Unii se bucură tâmp, alții o dau în bășcălie pe la noi, după anunțul americanilor că vor pune de-o autostradă și o cale ferată ce vor lega portul Constanța de cel polonez Gdansk.
Cu atât mai mult cu cât „la pachet” vine un acord concret legat de modernizarea și dezvoltarea centralei nucleare de la Cernavodă, plus niște frăzuțe care dau de înțeles că paradigma colaborării militare va suferi modificări, aș zice că ar trebui să tragem aer în piept, să ne deșteptăm și fim „pe fază”.
Pentru SUA, la fel și pentru britanicii de UE părăsitori, teama primordială este ca tehnologia, spiritul organizatoric și capitalul german să nu facă vreo împreunare cu uriașele resurse naturale, dar și umane ale Rusiei. Adică exact ceea ce se derulează déjà cu mare viteză și eficiență, pe sub perdeaua de aparențe pe care o etalează când drăgălaș, când sforăitor, Germania cea reunificată cu oblăduire de la Moscova. NorthStream 2 merge ca uns, urmând să pompeze gaz rusesc direct în economia germană, trasul pe fese când vine vorba de banii germani către NATO face rimă tot mai evident cu planurile pentru o armată europeană, iar dacă iei la bani mărunți schimburile economice germano-ruse…chiar te ia cu amețeală.
În aceste condiții, și cu britanicii ieșiți din UE, americanii trebuie să facă ceva pentru a nu fi ejectați din jocul european, până nu e prea târziu. Iar acel ceva este „coridorul sanitar” despre care s-a vorbit pe ici-pe colo în ultimii ani, proiect care are drept piloni Polonia și România, prinse istoric în cleștele ruso-german. Ideea unui asemenea construct nu e tocmai nouă: proiectul „Intermarium”, pe care polonezii și-l doreau intens, era schițat cu decenii în urmă. În variantele sale cele mai optimiste, ar fi urmat să fie un fel de „tărâm de mijloc” European destul de întins, cu ieșire la Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică. Rațiunile actuale împing, foarte probabil, către o soluție mai puțin visătoare- un spațiu care să lege doar Marea Neagră de Marea Nordului, în care dependențele din strânsoarea ruso-germană să fie reduse până la anulare.
Nu cred că a fost doar sesiune de poze și vorbe goale. Americanii s-au prins că începe să fie târziu și vor da pinteni proiectului articulat pe linia Constanța-Gdansk. Cum e nevoie de temelii solide, poate că României îi va fi dată șansa de a se recupera din stadiul dizolvant în care a fost adâncită în ultimele decenii. Urmează vremuri interesante: s-ar putea să auzim din nou noțiuni ca „independență energetică”, „independență agro-alimentară”, „reindustrializare” și „suveranitate”. Și s-ar putea să vorbim în sfârșit deschis, cu tot cu calcule, despre o unire pe cât de firească, pe atât de interzisă și acum de voia unor foști semnatari de pact criminal. Să fie într-un ceas bun!
Articol publicat inițial aici, preluat cu acordul autorului.
