cei care au apărut în videoclip și-a pierdut locul de muncă. Un altul, dr. John Todaro, și-a văzut cercetările despre imunitatea preexistentă etichetate ca fiind de „dreapta”, iar medicilor li s-a interzis să împărtășească descoperirile lui Todaro.
Prof. britanic Karol Sikora, fost consilier pentru Organizația Mondială a Sănătății, a fost cenzurat pe Youtube după ce a acordat un interviu în care susținea că epidemia este pe sfârșite. Deși Sikora a susținut carantina în primăvară, Youtube a interzis în prima instanță interviul și abia ulterior când scandalul a luat amploare a decis să-l reposteze.
În aceste condiții, nu ar trebui să fie de mirare că jurnaliști precum editorialista ziarului britanic The Telegraph, Allison Pearson, au fost suspendați de pe Twitter pentru mesajul „abuziv” că „elevii trebuie să intre în contact cu virusul deoarece asta ne va aduce mai aproape de imunitatea de grup”.
În aceeași ordine de idei, poate că ar trebui să fim doar un pic mirați când reviste pretins conservatoare precum prestigioasa First Things i-a cenzurat un articol jurnalistului britanic Peter Hitchens tot din cauza scepticismului manifest.
Prima victimă a războiului (contra coronavirusului) este adevărul, spune o maximă celebră. În condițiile de cenzură crescânde de astăzi este limpede că adevărul nu are prea multe șanse, ceea ce nu neagă însă sub nicio formă că nu valabilitatea gândului lui Albert Camus: „singura șansă de a lupta cu boala este onestitatea”.
