N-au trecut nici 24 de ore de la închiderea urnelor și e deja clar ce urmează să se întâmple în Germania. Exact ca la noi, doar că lovitura nu e una direct de stat, ci de palat cu saloane în care se sare din vals în polcă.
Alianța de centru-dreapta dintre Creștin-Democrați și Uniunea Creștin-Socială din Bavaria a câștigat alegerile după ce a calchiat programul hulitei AfD, care adusese în prim-planul scenei politice problemele care frământă societatea germană. Imediat s-au și dezis de traiect, anunțând că negocierile pentru guvernare vor exclude AfD-ul cu care împărtășiseră grosul meniului electoral. Urmează negocieri cu SPD (pesediștii de la ei). Și, fiindcă nu au suficient împreună, în gașcă vor veni, cel mai probabil, din nou celebrii progresiști „Verzi”, care-și scaldă roșeața din suflete pe vrăjeli centrist-ecologice. Iureș, vâlvă, țac-pac niște piruete și…înapoi la aceeași Mărie, cu altă pălărie. E „tactică pe unitate”: zici ca ei dar… la vremuri noi, tot noi!
Că tot e înghesuială pe agenda de evenimente: nu cred că sunt singurul care n-a înțeles mare lucru din conferința de presă și implicit din ce au stabilit (sau nu) Macron și Trump la întâlnirea directă de la Washington. Dacă e să ne luăm după debutul și încheierea deplasării, aș zice că Macron mai degrabă a servit direct masa în dinți la întâlnirea începută cu el așteptând pe treptele Casei Albe să-l preia vreun oficial și terminată cu un salut „frumoasei soții” de către Trump…
Exceptând miștocăreala din final, care sigur va rămâne în istorie, oare se putea altfel? Pe Macron l-a apucat vitejia și vrea să continue războiul din Ucraina pe finalul poveștii sale prezidențiale (al doilea mandat e trecut de jumătate) în condițiile în care arhitectura lui de putere tremură din toate încheieturile pe-acasă. Să dai cu pumnul în masă ca reprezentant al UE, în timp ce nu poți pune pe picioare guverne funcționale nici la tine acasă, iar Ursula mai și scoate, fix în timpul „mesei” niște miliarde pentru susținerea Ucrainei în războiul pe care americanii nu-l mai vor, era imposibil. Și, fiindcă Macron e în acest moment fix exponent al aceleiași „tactici pe unitate”, cred că putem măsura direct eficiența acesteia: la masă, în loc de pumn, au fost și vor fi dinții…
PS: aștept cu nerăbdare ședința aia de CSAT, să vedem cu ce iese echipa „la vremuri noi, tot noi” a Bucureștiului în rampă. Că e tare de tot zvonul ăla cu retragerea americanilor de la Alexandroupoli. Și demonstrația aia uriașă anunțată pentru 1 martie. De faptul că e prima ședință după cea din care Iohannis a dictat lovitura de stat, iar singura soluție de anulare a deciziei CCR mai poate veni tot de aici, nu mai spun nimic…
Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului
