Mi se pare de prost gust că încă mai există oameni de rând care propovăduiesc cu înflăcărare „cultul pandemiei”. Nu demnitari, ci persoane fără miză în acest caz, oameni a căror conștiință s-a risipit, încetul cu încetul, în frica instituționalizată și folosită ca politică de stat.
Nu este vorba despre protejare, nici despre compasiune sau știință, ci despre normalizarea „gândirii prin ecran”, iar nu prin rațiune.
Răceli are toată lumea, dintotdeauna, mai cu seamă în acest anotimp. Nu mai avem încredere în imunitate, ci într-o „cârpă”. Nu mai știm să trăim întru spontaneitate, vrem mereu să avem impresia că totul este „sub controlul nostru”. Văduviți de încredere în tot și-n toate, alegem să renunțăm la libertate de dragul unei așa-zise „protecții”.
Asistăm la un fenomen pe care l-aș numi „pandemia de după pandemie”, care depășește sfera concretului, a imediatului. Pierderea libertății nu mai este, de această dată, propriu-zisă, ci mai degrabă spirituală. Pentru că drepturile civile fundamentale au revenit, în schimb spațiul de mișcare al conștiinței pare să fie din ce în ce mai restrâns. Legea statală s-a încetățenit adânc, ajungând în subconștient.
Acum, masca devine, dintr-odată, obiect de uz cotidian. Ne sperie până și cel mai mic strănut. Nu neagă nimeni existența bolii sau faptul că unii sunt realmente vulnerabili în fața ei. În schimb aci este vorba despre altceva; despre omul paralizat în fața confuziei generalizate, neputincios în fața provocării reale, transcendentale, post-pandemice. Suntem, de ceva vreme, martorii unui fenomen amplu de „robotizare”, izvorâtă din prea puțină gândire simplă și prea multă simplistă.
Și totuși, oamenii sunt în general liniștiți. Se bucură de vremea imprevizibilă a primăverii și caută învețe din nou dulcele mers al vieții obișnuite. Doar din când în când, pe câteva holuri goale ale unor instituții, se mai află câte un ins confuz care, deși e tânăr și singur, își înghesuie aspirațiile în spațiul modest dintre față și masca corespunzător pusă.
Nu putem noi să judecăm pe nimeni, mai ales în chestiuni atât de tulburate (și tulburătoare). Este destul de complicat să menții discernământul activ în astfel de timpuri. Așa încât putem doar, fiecare după cum consideră, să constatăm fenomenele ce ne înconjoară.
Nu este o boala noua , corona virusuri sunt bine cunoscute demult ..doar ca asta este un virus mutant si sigur ca nu cumpar ca a venit asa natural pe calea aerului..doar s-a raspandit apoi pe calea aerului
Dar a fost un bun prilej ptr mediocrii si ptr “bunii conducatori” sa aibe niste metode de tracasare a populatiei.
Ma uit la marele Shanghai si le doresc succes in utopia “0 covid “
nu a reusit nimeni pana acum sa demonstreze existenta bolii. Oamenii au murit de ceva intr-adevar, ca si in 89, vedem mortii, dar teroristii nu i-am gasit.
Fanaticii astia religiosi cu carpe pe fata despre care cred ei ca-i apara de microbi imi provoaca o combinatie de greata si mila.
“Nu neagă nimeni existența bolii…”
Ba da! destui.
Dacă ar fi să dovediți că este boală nouă cum ați face-o?
Vom mai vedea multi ani de aici cetateni cu masca si infricosati de virusuri
Sa speram ca experimentul Covid nu se va repeta .
Am invatzat inca o data cat de mincinoase sunt autoritatile din motive bine stiute de ele