miercuri, februarie 19, 2025
OPINIIPleacă Tanda, vine Manda

Pleacă Tanda, vine Manda

De prea multe ori în istoria recentă, România a schimbat o stăpânire cu alta, o Poartă cu alta, o „putere garantă” cu alta, sau cu mai multe.

Faptul că avem cea mai slabă clasă politică, formată din slugoi inculți și lipsiți de viziune care pot fi comparați, poate, doar cu generația de cozi de topor aduse în aparatul de stat de bolșevicii veniți călare pe tancurile sovietice în anii 40-50, e strict vina noastră.

Contraselecția a prins rădăcini adânci în societatea românească doar din cauza noastră, a majorității care a asistat pasivă la transformarea acestei țări într-un pașalâc modern, într-o gubernie occidentală care prezintă interes doar prin potențialul și prin resursele pe care le are. Cine spune că avem mania persecuției sau că ne încredem prea mult în „mitul cetății asediate”, pesemne că e idiot sau născut ieri seară.

În acest context, nu putem să nu remarcăm că Imperiul Habsburgic nu și-a pierdut niciodată esența, ci doar proporțiile teritoriale, cel mult. Astăzi, nu mai sunt funcționarii Casei de Habsburg cei care scot aur și sare peste hotarele Transilvaniei, ci alți legați imperiali, dar care au sediul tot la Viena. Sarea nu mai este la modă acum, însă a fost foarte repede înlocuită cu petrol, lemn și gaze. Mult-lăudatul (de unii) premier Năstase le-a dat PETROM-ul fără să clipească, respectând până la ultima virgulă Memorandumul cu FMI semnat parșiv de Băsescu în 2000, din postura de împuternicit al României în relația cu Înaltele Porți financiare ale lumii.

Mai întâi, OMV a tras lozul cel mare punând laba pe tot ce se putea, în România. Dintr-o firmă de apartament, mai mult sau mai puțin, au ajuns unul din cei mai mari jucători pe piața mondială a petrolului și produselor derivate din petrol. Apoi, Schweighofer, Kronospan, Egger și alte SOVROM-uri austriece din industria lemnului ne-au bărbierit pădurile până la piele, fără nicio umbră de scrupule.

Nu demult, un reprezentant austriac spunea că defrișările barbare comise în România nu ar fi posibile la ei acasă, deoarece legislația le-ar interzice. La noi, însă, pot face prăpăd după bunul plac. România nu a ajuns doar un sat fără câini, ci un sat cu câinii asmuțiți pe săteni.

„Nu am fi fost primiți în structurile euroatlantice fără aceste concesii”, ar spune unele guri din care curge, printr-un colț, salivă. Serios?! Dar dacă intrăm ca niște câini înlănțuiți, cu coada între picioare și căciula în mână, cu atitudine de sclav roman care așteaptă cuminte Saturnaliile, atunci de ce să mai intrăm? Ce să le mai dăm? Aerul, fecioarele, copiii? Viața? Ce rost mai are să fii lângă masa bogaților, dacă tot ce poți face e să aștepți, în genunchi, ciozvârte aruncate în silă pe podea?

Mă văd nevoit să repet, cu amărăciune: pe slugi nu dă nimeni nici măcar doi bani! Oricât le-am dat și le dăm austriecilor, tot habsburgi vor rămâne în relație cu noi. Și știu să-și joace cărțile foarte bine, nu degeaba Viena a fost hub-ul internațional al spionilor în perioada Războiului Rece. Nu degeaba oameni politici importanți ai Imperiului German de Est au fost cumpărați de Rusia, primind fotolii călduțe prin diverse consilii de administrație rusești. Vreți și nume? Karin Kneissl, de exemplu, fost ministru de Externe. Christian Kern, fost cancelar. Wolfgang Schüssel, alt fost cancelar. Jörg Schelling, fost ministru de Finanțe. Stați liniștiți, lista poate continua.

Cum spuneam, austriecii își joacă bine toate cărțile și ne țin în șah sistematic, ca pe niște slugi permanente, și se vor opune intrării României în Spațiul Schengen. Probabil sinistrul Bode, o loază de partid care se pricepe doar la dormit pe bancheta din spate, s-a văzut recent, în două rânduri, cu omologul său de la Viena doar pentru a oferi un lustru românesc pantofilor acelui dregător imperial. Altă explicație de bun-simț nu cred că există.

Și totuși, ce e de făcut în această sarabandă în care Tanda se schimbă cu Manda astfel încât tot timpul să existe câte un stat care se opune ca România să fie considerată, de drept, 100% europeană? Cu actualii argați scârnavi de la București, probabil nimic. E aproape imposibil să-ți depășești condiția de slugoi penibil, după ce asta ai fost toată viața. Poate doar o schimbare de paradigmă, prin care România să intre pe mâinile patrioților, ar fi singura soluție care să dea peste cap așteptările comode ale cercurilor de putere care fac legea pe malurile Dâmboviței.

Până una-alta, țara noastră rămâne eterna rezervă ținută la încălzire, în expectativă, pe marginea terenului, în minutul 85. Sunt toate șansele ca România să nu intre în Schengen nici acum, desi îndeplinește toate criteriile tehnice din 2011, realitate consfințită cu o majoritate incontestabilă în Parlamentul European, la acea vreme, și reconfirmată tot în Parlamentul European anul acesta.

Dar cui îi mai pasă de criterii tehnice? Țara nu e bună, trebuie să rămână doar o provincie de la marginea Imperiului. Sunt bune doar gazele, petrolul, lemnul și specialiștii care ne pleacă peste hotare în căutarea unui trai mai bun.

Totuși, să așteptăm ziua de mâine. Noaptea poate fi un sfetnic bun și pentru despoții luminați.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE