Putin, ca agent al Occidentului

Putin, când a pornit agresiunea împotriva Ucrainei, și-a făcut niște calcule: Occidentul este slab și dezbinat, după doi ani de pandemie în care s-au luat tot felul de măsuri aberante, americanii s-au retras rușinos din Afganistan, lăsând țara în mâna talibanilor, au în frunte un președinte despre care se spune că este aproape senil, el se vedea ca un lider admirat de toți conservatorii europeni și americani pentru apărarea credinței și a tradiției în fața ideologie progresiste, mai atacase înainte Ucraina, în 2014, fără prea mari consecințe, europenii sunt prea legați de gazul rusesc ca să îi impună sancțiuni serioase, ucrainenii nu se vor apăra serios, îl vor vedea ca pe un eliberator în fața căruia se vor preda. De aceea, pesemne, i s-a părut că acum este șansa lui de a pune piciorul în prag, de a readuce Rusia la statutul de mare putere, de a demonstra că își poate impune voința prin forță și poate reface zonele de influență deținute până de curând. Numai că, de data asta, lucrurile n-au mers așa cum erau plănuite. În locul unei intervenții rapide, în care armata rusă să atace eficient, iar ucrainienii să se predea și să-i primească pe militari ca pe eliberatori de nazistul evreu din fruntea statului, s-au lovit de o apărare înverșunată, de sancțiuni internaționale și de o condamnare internațională la care sigur nu se aștepta. Foarte probabil riposta ucrainenilor în fața rușilor va rămâne, în istoria lor, una din paginile glorioase de istorie, care va marca și despărțirea de verii lor slavi.

Hai să presupunem, într-un scenariu favorabil rușilor, că-i vor bate cu armata pe ucraineni. Cum vor fi priviți apoi de aceștia, după ce le-au atacat orașele, au bombardat blocuri de locuințe, spitale, au ucis civili, provocând imense pagube materiale și mii de morți? Își vor putea impune dominația doar prin forță, represiune, iar ucrainenii, în cazul că vor fi supuși prin forța armelor, vor căuta orice mijloc posibil ca să scape de „eliberatori”. O cale de împăcare între cele două popoare nu mai este posibilă cel puțin în următorii zeci de ani, până se vor naște alte generații care nu vor mai fi marcate de războiul de acum. În momentul acesta, ucrainenii sunt tot mai întăriți în convingerea că destinul lor este departe de Rusia, fie că vor fi primiți sau nu în UE și NATO.

În Rusia situația e și mai dificilă. Dacă în țările UE au fost interzise site-urile de propagandă rusești (și, pe bună dreptate, e mare scandal pe tema asta), în Rusia dacă nu urmezi linia oficială prescrisă de presa de stat poți face ani grei de pușcărie. Oricum este interzisă orice presă care nu ar reflecta fidel linia oficială. E nasol în Occident cu libertatea informării, în Rusia însă e de-a dreptul tragic. Nicăieri nu mai e de trăit.

Sancțiunile economice fără precedent vor afecta nivelul de trai al rușilor. Unora dintre ei le e rușine de acțiunile conducătorului lor, dar sunt și unii văd în Occident un dușman cu care trebuie să lupte, nimeni nu știe procentele adevărate, căci nu se poate face un sondaj de opinie corect, iar sancțiunile sunt văzute ca având efecte reciproce, pentru că și cei care le pronunță vor avea de suferit. În timp însă, când nivelul de trai va scădea și mai mult, e posibil să-și mai schimbe opinia. Afacerile rușilor erau cu europenii, în special cu nemții. Până se reorientează ei către chinezi, indieni, câteva nații africane, și vor stabili noi relații comerciale, vor mai trece ani buni. Iar cu chinezii chiar nu ești sigur de nimic.

Protestele publice împotriva lui Putin și a invaziei în Ucraina se lasă cu arestări. Oricum Putin nu este pus de popor, prin urmare nu poporul îl va da jos prin alegeri sau mișcări de stradă. Dar, pe măsură ce credibilitatea lui scade, ca urmare a acțiunilor dezastruoase, îi va fi tot mai greu să rămână la putere, va face tot mai multe abuzuri, statul va deveni și mai polițienesc și va căuta să reprime toate mișcările de protest. În plus, se va rupe tot mai mult de lume, căci mesajele care vin de afară sunt tot mai mult anti-Putin.

Putin își pierde credibilitatea în fața rușilor, dar mai grav este că își pierde calitatea de conservator în fața conservatorilor de pretutindeni. În fața unui Occident tot mai acaparat de ideologiile care promovează elgebetismul, el făcea figura unui conservator care apără tradiția, creștinismul și familia, care se opune eroziunii și disoluției societății. Dacă mergeți în Rusia veți vedea că nu este așa, că depravarea și alcoolismul fac ravagii acolo, și nici așa religioși n-ar fi după cum se laudă. Cel puțin asta susțin cei care cunosc situația din interior. Mai poate păstra figura aceasta după ce pornește un război în care sunt uciși ucraineni ortodocși, sunt bombardate spitale și biserici și își arată fața de tiran fără scrupule? Sincer, am crezut că nu, dar am văzut cu surprindere că poate, dar deja nu mai sunt la fel de mulți cei care-l pun la icoană. Era o speranță că există un loc în lume, Rusia, în care sunt păstrate valorile adevărate ale vieții, și care nu e supus decăderii din restul lumii. Iată că regele e gol, situația de aici nu este, nici în ce privește credința și tradiția, nici nivelul de civilizație, la nivelul la care se așteptau. Seamănă cu iluziile pe care numeroși intelectuali occidentali le nutreau față de Rusia Sovietică, un loc unde capitalismul exploatator a fost înfrânt, sărăcia, foametea și umilirea celor slabi au încetat, iar oamenii trăiesc în frățietate, construind cu entuziasm comunismul. Când se apropiau mai mult vedeau că nu e chiar așa, unii aveau puterea să-și mărturisească greșeala, alții preferau să persevereze în ea. La fel va fi și acum. Invazia Ucrainei a arătat fața lui Putin și a Rusiei aflate sub dominația lui.

Fără să se fi așteptat la așa ceva, Occidentul iese întărit. A putut să impună sancțiuni care îi costă și pe ei, deci își asumă un cost și niște riscuri, nu vor spune că e o victorie gratuită, pe lângă ajutorul în armament și bani pe care îl trimit Ucrainei. Dar, în condițiile în care era slăbit, dominat la Bruxelles de o birocrație nealeasă care decidea din pix soarta națiunilor, iar în SUA de un partid care nu prea mai are legătură cu oamenii, ci cu o ideologie pe care vor s-o impună cu orice preț, își găsesc acum unitatea și coeziunea în fața pericolului numit Putin. Căci în caz de război toate disensiunile interne trec în plan secund, iar tot ce contează este victoria în fața inamicului amenințător.

Știți de ce îmi e teamă? Rusia va pierde acest război. Chiar dacă va câștiga militar, cu mari pierderi în oameni și tehnică de luptă, va fi înfrântă pentru că va fi izolată și va întâmpina cele mai grele sancțiuni economice. State europene care făceau jocul Kremlinului din nevoia de gaze ieftine își asumă pierderile și renunță la toate contractele economice. La fel, mai toate firmele importante occidentale se retrag din Rusia. Asta înseamnă că regimul dictatorial al lui Putin se va prăbuși economic. Dacă va câștiga militar, va fi izolată de restul lumii, iar resursele ei naturale nu vor mai valora nimic. Iar dacă va pierde și militar, atunci Putin va fi judecat pentru crime de război la tribunalul de la Haga.

Dar, în acest război nu s-au înrolat nici femeile care cred că au nimerit în corpul greșit și se consideră bărbați, nici bărbații biologici care se consideră femei. Dacă sunt astfel de militari de partea ucraineană implicați în război, aș dori să știu și îi asigur de tot respectul meu. Am văzut doar câteva ONG-uri de propagandă homosexuală care condamnau agresiunea, ținându-se însă departe de ea. La final însă, vor spune că a fost o victorie a toleranței, incluziunii, liberalismului și democrației în fața forțelor conservatoare, retrograde, ale întunericului și evului mediu. Căci Putin a fost perceput, inclusiv de o parte din românii conservatori, ca cel mai de seamă reprezentant contemporan al conservatorismului, apărător al familie și ortodoxiei, în luptă cu decadența occidentului. Vezi declarațiile Arhiepiscopului Teodosie, dar și al altor mireni, despre donațiile lui Putin către mănăstirile din Muntele Athos și despre cât de credincios li se părea liderul rus, și care vedeau în el marea speranță pentru păstrarea credinței.

Mișcările conservatoare vor trebui construite pe o bază care nu mai are nimic comun cu Putin, cu dughinismul, o ideologie mistică și violentă a slavilor care vor salva lumea de la decadență, și cu alte populisme anti-occidentale travestite în conservatorism. Poate ar fi momentul pentru o reconsiderare.