Acum 132 de ani, în 31 decembrie 1889, la șase luni după moartea timpurie a lui Mihai Eminescu, se stinge și Ion Creangă. În pragul unui an nou – 2022 – se cuvine să ne amintim de peisajele mioritice descrise de scriitor, menite să ne liniștească și să ne dea curaj. Aș aduce în discuție un pasaj din renumitul său volum „Amintiri din copilărie”:
„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!
Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa. Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: «Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea» și vremea se îndrepta după râsul meu…”
Iată ce fel de copilărie aveau oamenii din mediul rural, odinioară. Profesorul și academicianul Ioan-Aurel Pop vorbește adesea despre dimensiunea țăranului român descrisă inedit și sugestiv de Ion Creangă. Acum un an și jumătate, acesta spunea că în opera lui Creangă, universul familiei era dublat de cel al satului, cele două stând la baza educației.
„Creangă vorbește despre bucuria copilăriei petrecute în familie și cu familia. Universul familiei era dublat de universul satului, patria cea mică, iar temeiurile educației se puneau în aceste universuri.
În familie, se învățau primele noțiuni despre viață, credința și cuviința, dar, mai presus de toate, cum să deosebești binele de rău, cum să ocolești răul, ca să faci binele. Natural, copiii nu reușeau de la început să facă asta, dar atâta repetau până când reușeau. În familie învățau limba, obârșia moșilor, cutuma, tradiția, rânduiala locului și multe altele”, spunea președintele Academiei Române.
În ajun de nou an, un gând despre libertate poate fi raportat la absolutul satului românesc, exprimat prin credință și demnitate. Creangă transmite un astfel de mesaj pentru cititorii care îl descoperă încă de la cele mai fragede vârste.
