Umbre strălungi
De mâinile stângi,
Se întind peste țară,
Ating din afară
Tot ce e sfânt.
Codrul răpus,
Fuge spre-apus.
Lacom străinul,
Stoarce și vinul,
Smulge pământul de rod.
Românul tace.
Grâul se coace.
Apucă drumul
Spre toți și niciunul,
Suntem uniți,
Toți înrobiți.
Răul spre bine,
Sângele-n vine,
Poartă vaccinul,
Dulce-i pelinul.
Mărturii clandestine.
Capul plecat.
Oameni de stat,
Calcă mulțimea,
Primesc chenzina:
Sistem resetat!
Orbi ne vedem,
Duși de sistem.
Veșnicul plâns,
Rânjet ascuns,
Gurile nopții
Ne-nghită pe toții,
În chin și bătăi.
Nu mai e tihnă,
Nici somn de odihnă,
Postavul s-a rupt
Și gândul e supt,
Chilia golită
Și ruga zgornită,
Cuvintele tac.
Copiii sunt luați,
Plâng mame, tați.
Crucea pe turlă,
Viața ne urlă:
„Mormântul e gol!
Cui m-ați lăsat?
Pentru voi, Eu M-am dat!”.
Hristos a înviat!
Adryan, mulțumesc. În cazul acestui vers, Ne-nghită pe toții, am dorit să fie echivalentul și înțelesul mot-a-mot: Ne înghit pe toți. Sper că acum e mai limpede. Pentru stil, sonoritate și rimă a trebuit să găsesc acest artificiu, poate ușor arhaic.
„Gurile nopții/ Ne-nghită pe toții,/ În chin și bătăi.” ???
„Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.” Luca 9,55
„Gurile zilei/ Mă-nghită pe mine/ Ne-nghită pe toți/ În pocăință și har”.
😉