Iată că au trecut șase ani de când Părintele Nicolae Ioan Bordașiu a plecat la Domnul, la veșnica odihnă; ca să se bucure de lumina Celui pe care L-a slujit cu credință, așa cum rar s-a văzut. Un jertfelnic și blând. Mereu pus pe fapte mari. Adevărat mângâietor al inimilor rănite de această lume împietrită și răvășită.
Avea Harul primit de la Dumnezeu, știința să vindece fiecare inimă; să aline fiecare suferință. Era asemenea unei infirmerii în vreme de război. Ne primea fără diferențe. Ne cosea, ne pansa, ne mângâia pe fiecare cu rugăciunile, povețele și încurajările. Prin grija lui inegalabilă, ne vindeca. Știa prea bine ce este suferința, căci pătimise grozav în vremea regimului comunist: 7 ani fugar din calea Securității; 9 ani deținut politic la Jilava, Timișoara, Oradea, Constanța și Aiud. Pătimitor mulți ani și după eliberarea din 1964; nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, până când prin minune dumnezeiască a fost repus acolo unde îi era locul deja hărăzit – să slujească în Biserica lui Hristos și la Seminarul Teologic din București cu desăvârșită consacrare.
Astăzi, 9 noiembrie 2024, a avut loc la Biserica Sfântul Silvestru din Capitală, o frumoasă slujbă de pomenire pentru dragul nostru Părinte Nicolae Ioan Bordașiu, cu prea plin de credincioși la interior. Am fost impresionat de numărul de oameni ce continuă să-i poarte recunoștință și vie memorie. Alături de Părinții slujitori ai parohiei, a venit ca în fiecare an să se alăture slujirii și Părintele stareț protosinghel Matei Bilauca de la Mânăstirea Șinca Nouă. Un credincios prieten al Părintelui Nicolae Bordașiu.
La final ne-am adunat toți într-un glas și i-am cântat cu simțire: „Veșnică pomenire!” și „Hristos a înviat!”
